În Otaci, un oraş din Nordul Moldovei, situat la hotarul cu Ucraina, pe malul drept al Nistrului, copiii de etnie romă învaţă în clase separate. Administraţia Liceului Teoretic “Mihai Eminescu” a decis să-i concentreze pe copii romi în clase separate la doleanţele părinţilor copiilor de alte etnii, care au insistat ca odraslele lor să înveţe împreună în aceeaşi clasă, aşa cum au mers la grădiniţă. Anul trecut au fost formate două clase, iar anul acesta o clasă în care învaţă numai copii romi. Direcţia instituţiei nu vede în asta o problemă, întrucât în clasele primare numărul elevilor romi este de câteva ori mai mare decât cel al copiilor de alte etnii. Reprezentanţii Centrului Naţional al Romilor susţin însă că este vorba de segregare şcolară – o formă gravă de discriminare.

Directoarea Liceului, Zoia Belcencova, ne explică, bunăoară, că anul acesta din 60 de copii care s-au înscris în clasa întâi, doar 17 copii erau de etnie rusă sau ucraineană. Părinţii au insistat ca toţi cei 17  să înveţe în aceeaşi clasă, aşa cum au mers la gradiniţă, în caz contrar îşi vor înscrie copiii la şcoli din oraşul ucrainean Moghiliov-Podolsk, aflat pe malul stâng al Nistrului.  „În toate clasele în care învaţă copii de  etnie rusă sau ucraineană sunt şi romi. Uneori ne reuşeşte la începutul studiilor să împărţim în număr egal copii de alte naţionalităţi, cum a fost cazul celor care acum sunt in clasele a treia şi a patra, însă în ultimii ani, numărul copiilor de alte etnii a fost mic şi părinţii au insistat să râmână în aceeşi clasă. I-am fi putut împărţi câte 8 întro clasă şi în alta, dar părinţii s-au opus. În ultimii ani liceul pierde mulţi copii care sunt înscrisţi peste Nistru, în Podolsk”, spune directoarea liceului.

Segregarea – o formă gravă de discriminare

Preşedintele Centrului Naţional al Romilor, Nicolae Radiţa, susţine că segregarea copiilor romi în clase speciale conduce la  o  calitate a educaţiei inferioară celei oferite în clasele sau şcolile cu o  altă majoritate etnică. Ideea este că ei sunt separați, iar asta e o practică împotriva legislației naţionale şi atunci nu contează dacă au făcut-o sau nu cu intenție, spune Nicolae Radiţa:„Segregarea este opusul educaţiei incluzive. Ce fel de educaţie incluzivă promovează Ministerul Educaţiei, dacă astazi avem clase separate de romi?  În cazul dat, se pare,  părinţii copiilor romi au fost deacord şi chiar au încurajat ca odraslele lor să înveţe în clase separate, însă ei nu ştiu care sunt beneficiile studiilor în clase comune. Învâţând separat, dispare concurenţa. Romii care  au o pregătire mai slabă  nu au la ce se ralia şi atunci le dispare şi interesul pentru şcoală”.

Niciun rom nu termină liceul

Zoia Belcencova ne asigură că elevii din liceu sunt trataţi la egal, indiferent de naţionalitate şi de clasele în care învaţă. Copiii de

etnie romă se simt marginalizaţi mai degrabă din cauza că sistemul actual de învâţământ nu oferă, deocamdată, resurse suficiente şi programe de studii conforme cu nevoile lor, recunoaşte directoarea liceului. Lipsiţi de pregătirea preşcolară, copiii romi din Otaci se integrează cu dificultate, pentru că se înscriu târziu la şcoală, nu cunosc altă limbă decât cea maternă, iar pe durata studiilor, din cauza modului de viaţă migrator al părinţilor, abandonează frecvent şcoala, pe care o consideră un mediu neatractiv şi greu de înţeles, susţine directoarea liceului. „Copiii romi din Otaci nu merg la grădiniţă şi atunci  când vin la şcoală  ei au nevoie de o pregătire suplimentară. Până anul trecut am avut clasa pregătitoare,  acum nu mai este. Mare parte a părinţilor sunt necărturari, ei  îşi dau copii la şcoală doar ca să  înveţe a citi şi a socoti. Din cauză că migrează des la muncă peste hotare şi copii abandonează frecvent  şcoală, iar  atunci când revin, se  integrează cu greu. Ei se simt maginalizaţi pentru că nu au parte de suficentă atenţie din partea pedagogilor şi de suportul de care au nevoie.  Noi am putea să acoperim aceste goluri, dar nu avem resurse”, susţine directoarea liceului.

O soluţie pentru şcolarizarea romilor ar fi ca ei să înveţe anumite discipline în limba maternă - romani,  iar cadrele didactice să fie din rândul romilor. Deocadată, aceasta este departe de a deveni adevăr, întrucât niciun un copil rom nu ajunge să termine liceul, ca să meargă la studii mai departe. În istoria liceului din localitate, doar un singur elev rom a absolvit 9 clase şi şi-a continuat studiile.

Băieţii merg la muncă,  iar fetele se mărită   

Romii reprezintă aproape jumătate din populaţia de 8600 a oraşului Otaci. Aceeaşi proporţie se menţine şi în rândul elevilor în singura şcoală din localitate – 211 din totalul de 495 de elevi. Copiii de etnie romă frecventează în special clasele gimnaziale, după care abandonează şcoala, chiar dacă mulţi din ei ar putea cu succes să-şi continue studiile. Dacă la nivelul primar numărul copiilor romi este de trei ori mai mare decât cel al copiilor de alte naţionalităţi, apoi în  clasele gimnaziale numărul acestora scade esenţial, iar în cele liceale – romi nu mai sunt.  De exemplu, acum, la nivelul primar sunt peste 100 de copii romi, în clasa a  5-a sunt  28 de  romi, întra 6-a numai 7, în clasa a 7-a doar 6, iar în celelate clase – nu mai este nici un elev rom. Băieţii abandonează şcoala pentru a merge cu părinţii la muncă peste hotare, iar fetele învaţă şi mai puţin. Ele, conform tradiţiilor ţigăneşti, de la vârsta de 10-12 ani sunt pregătite pentru viaţa de familie, iar de la 14-15 – se mărită.

Obiectul preferat – matematica

Copii romi am întâlnit în toate clasele. Veseli, frumoşi – nu se deosebeau cu nimic de ceilalţi copii şi nici nu păreau a fi marginalizaţi. Cei mai mulţi cu care am discutat spun că le place să înveţe. Ca şi toţi copiii, ei au vise frumoase. Izmail, bunăoară, este mândria şcolii şi vrea să devina jurist, Simei  îi place mult istoria şi visează să devină învăţătoare, dar este pasionată şi de muzica străină. Bahmet  ar vrea să devină fotbalist, iar Vasilică - poliţist. Din păcate, pentru mulţi copii romi visele de azi vor fi spulberate,  pentru că părinţii lor le văd un alt rost în viaţă şi consideră că le este suficient să înveţe doar câteva clase. Nadea, bunăoară, a fost înscrisă la 14 ani la şcoală. Fata a fost în Rusia şi, după cum afirmă părinţii, ar  fi studiat la domiciliu. Pentru că nu a avea nici un act doveditor că ar fi făcut studii, fata trebuia să fie înscrisă în clasa întâia sau, în  cel mai bun caz, în a doua, după nivelul cunoştinţele pe care le-a dovedit la testare. Ca să nu abandoneze şcoala, administraţia a decis să o înscrie în clasa a cincia, deşi după vârstă trebuia să fie într-a 7-a. Chiar şi aşa fata nu vede cum ar putea să înveţe mai departe: „Câţi ani voi avea când voi absolvi liceul? La noi fetele nu merg la şcoală la o aşa vârstă”.

În  ziua când am vizitat liceul din Otaci, în clasele de romi erau ceva mai mult de 10 copii, deşi în liste sunt înscrişi peste peste 30. „Întro zi vin unii copii, în altă zi – alţii. Acum e sezonul când familiile de romi pleacă la muncă în Rusia şi îşi iau cu ei copii”, ne spune o profesoară. Obiectul preferat al tuturor copiilor cu care am discutat este matematica. „Asta vine din familie. Lor li se spune că trebuie să ştie a număra banii”, ne spune o altă profesoară.  Chiar şi în familiile înstărite, copii nu frecventează regulat şcoala, precizează profesorii.  

Părinţi care nu văd rostul şcolii

Am întâlnit prin Otaci şi părinţi care nu şi-au dat copiii la şcoală, deşi la primăria din localitate şi la administraţia liceului nu ne-au putut spune câţi copii romi din urbe nu sunt şcolarizaţi. Naric Şerban, bunăoară, are trei fete de 12, 10 şi 8 ani, care au rămas în afara şcolii. El spune că este invalid şi nu poate munci, iar alocaţia de 1700 de lei pe care o ridică de la stat nu-i ajunge să hrănească şi să îmbrace cinci suflete: „Nu i-am dat la şcoală, pentru că aşa am hotărât. Acolo se cer bani, dar noi nu avem. Peste tot trebuie să plăteşti, şi la policlinică, şi la şcoală. În Ucraina iată nu cer bani la şcoală, deaceea mulţi ţigani se duc acolo şi învaţă”. „Peste tot cer bani de la noi, că, zic, că ţiganii au bani, dar nu toţi au bani”, intră în vorbă un alt trecător. Maria, mama a trei copii, pe care am zarit-o trebăluind întro gospodărie modestă învecinată cu unul dintre cele mai fastuoase palate ale romilor din Otaci,  este de altă părere. Chiar dacă copiii ei acum sunt mici, femeia este decisă să-i dea la şcoală, pentru că, spune ea, acum nu te descurci dacă nu ai carte: „Aşa e tradiţia la romi, să nu meargă la şcoală, mai ales fetele, dar au trecut acele timpuri, azi nu te descurci dacă nu termini şcoala. Eu am învâţat numai 7 clase şi acum nu pot să-mi găsesc de lucru. Nu vreau ca şi copii mei să ajungă aşa. Ce vor face, dacă nu învaţă? Să se ocupe cu drogurile, să fure? Nu doresc copiilor mei o astfel de soartă”.      

În centrul urbei am întâlnit copii bineîmbrăcaţi care chiuleau de la lecţii. „Nu ne obijduieşte nimeni, dar uneori vrem să ne jucăm mai mult şi nu ne ducem la şcoală”, ne-au spus doi băeţei care se jucau cărţi chiar pe pragul centrului comercial al urbei, situaţ la câţiva paşi de şcoală. Alţi doi băeţei, mai măricei, mi-au spus că au învâţat până în clasa a patra şi le este de ajuns. I-am întrebat de ce nu sunt la ora şi pe trei tineri, care discutau veseli, ascultând muzică la telefonul mobil. „Care ore? Eu am doi copii acasă”, mi-a răspuns unul din tineri, care mai apoi s-a prezentat Naric. Tânărul are 18 ani şi de aproape trei ani este căsătorit. Şi-a luat de nevastă o fată de 14 ani din Soroca. El şi prietenii lui au mers la şcoală până la 14 ani, după care s-au apucat de lucru, ca să-şi întreţină familiile.

Castelul lui Dracula şi Taj Mahalul de Otaci   

Aflând că suntem jurnalişti, tinerii au insistat să ne arate locurile cele mai „de vază” din oraş. Ne-au ghidat spre o colină de unde se deschide o panoramă frumoasă a oraşului,  întins de-a lungul râului Nistru, pe malul drept. Mândria urbei sunt casele romilor înstăriţi, replici ale unor clădiri celebre din lume. „Uite acolo e Taj Mahalul, casa feciorului fostului baron  local al romilor, e construită după modelul renumitului monument închinat dragostei din India, iar ceva întro parte e castelul lui Dracula, casa altui rom înstărit ”. De doi ani romii din Otaci nu au baron, după ce fostul bulibaşa a decedat. „Baronul trebuie să fie cel mai înţelept şi mai stimat dintre ţăgani, nu poate fi ales oricine în această funcţie şi nici nu poate fi trasmisă din tată în fiu”, ne explică tinerii care ne însoţesc. Totuşi cei mai bogaţi în Otaci rămân a fi copii fostului baron. Vasile Preda, feciorul mai mare, zis şi Caţapul, îşi are businesul în urme –el administrează centrele comerciale şi piaţa. Majoritatea romilor din Otaci îşi fac averile, după cum spun ei, din comerţ, în Rusia sau Ucraina. „Vindem veselă, o luăm de la Moscova sau Sankt- Petersburg şi o ducem la Volgograd”, ne spune Naric. „Dincolo de podul cu cale ferată, spre Ocniţa, trăiesc altfel de ţigani, ei sunt foarte săraci”, ne arată băieţii în zare.   

Cu Lenin pe soclu  

Casele înalte, cu coloane şi turnuleţe, în culori albe, albastre sau roşietice, contrastează cu  cele mici ale romilor mai puţin înstăriţi. În centrul urbei se înalţă încă monumentul  liderilui revoluţiei bolevice din Rusia Vladimir Lenin, iar vizavi  -  bustul lui mitropolitului Petru Movilă, inaugurat acum doia ani de primăria locală.   „Monumentul lui Lenin va fi scos când se va termina costrucţia centrului comercial”, ne spune secretarul primariei, Vladimir Cojuhari, arătând la o construcţie nefinisată.  „Cu romii avem multe probleme. Ei se plâng mereu că nu primesc suficiente alocaţii de la stat, însă nu vor să muncească. Cei mai mulţi lucrează peste hotare şi  nu plătesc impozitele aici. Mulţi nu au acte de identitate şi nu figurează în statistici. În fiecare an le ajutăm să perfecteze actele. Din cauză că migrează, nu putem urmări câţi copii nu sunt şcolarizaţi”, precizează oficialul de la primărie.      

Potrivit datelor ultimului recensământ, în R.Moldova ar locui  peste 12 mii de etnici romi, sau 0.4% din populaţia totală. Datele neoficiale indică însă o cifră de până la 150 000 de romi. Potrivit datelor UNDP, circa o treime din populaţia romă intră în categoria celor mai sărace persoane din Republica Moldova, iar cinci romi din zece trăiesc în sărăcie extremă.

Materialul a fost  realizat în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate", desfăşurată cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.