Drepturile copilului

Copii obligaţi să cerşească sub ochii poliţiei

Foto: adevarul.ro

În centrul Capitalei activează prosper, chiar sub ochii poliţiei, o adevărată reţea de cerşetori, în care copiii sunt folosiţi chiar din primii ani de viaţă pentru a provoca mila şi, respectiv, generozitatea trecătorilor. Îşi trăiesc copilăria în stradă fără ca autorităţile se se preocupe de ce nu sunt la şcoală sau la grădiniţă. Deşi ar putea aplica amenzi şi chiar deschide dosare penale adulţilor care folosesc copiii la cerşit, de multe ori, poliţiştii preferă să nu se implice.

Intersecţia străzilor Puşkin şi Varlaam din Chişinău este ocupată aproape zilnic de mame care cer de pomană împreună cu copiii lor. Am urmărit aceste grupuri mai multe zile la rând şi am constat că femeile se schimbă, iar copiii sunt aceeaşi. Un alt punct de atracţie pentru micii cerşetori este terasa de la Mc’Donalds. Trimişi de adulţi, copiii trec pe la fiecare masă, încercând să adune cât mai mulţi bani. Părinţii lor, vii şi nevătămaţi, îi urmăresc prin preajmă.

Alteori cerşetorii se adună în grupuri mari – câteva femei şi vreo 3-4 copii de vârste diferite, inclusiv sugari. Aceştia pot fi văzuţi mergând pe bulevardul Ştefan cel Mare, cerşind chiar din mers. Pruncul din faşă este luat în braţe pe rând de toate femeile din grup, iar cine este mama e greu de inţeles.

Poliţia se face că nu vede

Urmărindu-i mai multe zile pe micii cerşetori impuşi de mature să stea cu mâna întinsă, am constat că industria cerşitului este tolerată de organele de drept. Poliţiştii nu reacţionează la vederea cerşetorilor minori, chiar şi atunci când sunt sesizaţi de trecători. Am filmat cu camera ascunsă reacţia poliţiştilor la vederea copiilor care stau cu mâna întinsă în zona ultracentrală a Chişinăului, chiar în faţa Primăriei. Primul poliţist căruia ne-am adresat ne-a sfătuit să aşteptăm să vină colegii lui, care patrulează intersecţia respectivă (strada Eminescu, colţ cu bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt). „Fiecare intersecţie are patrula sa”, ne-a spus omul legii. „Pot să văd, dar, ca atare, trebuie să vină în curând schimbul doi. Trebuie să fie patrula”, ne-a lămurit poliţistul.

Şi cel de-al doilea poliţist s-a comportat aproximativ la fel, sfătuindu-ne să ne adresăm la comisariatul de la Buiucani. El ne-a spus foarte calm: „Sunt poliţişti care se ocupă de asta”, atunci când i-am atras atenţia că pe strada pe care tocmai trecea cerşesc câţiva copii. „Atât timp cât ei nu comit vreo încălcare, nu li se poate face nimic. Nu există prevederi legale...”, a încheiat poliţistul.

MAI: „Sunt obligaţi să reacţioneze”

Alta este însă opinia oficială a Ministerului Afacerilor Interne. „Atunci când văd un copil cerşind în stradă, indiferent din ce departament face parte, poliţistul este obligat să informeze inspectorul pentru minori şi să ducă copilul la comisariatul de poliţie. Acolo va fi stabilită identitatea copilului şi circumstanţele în care a ajuns în stradă şi se va face legătura cu părinţii. În funcţie de caz, se va solicita intervenţia unui asistent social pentru o evaluare a condiţiilor de trai şi oferirea unui ajutor. În caz de necesitate copilul este dus la un centru de plasament temporar”, ne-a spus Natalia Gaidibadi, inspector principal al serviciului minori al Directiei preventive a directiei generale ordine publica a departamentului de politie.

Un „sanatoriu” pentru micii cerşetori

De multe ori, poliţiştii îi culeg totuşi de pe drumuri pe micii cerşetori şi îi duc, de regulă, la Centrul de plasament temporar al minorilor, subordonat Ministerului de Interne. Administraţia centrului spune că fiecare al zecelea copil care nimereşte aici a fost implicat în cerşit. Cei mai mulţi ajung la centru în mod repetat. De aici sunt trimişi înapoi în provincie, de unde provin majoritatea minorilor. Odată ajunşi acolo, ei revin în stăpânirea adulţilor care îi impun să cerşească. E un cerc vicios, pe care administraţia centrului nu este capabilă să îl rupă cu forţele proprii.

Pentru mulţi dintre copii, centul de plasament este un fel de sanatoriu şi o salvare pe timp de iarnă. Cu sănătatea şubrezită de frig, de fumat sau de droguri, cei mai mulţi se bucură că au posibilitatea să doarmă întrun pat normal şi să se spele cu apă caldă.

Rămas fără părinţi, cerşeşte

Mihai, un adolescent în vârstă de 14 ani, este unul dintre beneficiarii permanenţi ai centrului. Cerşeşte de mai mulţi ani, iar în perioadele când este luat de poliţie şi adus la centru se consideră în vacanţă. A ajuns să trăiască din mila oamenilor după ce mama sa a murit, iar tatăl a fost decăzut din drepturile părinteşti. Internatul unde învăţa s-a închis, iar Mihai a ajuns un copil al nimănui. Mult mai scund decât copiii de seama lui, zâmbeşte şi dezvăluie specificul „meseriei” de cerşetor. Spune că nu câştigă prea muţi bani, dar de pâine, lapte şi salam îi ajunge. Tot din cerşit şi-a luat o geacă şi un chipiu. Îi place traiul în stradă, pentru că astfel se consideră stăpân pe viaţa sa. Conform unui cod nescris al cerşetorilor, Mihai respectă hotarele în care poate sta cu mâna întinsă. „Cel mai des stau la Mc’Donalds-ul de la Râşcani. Nu mai vine nimeni să cerşească acolo. Dacă cineva mai vine, eu îi spun paznicului şi îl alungă”, spune băiatul.

Până acum, perioada cea mai lungă pe care a petrecut-o în stradă a fost o lună. De fiecare dată este prins şi dus la centrul de plasament. Cerşeşte mai mult noaptea, pentru că „este mai puţină poliţie şi nu trebuie să mă ascund prin tufişuri”, iar dimineaţa merge la unul din adăposturile sale din subsolurile unor blocuri de la Râşcani sau Ciocana. 

Tatăl îl obligă să cerşească

Un alt adolescent de la Centru, Sergiu, a împlinit recent 16 ani şi este din Comrat. A stat în băncile şcolii doar patru ani, atît cât să înveţe a scrie şi a citi, după care tatăl l-a pus să muncească alături de el – la cerşit. Ca să fie mai credibil, Sergiu se preface schilod. Se laudă că poate câştiga până la 600 de lei pe zi şi că îşi poate cumpăra tot ce-i doreşte inima. Deşi nu e pentru prima dată cânt adolescentul este luat de poliţie şi adus la centru, nimeni nu s-a preocupat să-l decadă pe tatăl său din drepturile părinteşti.

La cerşit, pentru că nu n-o ia nimeni la lucru

Copii cerşind sau mame cu copii în braţe şi cu mâna întinsă am întâlnit în toate oraşele din Moldova. La Orhei, bunăoară, în zona Gării auto o poţi vedea duminica pe Aliona C. cu feciorul ei de 6 ani în braţe. Îmbrăcaţi curaţel, ei stau cuminţi şi se roagă de trecători să le dea niscaiva bănuţi. „Am vrut să mă duc la lucru, dar n-am acte şi nu mă iau nici la spălat toaleta. Dacă nu ai acte, eşti un nimeni. Da copiii trebuie să-i hrănesc, să-i îmbrac ca să poată merge la şcoală, că nu vreau ca şi ei să ajungă să cerşească pe drumuri ca mine”, povesteşte tânguită Aliona. De câţiva ani se căzneşte să-şi perfecteze actele, dar nu reuşeşte. Când merge la autorităţi i se cere să se legitimeze, dacă nu are buletin, nici nu este ascultată. Cei doi feciori, la fel, nu au acte de identitate. Pentru că nu se poate angaja la lucru, este nevoită să cerşească. Adună, ne spune dânsa, în jur de 30- 50 de lei pe zi şi asta îi ajută să-şi hrănească copii. Tatăl copiilor lucrează şi el cu ziua şi mai adună câte ceva şi aşa încearcă această familie să lege tei de curmei. Responsabilii de la Asistenţa Socială din Orhei cunosc cazul Alionei C. şi au încercat să o ajute la perfectarea actelor, dar atunci când au făcut un demers în numele ei, Oficiul Stării Civile le-a răspuns că trebuie să vină persoana în cauză să solicite personal certificatul necesar. Când a mers Aliona să solicite certificatul de deces al mamei sale, fără de care nu-şi poate perfecat actele, i s-a cerut să se legitimeze, iar dânsa nu a avut cu ce. Aici cercul s-a închis. Şi despre faptul că ea cerşeşte împreună cu copilul său, Asistenţa Socială cunoaşte. Elizaveta Iurcu, şefa Direcţiei Familei în dificultate, ne-a spus că a avertizat-o de mai multe ori că nu are dreptul să expună copilul atunci când cerşeşte, însă fără rezultate. „S-o penalizezi pentru asta, nu are rost, pentru că banii tot de la gura copiilor vor fi luaţi. Ea îi ţine curăţei şi îi îngrijeşte, dar nu face eforturile necesare să-şi perfecteze actele. Din cauza aceasta suferă şi copii”, a precizat Elizaveta Iurcu.

Generaţii crescute în stradă

Foto: CIJM

Câţi copii sunt în această situaţie este greu de evaluat. Ultimul studiu are o vechime de 12 ani. Din anul 2000 şi până în prezent, nimeni nu a mai făcut rapoarte în acest domeniu. Organizaţiile pentru protecţia drepturilor copilului spun că fenomenul este ciclic şi se repetă din an în an. „Acum îi găsim în stradă pe micii cerşetori ai anilor 90, care stau pe trotuare alături de copiii lor. Pentru că statul nu s-a ocupat de integrarea lor socială, ei nu au găsit o soluţie mai bună decât să-şi hrănească şi copiii din mila oamenilor”, spune Mariana Ianachevici, preşedintele Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei sociale a copilului şi familiei.

Angela Ganea, şefa Serviciului reintegrare familială şi adopţie din cadrul Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului confirmă existenţa mai multor cazuri în care mamele şi-au expus copiii riscurilor străzii din lipsă de alternative.

„Fiecare copil care stă în stradă cu mâna întinsă are în spatele său un adult. În foarte multe cazuri acestea sunt mamele copiilor. Noi nu avem pârghii ca să amendăm mama care stă cu copilul în stradă”, afirmă Angela Ganea.

Într-un an - doar două dosare penale pentru organizarea cerşetoriei

Deşi implicarea copiiilor în cerşit este o infracţiune, anul trecut au fost pornite doar două dosare penale pentru astfel de cazuri. Unul dintre acestea vizează adulţi care transportau copii din Moldova în Federaţia Rusă pentru cerşit, iar în altul un grup de traficanţi sunt urmăriţi penal pentru că racolau copii din raioanele aferente municipiului Chişinău şi îi forţau să cerşească pe străzile capitalei.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată cu suportul Fundaţiei Soros-Moldova şi al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM).

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii