Hotararea Guvernului RM, in baza careia au fost deturnati 10 mln. dolari. Nu a fost publicata in "Monitorul Oficial"

Schemele deturnarii si "spalarii" banilor publici

Fondul statutar a fost constituit pe banii statului

In noiembrie 1994, Guvernul Republicii Moldova decide (hotararea nr.797) sa acorde Concernului de Stat "Moldenergo" un credit de 26,88 mln. dolari SUA, cu garantia Ministerului Finantelor. Banii erau destinati procurarii resurselor energetice pentru sezonul rece al anilor 1994-1995. Urmarind niste planuri meschine, "mai marii" acelor zile nu folosesc cele mai optime cai de achizitionare a resurselor energetice, ci recurg la siretlicuri si incheie (fara a organiza un tender), un contract cu compania "NefteGazGroup" (NGG), inregistrata in Malta, zona offshore. In decembrie acelasi an, conducerea "Moldenergo" semneaza un contract cu NGG, care se angajeaza sa livreze Moldovei resurse energetice in suma de 50 mln. dolari. Totodata, print-un acord de credit, semnat cu rep-rezentantul NGG in Moldova, Grigore Cusnir, "Moldenergo" isi ia angajamentul sa achite contravaloarea resurselor ener-getice livrate. In calitate de garant de stat in acest acord figura Ministerului Finantelor al RM, garantia fiind aprobata si de Banca Nationala a Moldovei. (Mentionam ca presedintele companiei rusesti NGG, Iuri Livsit, e ruda apropiata cu Alexandr Livsit, ministrul Finantelor Federatiei Ruse din acea perioada). 

La 14 decembrie 1994, prin hotararea nr. 906, Guvernul RM abiliteaza Ministerul Finantelor sa transfere pe contul NGG din Banca "Union Banc of Switzerland Lugano" suma de 11,88 mln. dolari SUA. Intr-o tara unde legea sta in capul mesei, adop-tarea unei asemenea hotarari echivaleaza cu o "calatorie" dupa gratii pentru cei care au semnat-o, la noi insa lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura. Hotararea nr. 906 a fost semnata de prim-ministrul Andrei Sangheli si contrasemnata de ministrul Finantelor Valeriu Chitan si de prim-viceprim-ministrul, ministru al economiei, Ion Gutu. Documentul respectiv a fost emis pe un formular diferit de cel pe care, de regula, se tiparesc hotararile de Guvern, si nu a fost inregistrata in Cancelaria de Stat. Mai mult, documentul nu a fost publicat in "Monitorul Oficial", deci, nu avea putere juridica. Surse care, la acel moment, activau in cadrul Guvernului, ne-au declarat ca la se-dinta din 14 decembrie nu s-a discutat problema acordarii unui credit Companiei NGG. Potrivit surselor noastre, cu nr.906 a fost aprobata o hotarare cu privire la perfectionarea formei or-ganizatorico-juridice de gospodarire si asanare a situatiei financiare a Combinatului de vinuri de marca si spumoase din Cricova, document care, la fel ca si primul, nu a putut fi gasit in "Monitorul Oficial". In felul acesta, cu concursul direct al primelor persoane din Guvernul Sangheli, au fost deturnati peste 11 milioane de dolari din banii publici. 

Afacerea secolului pe plaiul mioritic

Fiind puse la punct pana si cele mai mici amanunte, marii "combinatori" au purces la realizarea planului. La 22 decembrie 1994, Ministerul Finantelor transfera 11,88 mln. dolari pe contul companiei NGG. Banii ajung pe contul firmei la 27 decembrie si in aceiasi zi NGG transfera 10 milioane de dolari pe conturile la trei firme, fondate la sfarsitul anului 1994 de persoane din conducerea "NefteGazGroup"-ului special pentru deturnarea fondurilor bugetare. Astfel, Companiei "TransWorldInvest" (TWI) i s-au transferat 4,5 mln. dolari, Intreprinderii mixte "M-Credit" - 3 mln. dolari si Companiei de asigurare "Compass-Inter" - 2,5 mln. dolari. La numai o zi de la primirea banilor, aceste firme procura, emisiile III si IV ale actiunilor Petrolbank, in suma totala de 42 mln. lei (suma echivalenta la acel moment cu 10 mln. USD). Astfel , la 1 ianuarie 1995, NGG, prin cele trei firme-fiice, detinea in Petrolbank 99,2 la suta din actiuni, procurate din banii insusiti din vistieria statului: "TransWorlInvest" avea o cota de 40% din capitalul statutar, "M-Credit" - de 30 % si "Compass-Inter" - de 29,2 %. 

Statul continua sa crediteze NGG

Desi de la decontarea banilor trecusera cateva luni, iar in Moldova nu venisera nici pomina de resurse energetice, la 10 februarie 1995 Ministerul Finantelor transfera pe contul aceleiasi companii alte 15 mln. de dolari SUA. Reprezentantii "Mold-energo" afirma ca aceasta suma a fost utilizata la procurarea pacurei si a carbunelui. Admitem. Insa, la putin timp dupa efectuarea transferului, in conditii misterioase si neelucidate pana in prezent, a ars arhiva "Moldenergo", ceea ce ne face sa presupunem ca si o parte din acesti bani au avut alta destinatie. 

Timp de doi ani, nimeni nu cauta banii disparuti

In 1995 si 1996 nimeni din cei aflati la putere nu s-a interesat unde-s banii disparuti atat de misterios din haznaua statului. Abia la inceputul anului 1997, Ministerul Finantelor, condus de acelasi ministru Valeriu Chitan, "constata" ca NGG nu si-a onorat angajamentele luate in 1994 si ca din creditul de 26 mln. dolari la procurarea pacurei si motorinei a fost utilizata doar suma de 16 mln. De aici incepe "epopeea" cautarii banilor publici. Au urmat mai multe demersuri catre Guvern si Compa-nia NGG. Vazandu-se "strans la perete", Iuri Livsit trimite, la 26 ianuarie 1997, o scrisoare confidentiala ministrului Finantelor si guvernatorului Bancii Nationale a Moldovei, prin care anunta ca "afacerea" cu cele 10 mln. dolari a fost autorizata de persoane din conducerea Guvernului, care au permis ca NGG sa vireze aceasta suma pentru crearea capitalului statutar al bancii comerciale Petrolbank.

Intr-un tarziu, Ministerul Finantelor solicita interventia organelor de ancheta in elucidarea acestui caz. Acestea insa (din pasivitate sau, mai degraba, la comanda unor persoane influente) nu s-au prea grabit sa gaseasca delapidatorii. Dovada sta faptul ca nici pana azi banii statului nu au fost intorsi. Mai mult chiar, NGG a facut mai multe "rocade" pentru a pierde urma banilor delapidati. In luna iunie acelasi an, simtind ca i se cal-ca pe urme, Iuri Livsit anunta Guvernul RM ca este dispus sa transmita, in contul datoriei fata de stat, 62 la suta din actiunile care ii apartineau la acel moment in Petrolbank. Apare intrebarea: de ce numai 62 la suta, daca aceasta companie a procurat pe banii statului peste 99 la suta din actiunile bancii? Raspunsul e simplu: pentru ca, in septembrie 1996, a fost pus in aplicare urmatorul punct din stratagema pusa la cale de delapi-datori. Atunci a fost instrainat, ilegal si misterios, pachetul de actiuni in valoare de 12,7 mln. lei al Companiei de asigurari "Compas-Inter" care detinea in Petrolbank 29,2% din actiuni. Tranzactia a fost incheiata intre presedintele Consiliului bancii Alvin Krause, cetatean al Israelului, si directorul "Compass-Inter" Constantin Tampiza, ex-viceprim-ministru, ministru al Economiei in guvernele Druc, Muravschi si Sangheli. In urma acestei tranzactii, statului i-a fost cauzat un pre-judiciu de 12,7 mln. lei, su-ma  echivalenta la acel moment cu 3,5 mil. dolari. 

Averea statului, delapidata de firmele-capusa

La 30 iulie 1997 Guvernul RM accepta propunerea presedintelui NGG si decide sa preia pachetul de actiuni controlat de acesta in Petrolbank in contul datoriilor. Numai ca, in timp ce negocia cu Guvernul, Livsit pune in functiune (se pare ca nu fara stirea celor care erau responsabili de recuperarea banilor publici) o super masinarie de spalare a banilor. Astfel, NGG incepe sa-si instraineze actiunile din banca. Din iunie pana in octombrie Livsit reuseste sa "stearga" urmele celor 10 milioane de dolari, chiar sub ochii guvernantilor de la Chisinau. "Formula" nu e foarte complicata: NGG inregistreaza 7 firme-capusa ("Etoile-Holdings", "Nervina-Ivestments", "Codeco LTD", "Clargol", "Reton-Arto", "Morodin" si "Aston-Melt"), prin care au fost rulati banii deturnati din bugetul statului moldovenesc. Nu exista nici o indoiala ca aceste firme au fost fondate doar pentru spalarea banilor, or, la momentul preluarii de catre stat a actiunilor, firmele respective aveau bilantul contabil zero si nu desfasurasera nici o activitate economica. In numai cateva luni, patronii NGG si ai Petrolbank care, de fapt, erau unele si aceleasi persoane, au instrainat, prin fals de documente, toate actiunile care urmau sa fie transmise statului. 

Dupa "Compass-Inter", vine randul companiei "TransWorld-Invest" (TWI). La 25 iunie 1997 Alexei Sorohov, presedintele TWI, semneaza cu directorul companiei "TransWorldHolding" (TWH), acelasi Alvin Krause, tot el si presedintele al Consiliului Petrolbank, un contract privind cedarea dreptului de proprietate asupra actiunilor detinute. In felul acesta, au fost instrainate alte 1.520.00 de actiuni in valoare de 15,2 mln. lei (34,9% din capitalul statutar al bancii). De notat ca, din start, contractul in cauza nu avea putere juridica, deoarece problema transmiterii actiunilor Petrolbank a fost discutata la Adunarea generala a actionarilor TWI abia la 26 iunie, cu o zi mai tarziu decat data semnarii contractului. Mai mult, adunarea l-a mandatat sa gestioneze actiunile companiei, in calitate de director, pe A. Parfenov, nu pe Sorohov care se autonumise in aceasta functie prin falsificarea, in octombrie 1996, a documentelor firmei.

Ulterior, TWI transmite in doua etape, la 27 iunie si la 9 septembrie, din numele firmei TWH, toate actiunile sale in Petrolbank firmelor "Etoile-Holding", "Codeco LTD" si "Nervina-Investments" (desi deja exista un contract cu firma TWH privind preluarea de catre aceasta a actiunilor TWI). Afacerea s-a facut sub pretextul "unor datorii", existenta carora nu este atestata de acte legale.

Cea de a treia firma-fiica a NGG, intreprinderea "M-Credit" si-a instrainat pachetul de actiuni in valoare de 15,2 mln. lei in doua etape. La 24 septembrie 1997, "M-Credit" a vandut, cu incalcarea legislatiei in vigoare, pachetul de actiuni in valoare de 7,5 mln. lei la trei societati pe actiuni: "Morodin", "Reton-Arto" si "Aston-Melt", firme create de acelasi Alvin Krause cu cateva zile inaintea efectuarii tranzactiei. Pretul cu care s-au vandut actiunile "M-Credit" a fost de doar 1,2 lei pentru o unitate, de 8,33 ori mai putin decat costul real al unei actiuni nominale a Petrolbak-ului. (Potrivit expertilor in domeniu, la acel moment, actiunile Petrolbank nu se vindeau la un pret mai mic de 10 lei). Pe langa alte incalcari admise la vanzarea pachetului de actiuni al "M-Credit", a fost atestat si faptul ca pe actele care certificau tranzactia din 24 septembrie figura semnatura lui Ale-xandru Semionov, eliberat din functia de director de catre Adunarea generala a actionarilor inca la 2 iulie 1997. Pachetul de actiuni ramas, in valoare de 7,7 mln. lei, a fost confiscat de Petrolbank in contul unei datorii pentru credite. Insa expertii sustin ca aceste credite nici nu au existat, fiind inscenat un proces de judecata, pe care banca l-a castigat. 

Solicitat sa se pronunte pe marginea cazului, directorul firmei "Reton-Arto" Victor Satnic, a declarat ca a fost numit in functie in mai 2000, la initiativa directorul interimar al Petrol-Bank Felix Goldberg, detinatorul pachetului de actiuni majoritar la "Reton-Argo". Numirea s-a facut intr-un mod foarte straniu: Goldberg i-a solicitat datele din pasaport si in cateva zile i-a prezentat contractul de munca. Potrivit lui Satnic, "Reton-Argo" (firma cu doar doi angajati: directorul si contabila) detine 290 mii actiuni in "EuroCreditBank", succesoarea de drept a Petrolbank-ului si nu are alte activitati. Satnic a mai spus ca din actele firmei pe care el o conduce reiese ca singurul actionar este un oarecare Moraru, pe care el nu-l cunoaste. 

Intreprinderea "Morodin" a fost inregistrata la 18 septembrie 1997, pentru ca peste doar citeva zile, la 24 septembrie, "M-Credit" sa-i transmita, fara temeiuri juridice, 250 mii actiuni detinute in Petrolbank. Solicitat sa se pronunte asupra acestei chestiunii, fondatorul firmei Dmitri Zamcovoi a declarat ca el a gestionat actiunile la rugamintea lui Alvin Krause. Zamcovoi a mai spus ca nu cunoaste persoanele care au fondat firma "Morodin" si nici nu stie in ce imprejurari au fost preluate actiunile. El presupune ca actiunile au fost procurate din banii unui credit acordat firmei "Morodin", dar pana in prezent persoana care a acordat creditul n-a inaintat pretentii privind restituirea acestuia, iar firma nu l-a intors din initiativa proprie.

Cu toata insistenta noastra de a limpezi lucrurile in afacerea Petrolbank, se pare ca abia daca ne-a reusit sa dibuim varful "aisbergului". Or, cei care au pus la cale si au realizat aceasta afacere au folosit cele mai sofisticate metode pentru a incalci itele, ca nimeni sa nu le mai poata da de urma. In sustinerea acestor afirmatii, am putea aminti cazul Chitan. Acum doi ani, ex-ministrul Finantelor Valeriu Chitan a fost inculpat si deferit justitiei pentru delapidarea din bugetul statului a 10 mln. dolari. Dupa un lung proces, judecata l-a declarat nevinovat, desi banii asa si nu au fost intorsi statului si nici nu se stie daca vor fi intorsi vreodata... 

Nu suntem siguri ca organele le drept vor gasi ac de cojocul celor care au autorizat tranzactia Petrolbank si care s-au pricopsit, de pe urma acesteia, cu averi fabuloase. Oricum, s-a admis scurgerea din bugetul statului a peste 10 milioane de dolari si nimeni din cei aflati la putere nu poarta raspundere pentru aceasta. Fostii demnitari incearca sa se disculpe, afirmand ca tertipul cu hotararile la care ne-am referit ar fi "opera" sefului Cancelariei de Stat Lupoi, chiar daca documentele au fost semnate de ei. Insa, intre timp, Lupoi a decedat si a luat cu el in mormant taina hotararilor falsificate. Astfel, si aici, ca si in cazul cu incendiul la arhiva Moldenergo, organele de drept s-au impotmolit. 

Justitia tergiverseaza examinarea cazului instrainarii actiunilor Petrolbank

Desi cererea de percepere a datoriei a fost depusa in instanta la 8 octombrie 1997, hotararea judecatii despre incasarea fortata de la NGG in folosul bugetului de stat a sumei de 10 mln. de dolari din contul proprietatii acesteia in Petrolbank a fost adoptata abia la 11 decembrie, in momentul cand majoritatea actiunilor Petrolbank erau deja instrainate si apartineau altor firme. 

In octombrie curent, Procuratura Generala a depus la Judecatoria Economica 7 cereri de chemare in judecata, solicitand sa fie declarate nule contractele de transmitere catre firmele-fantoma a actiunilor detinute la Petrolbank de firmele "TransWorldInvest" si "M-Credit", precum si recunoasterea dreptului de proprietate al statului asupra celor 2.270 mln. de actiuni in valoare de 22,7 mln. lei. In prezent, Procuratura verifica legalitatea tranzactiilor cu mijloacele financiare ale statului in SA Petrolbank, efectuate de compania de asigurari "Compass-Inter", precum si ale altor sase firme, majoritatea avand capital grecesc. 

Abordat de noi, presedintele consiliului actionarilor Bancii "EuroCreditBanc", succesoarea bancii Petrolbank, Alexandru Jolontcovschi, a declarat ca cele sapte firme, impotriva carora au fost intentate dosare, detin in banca circa 50 suta din actiuni. Daca va obtine castig de cauza in acest proces, Guvernul RM va putea obtine 20 la suta din actiunile bancii. Potrivit lui Jolontcovschi, actuala conducere a bancii este deschisa colaborarii cu organele de drept in vederea elucidarii acestui caz, intrucat e interesata in a elimina orice dubii legate de aceasta banca. Aceasta pentru ca in urma procesului Petrolbank , mai mult de jumatate din clientii bancii si-au retras depunerile. In alta ordine de idei, Jolontcovschi nu exclude ca prin Petrolbank au fost spalati bani din afaceri murdare si, in special, din afaceri ilicite in stanga a Nistrului. 

Deoarece in elucidarea afacerii Petrolbank exista inca foarte multe semne de intrebare si pentru ca nu am reusit sa contactam toate persoanele vizate in material (unele nu sunt in Moldova, altele ne-au inchis telefonul ori de cate ori am incercat sa le contactam), suntem datori sa continuam investigatiile asupra acestui caz.