Gruparea contrabandiştilor care fac afaceri ilegale cu alcool am aflat că este condusă de Alexandru Cotorobai, alias „Gorbatâi”, şi numără aproximativ 30 de persoane – de la şoferi de TIR-uri la lucrători ai structurilor vamale şi ai organelor de drept. “Mişmaşurile” acesteia au ajuns până în România, Ucraina, Federaţia Rusă şi Bulgaria.

Gruparea lui Cotorobai a intrat în vizorul instituţiilor de drept în 1995, când, abia înfiripată, făcea raket pe drumurile Moldovei şi ale României. Primele dosare care vizau implicarea lui Alexandru Cotorobai în contrabanda cu ţigări, valută, falsificarea documentelor vamale şi a carnetelor TIR au fost intentate în iulie şi noiembrie 1996, dar clasate la scurt timp, din lipsă de probe. Între 1997-2000, membrilor acestei grupări le-au fost intentate 30 de dosare penale pentru contrabandă în proporţii deosebit de mari cu ţigări, alcool, mobilă, valută, falsificarea actelor vamale, eschivarea de la plata taxelor vamale, accize, utilizarea ştampilelor false etc. Cotorobai avea însă oamenii săi în structurile vamale şi era informat urgent despre toate problemele care apăreau, precum şi despre operaţiunile secrete pregătite de poliţie. Vameşii le perfectau documentele falsificate şi permiteau mărfurilor de contrabandă să treacă prin aceste puncte. Mai mult, escorta Departamentului Vamal însoţea pe timp de noapte TIR-urile cu marfă de contrabandă, cu toate că un regulament al DCV interzice escortarea mărfurilor accizate pe timp de noapte.
Despre aceste “afaceri” se cunoştea atunci la toate nivelurile, aşa cum se ştie şi acum. Cu toate acestea, nici unul dintre funcţionarii care au avut de-a face cu gruparea Cotorobai nu a fost tras la răspundere. Au fost pedepsiţi doar cei care le-au deconspirat activităţile ilegale.

Banii care cumpără tăcerea
Ca să ne dăm seama de proporţiile afacerilor acesteia, sursele au declarat că Gorbatâi le spunea deschis poliţiştilor că are un vagon plin cu bani şi-i va mulţumi pe toţi, că are oamenii săi în structurile puterii, care vor clasa orice dosar. Acest lucru este confirmat şi într-o discuţie telefonică, înregistrată legal, pe care am obţinut-o în urma investigaţiilor şi pe care o veţi putea citi la finele acestui material. De asemenea, se mai vorbeşte că oamenii lui Cotorobai ofereau fişicuri pline cu bani pentru clasarea unor dosare, iar unor oficiali li s-au oferit case de peste un milion de dolari.
Aceleaşi surse au mai afirmat, sub umbrela anonimatului, că persoane influente din conducerea M.A.I. sunau la vamă, rugându-i pe angajaţi să-l „lase în pace pe Cotorobai, că e băiat bun”. În timpul percheziţiei, într-unul din birourile lui Cotorobai au fost găsite telefoane guvernamentale care aveau ieşire directă la ministrul de Interne, iar de la capul grupării au fost ridicate agende cu cărţi de vizită ale celor mai importante persoane în stat –şeful Departamentului Vamal, miniştri şi deputaţi (copiile acestor cărţi de vizită le păstrăm la redacţie).

Implicarea vameşilor
Dosarul cel mai răsunător în cazul grupării lui „Gorbatâi” a fost intentat la 16 noiembrie 2000, de Secţia Anticorupţie a Procuraturii Generale, pentru trecerea repetată prin punctele vamale ale Moldovei a alcoolului de contrabandă în proporţii deosebit de mari. Procurorul Tudor Guţu, care a condus grupul de anchetă penală, a comunicat că, în noaptea de 6 octombrie 2000, la vama Leuşeni a fost oprit pentru control un TIR Volvo, încărcat cu 158 butoaie din plastic ce conţineau 33.485 litri de alcool etilic. Conform documentelor vamale, care, la prima vedere, păreau în regulă, alcoolul era transportat de la SA „Vinalcool” din Botoşani spre SRL „Centrul de Construcţii Inginereşti” (CCI) din Belgorod, Federaţia Rusă. Moldova, în cazul de faţă, avea doar rolul de tranzit, pentru care nu se percepea nici un fel de taxe.
Vameşul care a controlat încărcătura s-a dovedit a fi vigilent. El ştia că, în 1999, Federaţia Rusă a interzis importul alcoolului etilic până la 1 ianuarie 2002. Deci transportul cu alcool nu putea avea ca destinaţie Federaţia Rusă. Încărcătura cu alcool a fost sechestrată pentru verificări. În urma interpelărilor făcute către organele de drept ale Federaţiei Ruse, grupul de anchetă penală a constatat că SRL CCI există, însă nu are autorizaţie pentru a efectua relaţii economice externe. Activitatea sa se reducea la reparaţia automobilelor şi lucrări de reparaţie în construcţie. De la acest amănunt a pornit totul. În scurt timp, s-a stabilit că „afacerile” cu alcool sunt efectuate de gruparea lui Alexandru Cotorobai. Ulterior, inclusiv din mărturiile depuse de şoferi, s-a constatat că autocamionul era deja aşteptat de escorta vamală şi de Cotorobai, care a sosit să asigure trecerea „fără probleme” a transportului. Documentele de însoţire, prezentate de fraţii Cotorobai, demonstrau că marfa era expediată de SA „Vinalcool” pentru CCI din Belgorod. Transportul de alcool a fost escortat de vameşi, potrivit sursei, spre postul Otaci al Vămii Ocniţa. Aceasta în pofida faptului că Regulamentul DCV nr.326, din 1 august 1998, interzice escortarea mărfurilor accizate pe timp de noapte. În realitate, alcoolul a fost descărcat la Chişinău, în localitatea Durleşti, iar escorta, condusă de inspectorul vamal Ioniţă E., a închis documentele de tranzit la postul vamal Otaci, prin abuz de serviciu, indicând fapul că alcoolul a fost expediat din republică. Ulterior, la verificarea documentelor de la vama ucraineană din Moghiliov-Podolisk, s-a constatat că, în noaptea de 1octombrie, nu a fost înregistrat nici un transport cu alcool.

Alcoolul contrafăcut
Grupul de anchetă condus de Tudor Guţu a verificat înregistrările efectuate de Vama Sculeni din România, constatând că, în ambele cazuri, au fost expediate prin regim vamal de tranzit, din Moldova în România, 300 butoaie de plastic de la „Vinalcool” Botoşani spre CCI din Belgorod. Mai târziu, ancheta a stabilit că butoaiele nu erau expediate din Federaţia Rusă, ci obţinute ilicit din Moldova sau din Ucraina şi transportate prin contrabandă în România. De regulă, butoaiele erau declarate doar la vama română, însă, prin vama moldovenească, camionul este gol. Mai mult, actele financiare ridicate de la „Vinalcool” Botoşani indicau că, la 30 septembrie şi 2 octombrie 2000, pentru loturile de 28.824 litri de alcool etilic, respectiv 33.485 litri, s-a plătit în numerar suma de 32.370 dolari. Aceasta a fost achitată nu de reprezentanţi ai CCI din Federaţia Rusă, cum era indicat în actele de însoţire a mărfii, ci de cetăţeni ai Republicii Moldova. Banii au fost scoşi din RM prin contrabandă, fără a fi declaraţi la vamă. Întrucât documentele arătau că transporturile se aflau în regim de tranzit pe teritoriul Moldovei, proprietarii nu achitau nici un fel de taxe şi impozite. În realitate, alcoolul nu era scos din Moldova. O bună parte mergea la producerea băuturilor alcoolice contrafăcute, iar alta era scoasă sub diferite forme, tot prin contrabandă, din RM spre Ucraina şi Federaţia Rusă. În vara anului 2000, la Kursk au fost reţinute patru maşini din Moldova cu suc de mere în pachete tetrapac, în care se afla spirt. Alcoolul era conservat în Moldova, apoi se transporta în Rusia ori în Ucraina. Cantităţile enorme de alcool erau stocate în diferite încăperi sau subsoluri, unde li se turnau diferite concentrate, inclusiv din lămâie, transformându-l în băuturi, care mai apoi erau comercializate. O altă parte din alcoolul de contrabandă - cel de calitate îndoielnică - mergea la prepararea băuturilor alcoolice contrafăcute, care continuă să fie comercializate în cantităţi impunătoare.

Alte nereguli
Din afacerile cu alcool, contrabandiştii şi cei care îi protejau se alegeau cu venituri astronomice. Nu greşim dacă spunem aşa, pentru că un litru de alcool din România era cumpărat cu 68 de cenţi, iar în Moldova - vândut cu peste doi dolari. Cantităţile de alcool aduse în Moldova prin contrabandă se ridică la sute de mii de tone, pentru care nu s-au plătit nici un fel de taxe. Prin aceasta, probabil, se şi explică faptul că gruparea lui Cotorobai şi-a continuat afacerile chiar şi după ce instituţiile de drept au început să-i calce pe urme, activităţi care, potrivit surselor noastre, continuă şi acum. Mai mult, Cotorobai îşi dirija nestingherit activităţile chiar atunci când se afla în arest preventiv.
O altă rută de contrabandă cu alcool a fost depistată în sudul Moldovei. Transporturile cu alcool aveau drept destinaţie acelaşi oraş din Federaţia Rusă, dar către alt agent economic – SRL „Lamek”. Actele de însoţire a mărfii erau semnate pe numele directorului A.Cucerenko. Acelaşi nume figura însă şi în documentele SRL Centrul de Construcţii Inginereşti din Belgorod, tot în calitate de director. Grupul de anchetă penală crede că prin vămile din sudul Moldovei au trecut mai multe încărcături cu alcool de contrabandă. La 3 martie 2001, un autocamion cu documente de însoţire fictive a introdus pe teritoriul ZAL Tvardiţa o cantitate de 38.160 litri alcool etilic, factorii de decizie din Departamentul Vamal permiţându-i, cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare, să intre în ZAL. SRL „Lamek”, căreia îi aparţinea, conform documentelor, alcoolul, s-a dovedit că, la fel ca CCI, nu avea relaţii economice externe şi nu a importat niciodată alcool de la SA „Vinalcool” din Botoşani. Acest agent economic, aşa cum s-a constatat, confecţiona şi comercializa ciorapi.

(va urma)

Telefonul şi corupţia

Iată convorbirea telefonică înregistrată legal în timpul anchetei, pentru a vedea ce relaţii există între oamenii legii şi cei din lumea interlopă. În următoarele materiale vom veni cu alte înregistrări telefonice în acest sens. Cu detalii despre contracte de milioane, ameninţări cu moartea şi clemenţă justiţiară, vom reveni în numărul următor.

Convorbire telefonică între Alexandru Cotorobai, alias Gorbatâi, şi un oarecare Tudor:

Tudor: - Bună ziua!
Margareta (soţia lui Cotorobai) - Bună ziua! - Margareta? Tudor vă deranjează. Este Alexandru?
Cotorobai: - Alo!
T. - Alexandru! Noroc!
C. - Noroc!
T. - Ce mai faci? Tudor te deranjează.
C. - Da?
T. - Cum întrebările acelea? Ai spus că vei intra pe la noi, dar n-ai mai intrat.
C. - S-a apucat acolo cineva să hotărască.
T. - Poate noi avem oameni care să rezolve întrebarea aceasta? Eu ştiu cine poate s-o hotărască.
C. - Aha...
T. - Au ieşire la Rusu, deodată.
C. - De la procuratură?
T. - De la Generală. Acolo s-ar putea rezolva. Eu am rezolvat acolo la băieţi nişte întrebări, i-am rugat şi s-a rezolvat.
C. - Ai acolo pe cineva?
T. - Este omul care se duce şi rezolvă.
C. - Da-i şef?
T. - Păi e şeful cel mai mare. O să le puie într-un colţ acolo şi o să şadă până o să cânte cucul.
C. - Aha...
T. - O să le zvârle într-un colţ hârtiile cele şi o să le lase acolo. Da cine se ocupă acolo?
C. - Până ce, nu ştiu.
T. - Trebuie de aflat la cine şi eu ştiu cum să apăs acolo. Tu ai să vezi, dacă nu ai să ai ieşire, ai să-mi spui şi eu am să mă apropii de persoana respectivă. Auzi, eu ce am vrut să te rog pe tine, pe lângă aceasta. Vine încoace Mihai, mâine. El a pus banii lui şi s-a achitat cu acela, că murea acela, şi el vine special cu întrebarea asta şi m-a preîntâmpinat că, duminică, dar luni poate că o să fie. Tu ai să poţi pe luni să ne clarificăm cu dânsul?
C. - Fedea , am să mă stărui.
T. - Hai, te rog foarte mult, că mi-e incomod faţă de dânsul!
C. - Ştiu, am să mă stărui (...) vezi, d’amu, nevoile astea. Ba colo, ba colo.
T. - Ştiu, ştiu, e neplăcută procedura.
C. - Eu am să mă achit fără probleme.
T. - Bun. Hai, te rog foarte mult, poate pe luni închidem întrebarea.
C. - Am să mă stărui, Fedea.
T. - Da, mulţumim mult.
C. - Hai!
T. - Noroc, sănătate!