Absolvenții internatelor și a caselor de copii de tip familial rămân pe drumuri din cauză că nu le este respectat dreptul la locuință

În numărul trecut vă prezentam istoriile absolvenților caselor de copii de tip familial din republică care nu-și pot revendica dreptul la locuință, garantat de lege. Și dacă în republică copiii, în rare cazuri, reușesc, totuși, să obțină cel puțin un teren pentru construcția unei case, atunci în municipiul Chișinău, unde prețul la un ar de pământ sau un metru pătrat de apartament este extrem de scump, strada rămâne a fi casa copiilor orfani. Pentru că sunt singuri, neputincioși și săraci, ei se aleg cu nimic.

Cristina, Ion, Pavel, Lucia și Alexandru erau foarte mici atunci când părinții i-au lăsat de unii singuri în casa de la Ghidighici și, fără a anunța vecinii, rudele, autoritățile, au plecat la munci în Rusia. Peste trei zile, vecinii i-au descoperit pe copii în casă: flămânzi, speriați și cu ochii plini de lacrimi. Așa copiii au ajuns la Direcția municipală pentru protecția drepturilor copiilor. „Deși zilnic întâlnim copii abandonați, aceștia ne-au sensibilizat până la lacrimi. Și acum văd această scenă: copilul cel mai mare, de doar 8 ani, îl ținea în brațe pe cel mai mic, iar ceilalți trei copii se încleștaseră unul în altul ca un ghemotoc de nedespărțit. Cu toții erau foarte flămânzi, băiatul mai mare însă nu s-a atins de biscuiții cu care i-am servit până nu s-a convins că ceilalți copii sunt sătuli”, ne spune Valentina Ghenciu, specialist la Direcția pentru protecția copilului. Copiii puteau fi plasați în instituție rezidențială. O asemenea decizie presupunea ca ei să fie despărțiți (un copil ar fi ajuns la internat, ceilalți - la casa de copii), dar și să le fie afectată buna dezvoltare. Datorită Anei și Mihai Zlati, din or. Sângera, toți cei cinci frați au regăsit căldura unei noi familii. Astfel, ei au ajuns a fi cea de-a doua generație a Casei de copii de tip familial Zlati. Peste un timp, s-a dat și de urma părinților biologici, care s-au dezis, prin acte, de propriii copii. Și de această dată, familia Zlati a făcut un gest și mai frumos pentru acești copii: i-a înfiat, devenindu-le mamă și tată adevărați.

Nici un absolvent al Caselor de copii de tip familial nu a acționat autoritățile în judecată

Adopția însă nu a privat statul de responsabilitatea de a le asigura acestor 5 copii spațiu locativ după împlinirea majoratului. Or, potrivit Regulamentului Casei de copii de tip familial „Părinții educatori au dreptul prioritar la adopția copiilor aflați în propria casă de copii de tip familial cu păstrarea statutului acesteia” (cap. IV, art.35). Copiii au împlinit deja majoratul. Autoritățile însă nu doar că nu au întreprins nici o inițiativă pentru a le soluționa problema locativă, ci au și răspuns cu refuz la orice inițiativă privitoare la această Casă de copii de tip familial. Atât la demersul Direcției municipale pentru protecția copilului, cât și la cel al Organizației „Copil. Comunitate. Familie” , singura din Moldova specializată în crearea și apărarea drepturilor părinților educatori și a copiilor din Casele de copii de tip familial, Primăria din Sângera a spus un categoric NU. De ce? Pentru că nu sunt căsătoriți și pentru că o parte dintre ei se află la munci peste hotare și deci nu locuiesc în Sângera, ceea ce înseamnă că nu ai nevoie de spațiu locativ. Acest răspuns a vizat și prima generație de absolvenți ai familiei Zlati. Ambele argumente invocate de autoritatea locală nu trag la cântarul lui Themis:
 1) „copiii nu sunt căsătoriți”: această prevedere a fost stabilită de edilii locali din Sângera printr-un regulament intern, valabil doar pe teritoriul orășelului Sângera, care însă nu poate contravine și nu poate fi mai presus de Regulamentul privind Casele de copii de tip familial, aprobat prin hotărâre de Guvern. Acesta din urmă, cere autorităților locale să asigure absolvenților caselor de copii de tip familial casă/apartament sau lot pentru construcții - credit bancar fără dobândă și pe un termen lung.
 2) copiii sunt plecați peste hotarele țării: nu este un motiv pentru autorități de a se eschiva de la responsabilitățile legale. Copiii au plecat la munci să câștige bani pentru a-și cumpăra o casă din cauză că autoritățile nu le asigură dreptul la spațiu locativ.

Astăzi, în casa de la Sângera trăiesc doar câțiva absolvenți ai acestei case de copii de tip familial, care, între timp, s-au căsătorit și-și cresc acum copii. Ceilalți membri ai familiei Zlati,împreună cu părinții Ana și Mihai, au plecat în străinătate unde adună ban cu ban pentru a le da un acoperiș deasupra capului celor care au fost abandonați de propriii părinți, dar și de stat. Ei înțelegeau criza pământului din mun. Chișinău și nu pretindeau la câte un lot de teren pentru fiecare copil. S-ar fi mulțumit și cu două terenuri pe care ar fi construit o casă mare în care să încapă fiecare copil.

Până azi, nici un absolvent al Caselor de copii de tip familial nu a acționat în judecată autoritățile pentru încălcarea dreptului la locuință. „Nu avem un asemenea precedent care ar responsabiliza mai mult autoritățile în efortul de a garanta acestor copii dreptul la spațiu locativ și, totodată, la un start bun în viață. Din păcate, cea mai mare responsabilitate cade pe umerii părinților educatori”, susține Liliana Rotaru, președintele „Copil. Comunitate. Familie”.

225 de copii domiciliați pe str. Alexandru Vlahuță nr.3

și dacă în cazul absolvenților Caselor de copii de tip familial părinții educatori sunt cei care cer autorităților să-și respecte obligațiunile, ce se întâmplă cu absolvenții de internate care într-o bună zi se pomenesc de unii singuri într-o lume pe care nu au mai cunoscut-o până atunci de după zidurile internatului?

Toți acești copii se află la evidența Direcției municipale pentru protecția copilului, care, împreună cu celelalte autorități locale, este responsabilă de revendicarea dreptului la spațiul locativ ce a aparținut părinților lor sau să le asigure spațiu locativ temporar sau permanent. „În septembrie 2007, în mun. Chișinău, la evidența direcției noastre se aflau 300 de copii și tineri orfani lipsiți de spațiu locativ. La fel, erau înregistrate 8 cupluri familiale și 8 mame solitare, toți rămași fără acoperiș deasupra capului. Majoritatea acestor copii sunt absolvenți de internate”, ne declară Svetlana Chifa, șefa Direcției municipale pentru protecția drepturilor copiilor. Până se rezolvă cazurile copiilor în instanțele de judecată, aceștia se aleg cu viză de domiciliu pe adresa Direcției: str. Alexandru Vlăhuță 3. Astăzi, pe această adresă trăiesc oficial 225 de tineri. De ce le dau viză într-un spațiu care oricum nu le servește drept casă? Pentru că datorită vizei de domiciliu își pot găsi un loc de muncă. Astfel, pot câștiga bani și .... cine știe, poate într-o zi își vor putea cumpăra un colț de casă.

Până în prezent, Direcția municipală a reușit să rezolve pozitiv cazurile câtorva copii privați pe nedrept de propria casă. În cazul câtorva copii orfani, au fost oferite camere de cămin sau apartamente sociale. Acestea le oferă acoperiș deasupra capului, dar temporar și fără drept de proprietate. „Cea mai bună soluție pentru copiii orfani este să le oferim apartamente sociale. Găsisem la un moment dat o soluție. Blocul nefinisat al unui spital din str. Nicolae Costin urma să fie reproiectat și construite apartamente sociale pentru copii abandonați sau orfani. Sute de copii și-ar fi regăsit un acoperiș de asupra capului. Se plătise 500.000 lei pentru lucrările de reproiectare. În final, însă, în august 2007 Guvernul decide că acest teren este proprietate de stat, și nu municipală, și îl scoate la licitație. Astfel, 500.000 de lei au fost aruncați în vânt”, explică S. Chifa.

Centrul VATRA – casă provizorie pentru copiii orfani

În lipsa propriei case, a unui apartament social, cei mai mulți copii continuă să rămână pe drumuri. Pentru o parte dintre ei, Centrul VATRA din Chișinău înseamnă casă și ultim refugiu. Acesta este un centru de plasament temporar pentru absolvenții de internat, copiii trebuind să stea potrivit regulamentului jumătate de an. Puțini sunt cei care reușesc să-și găsească o casă și un rost în viață în aceste șase luni. Majoritatea tinerilor stau aici ani întregi, iar cei care pleacă de multe ori revin la VATRA. Astăzi, 33 de tineri trăiesc aici. Fiecare dintre ei visează la propriul acoperiș deasupra capului.

Ana Popov are 24 de ani. De mică a fost plasată la casa de copii, pentru că mama ei era bolnavă de tuberculoză. După casa de copii a urmat internatul. Când a revenit la Chișinău, Ana a devenit un copil al străzii. Maică-sa murise, iar în casa lor locuia un polițist, împreună cu familia. Judecata a dat dreptate Anei și a cerut evacuarea polițistului. Tot judecata a restabilit dreptul la cotă parte din apartamentul bunicii sale, la fel din Chișinău. În final, fetei a obținut apartamentul mamei și jumătate din apartamentul bunicii, în valoare de 9.000 USD. Ana a decis însă să plece din Chișinău. A vândut casa părintească. S-a ales în final cu o sumă bunișoară. Pe acești bani și-a cumpărat apartament la Telenești. S-a îndrăgostit de un băiat de la care a născut un copil. Acesta a părăsit-o între timp. Acum e mamă solitară și rămasă fără nici o casă. Ea, împreună cu copilul trăiesc la Centrul VATRA, unde nu va putea sta o veșnicie. Cine-i va mai da o casă? O va păstra oare? Cazul ei nu este singular. Astăzi, la VATRA locuiesc mai mulți tineri care din naivitate și lipsă de deprinderi de viață și-au pierdut casa câștigată cu mare efort.

În schimbul a 200 de lei, a devenit proprietar al unei firme cu datorii de un milion

Ruslan și Alexandru sunt doi frați și, la fel ca ceilalți copii de la VATRA, nu au casă. Ambii copii nu au amintiri frumoase despre mama și tata lor. Ei țin minte cum tata se îmbăta și îi bătea, iar mama – dispărea de acasă cu zilele. Nemaiputând suporta o asemenea viață, Alexandru a fugit de acasă - dintr-o cameră de cămin din str. Maria Drăgan 26/2 - atunci când avea șase ani. Ruslan a devenit și el copil al străizii la 9 ani. Până la umră ambii au ajuns la internat de unde, la fel, au fugit. La 15 ani, lui Ruslan i-a fost intentat un dosar penal: pentru furt care l-a costat 6 luni de închisoare. Ieșit la libertate, a aflat că tatăl său murise, iar mama stă în închisoare. A mers la căminul în care locuise o vreme, cel de pe Pentru că părinții nu au privatizat această odaie, acum frații nu-și poate revendica dreptul de a locui în ea.

Deși nu au casă, Ruslan, în schimb, este milionar în acte. Ce-i drept, din acel milion în buzunarul lui au ajuns doar 200 de lei. „A venit într-o zi la mine un băiat care a trăit aici la VATRA. Mi-a zis să-i dau buletinul și să semnez niște acte și așa voi câștiga 200 de lei. Nu te teme, mi-a spus, că totul este legal. El tot așa a făcut”, ne povestește Ruslan care l-a crezut pe acesta, i-a dat actele și a semnat oricunde i s-a spus. Doar că pe lângă cei 200 de lei câștigați, Ruslan s-a ales și cu un milion de lei credit la bancă. Băiatul a devenit proprietarul unei firme în prag de faliment care luase anterior acest credit și nu putea să-l restituie. El a fost șocat când peste câteva săptămâni de la „tranzacție” la Vatra a venit să-l caute poliția. ..... Ruslan trebuia să aleagă între două, ambele rele: ori dă milionul băncii ori merge în închisoare. „De unde să iau acum atâția bani? În viața mea nu am visat să am așa bani”, ne spune Ruslan speriat de gândul că ar putea ajunge după gratii. Închisoarea îi va asigura un acoperiș deasupra capului, dar decât ăsta mai bine copil al străzii. Nemaiputând rezista presiunii psihologice, în una din zile, Ruslan a încercat să-și pună capăt zilelor. A fost salvat de colegii de centru. Fratele său mai mare, Alexandru, este acum cel care îl încurajează și care luptă pentru libertatea lui Ruslan.

Mihai Mândru încearcă să obțină prin judecată lotul de pământ ce a aparținut cândva părinților lui. În sectorul Schinoasa, într-o căsuță veche, el trăia împreună cu taică-său. Mihai este singurul copil la părinți. Tatăl a murit, iar la scurt timp casa lor a ars. Băiatul a fost plasat la școala internat nr.1 din Chișinău. Acum, pe acest pământ, și-a construit casă altcineva. Băiatul vrea cota lui parte. Admitem că o va obține. De unde va câștiga el zeci de mii de dolari pentru a-și construi casă? La VATRA Mihai stă deja de 2 ani. Lucrează ca măturător la piața de pe str. Sarmizegetuza și câștigă foarte puțin. Cu banii câștigați, Mihai evadează în lumea Internetului. Zilele și nopțile le pierde în Internet cafe unde comunică pe chat cu zeci de tineri, fete și băieți. În lumea internetului el poate să se dea bogat, frumos, influent, cu casă și mulți prieteni. ÎN LUMEA REALă, ÎNSă, EL, LA FEL CA ALțI MII DE ABSOLVENțI DE INTERNATE șI CASE DE COPII DE TIP FAMILIAL, ESTE UN COPIL ABANDONAT DE PăRINțI șI DE STAT...