Drepturile copilului

Sărăcia nu trebuie să fie un motiv pentru abandonul copiilor

Foto: stiri.acasa.ro

Oamenii ale caror drepturi au fost încălcate din fragedă copilarie încalcă de cele mai multe ori fără regrete drepturile altora. Este o axiomă  de care se ghidează  psihologii, confirmând-o şi cu studii care arată că persoanele abandonate de părinţi în copilărie mai curând că vor proceda la fel atunci când vor fi în dificultate.   În Republica Moldova, anual sunt abandonaţi la naştere şi în primii 3 ani de viaţă peste 100 de copii.

De cele mai multe ori refuzul mamelor este motivat de sărăcie şi de faptul că sunt respinse de familie. Liliana Rotaru, preşedinta organizaţiei „Copil Comunitate Familie”, spune că în primii ani de viaţă copiii au cel mai mult nevoie de afecţiune şi sărăcia nu ar trebui să fie un motiv pentru abandonul copiilor:  „Pentru fiecare lună petrecuta în instituţie un copil de vârstă mică pierde sau înregistrează o întârziere de 2,6 luni în dezvoltarea sa. Noi sprijinim apelul  regional făcut de UNICEF de a interzice instituţionalizarea copiilor de vârstă mică. Copilul are nevoie de afecţiune, au fost timpuri mai grele, dar oamenii nu şi-au abandonat copiii”.    

Ca să se evite pe cât e de posibil instituţionalizarea copiilor abandonaţi la naştere, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a instituit servicii de alternativă, cum ar fi casa de copii de tip familial şi serviciul de asistenţă parentală profesionistă.  

Marina Tătaru şi soţul ei formează unul din cele câteva zeci de cupluri familiale de părinţi profesionişti care s-au angajat să ofere dragoste şi căldură unor copii pe perioada în care micuţilor li se caută o familie. De câteva luni, alături de cele două fiice ale lor, mai creşte o feţiţă de 2 ani şi jumătate, de care mama ei naturală s-a dezis. Deşi ambii soţi au şi serviciu, ei spun că reuşesc să se descurce cu toate treburile.  Mai mult, în cele trei luni, familia Tataru a reuşit să facă faţă şi câtorva intervenţii chirurgicale, prin care a trebuit să treacă micuţa Valentina. Marina Tătaru ne arată fotografiile şi vorbeşte cu mândrie cât de mult s-a schimbat fetiţa  de când se află în familia lor:

Valentina e o norocoasă la 2 ani şi patru luni pentru că nu vine din casa de copii, de 3 luni e la noi, există un şir de fotografii în care se vede cât de tare s-a schimbat, acuma-i un copil care zâmbeşte, se alintă, e total diferită. Ea avea probleme de sănatate. A fost operată.  Acum nu-mi imaginez ce se întâmpla cu copilul acesta să fi fost la casa de copii. Nu zic, şi acolo îi îngrijesc, dar după anestezie, când plânge că o doare, când are nevoie să o ţii în braţe... când e micuţ copilul are nevoie de o călcură mai deosebită”. 

Asistenţii parentali profesionişti primesc de la stat o retibuţie lunară şi o indemnizaţie pentru creşterea copilului.  Ei sunt instruiţi să acorde asistenţa necesară de care au nevoie copiii, dar şi să facă faţă unor  situaţii cum ar fi despărţirea atunci când copii îşi găsesc o familie, ne spune Natalia Grapin, consultant în cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei:  „ În unele raioane aceste serviciii sunt destul de bine dezvoltate, în unele nu prea. La 1 iunie 2011 în R.Moldova erau 80 de părinţi educatori în grija cărora sunt 309 copii şi 119 asistenţi parentali profesionişti, de serviciile cărora beneficiau 166 de copii în dificultate. Astfel vedem că de servicii care oferă un mediu familial copiilor beneficiază mulţi copii”.

Soarta de multe ori este dură cu părinţii care-şi abandonează copii. Angela Ganea, specialist în cadrul Direcţiei Municipale Chişinău pentru protecţia copilului, spune din experienţa sa de câteva decenii de lucru cu copiii aflaţi în dificultate spune că în foarte multe cazuri mamele care cândva s-au dezis de copiilor lor, peste ani încearcă să-i caute, însă este târziu, copilul are deja o familie, iar legea interzice oferirea de date despre infiere:  

Este şi acea parte a monedei inversă , se întâmplă ca în birou să-ţi intre o mămică, care îşi caută copilul. Mama areo situaţie finaciară bună, dar nu are copii. Zice că, uite, cu zece ani în urmă eu am abandonat copilul. Noi nu refuzăm, verificăm fiecare caz, că, poate, cu 10 ani în urmă a fost o adopţie nereuşită, dar atunci când copilul şi-a găsit o familie şi se simte bine tot legea ne interzice de a informa familia.  Le spune că cea ce ai putea să faci este să iei în grijă un alt copil şi atunci nu ai decât în numele a ceea ce s-a întâmplat cu tine ca o poveste urâtă să-i oferi o familie.  Aceste povestioare ne fac să ne gândim că totuşi venirea unui copil nu este ceva întâmplător  este întradevăr o minune de care trebuie să ne bucurăm”. 

În cadrul reformei instituţiilor rezidenţiale ce a început în 2007, peste 5 mii de copii, din cei 12 mii câţi se aflau acum cinci ani în casele de copii şi şcolile internat, au fost reintegraţi în familie sau în casele de tip familial.

Varianta audio poate fi audiata pe site-ul Radio Europa Liberă.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii