Mulţi dintre deţinuţi se îmbolnăvesc din cauza condiţiilor proaste din închisorile moldoveneşti. Unele cazuri ajung la CEDO deoarece, indiferent de infracţiunea comisă, aceşti oameni au dreptul la un trai decent şi la asistenţă medicală de calitate.

Tatiana Grecu (53 de ani) a fost condamnată în 2002 la 23 de ani de închisoare pentru trafic de fiinţe umane şi proxenetism. „Dacă cineva mi-ar fi spus că voi face proxenetism, nu aş fi crezut niciodată, dar am avut o perioadă foarte grea: soţul meu a decedat, am rămas cu un copil de trei anişori şi cu mama de care trebuia să am grijă“, îşi aminteşte femeia. Spune că timp de jumătate de an a fost protejată de nişte poliţişti, care i-au şi făcut dosar penal când a refuzat să le mai plătească. „Am fost învinuită că am dus persoane în Turcia, asta în timp ce eu nici măcar nu aveam paşaport. Nu mi-am putut demonstra nevinovăţia“, afirmă ea.

Mai bine de 11 ani şi-a ispăşit pedeapsa în Penitenciarul numărul 13 din Chişinău şi cel pentru femei de la Rusca, raionul Hânceşti. Acum îşi aminteşte cu groază de condiţiile în care a trăit, în frig şi pe călduri insuportabile, dormind pe lemn gol, podeaua rece sau cu alte femei într-un pat. „Dacă vreuna avea păduchi, se umpleau toate. Nu exista carantină. Terciul era cu viermi şi gunoaie, ne spălam doar cu apă rece, o dată pe săptămână“, enumeră fosta deţinută.

Greva foamei, singura salvare

De două ori ea a suferit de hemoragie uterină, mai întâi timp de patru luni, apoi - şase, dar nu a primit îngrijiri medicale. „În fiecare dimineaţă, îl rugam pe felcer să-mi dea nişte pastile. «Doar medicul le poate prescrie», îmi spunea el şi când îi ziceam să-mi organizeze o consultaţie, răspundea: «Nu avem ginecolog». Am fost nevoită să declar greva foamei şi m-au dus la penitenciarul-spital de la Pruncul. Din cauza complicaţiilor, am nevoie acum de o operaţie costisitoare“, explică Tatiana. A mai recurs de câteva ori la înfometare pentru a se face auzită: atunci când nu i s-a permis să meargă la înmormântarea mamei şi când a avut un abces din cauza unei seringi nesterile. Chirurgul apăruse numai după trei zile de grevă.

Îi lipseau şi medicamentele. „Era una acolo, Ala Grigorievna, era imposibil să ceri de la ea vreo pastilă de aspirină sau analghin. Îi spuneam că mă simt rău şi imediat auzeam: «Da’ nu vă mai este! Vă doare inima? Vă strânge sutienul. Burta? Elasticul e de vină. Tensiunea e joasă? Beţi ceai tare şi va trece. Aţi răcit? Mai multe lichide. Vezica? Din cauza înfometării. Şi pe mine mă doare dacă nu mănânc jumătate de zi»“, povesteşte Tatiana Grecu.

În carceră pentru nemulţumiri

În plus, zice ea, a fost constrânsă să coase încălţăminte chiar în celula în care trăia, într-un miros insuportabil de chimicale. Când s-a plâns la administraţie, a fost închisă în carceră - o cameră de 2,2 pe 1,75 metri pătraţi, fără ventilare şi ferestre. Ţeava din tavan era uzată şi apa se scurgea direct în aşternuturi, iar toaleta era amplasată la picioarele patului. „Cum puneam vreo întrebare privind condiţiile de detenţie sau mâncarea, mă transferau de la Rusca la Chişinău. Timp de cinci ani, am avut 36 de transferuri. De fiecare dată stai în carantină, cari lucrurile personale, treci prin percheziţii vaginale, ca să nu ascuzi ceva în vagin, o procedură umilitoare“, afirmă femeia, dar recunoaşte că, în ultimii ani, atitudinea angajaţilor se schimbase spre bine.

Un „buchet“ de boli grave

În septembrie 2013, Tatiana Grecu a fost eliberată condiţionat. Deşi a ajuns după gratii perfect sănătoasă, ea a ieşit din închisoare cu peste 20 de boli grave, inclusiv rectocel (n.r. pătrunderea rectului în vagin), radiculopatie (afecţiune a nervilor spinali), tuberculoză, sindrom asteno-neurotic (epuizare gravă a sistemului nervos), bronşită şi pancreatită cronică, psoriazis, cataractă etc. „Mă simt foarte rău. Oasele se deformează şi dor îngrozitor, am avitominoză, tensiunea sare, nu pot scăpa de eczeme, mă deranjează pancreasul, ficatul şi dinţii. Zi de zi bat pe la uşile medicilor“, mărturiseşte condamnata.

Încă în 2008, fiind în închisoare, femeia a depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând condiţii inumane de detenţie şi neacordarea asistenţei medicale de către personalul Penitenciarului 13. Guvernul Moldovei şi-a recunoscut vina şi a mers la o soluţionare amiabilă a cazului. Deşi a cerut 18.000 de euro, ea va primi 10.000 de euro în calitate de despăgubiri morale din partea statului.

Nevoită să accepte suma

Juristul asociaţiei Promo-Lex Vadim Vieru, care a reprezentat-o la Strasbourg, consideră suma prea mică. „Tatiana Grecu s-a pomenit într-o situaţie complicată la libertate. Are o multitudine de probleme privind locul de trai şi starea sănătăţii, respectiv, a fost nevoită să accepte aceşti bani în loc să întindă procesul pentru încă 3-4 ani“, comentează avocatul.

Totodată, el crede că Grecu trebuia să fie eliberată mult mai devreme. „Termenul minim era ispăşit, nu avea sancţiuni disciplinare şi a muncit în penitenciar, ceea ce demonstrează că s-a corectat. Procurorul, însă, îi cerea să-şi probeze bolile, ceea ce este incorect în condiţiile în care statul este responsabil de persoanele pe care le are în custodie. Judecătorul ar fi trebuit să ţină cont de maladiile femeii şi s-o elibereze mai repede, ca să se poată trata“, susţine specialistul.

Probleme de reintegrare în societate

Pe lângă faptul că nu-şi permite tratamentele costisitoare, femeia are probleme cu locuinţa. „Mama a decedat în 2011, iar de atunci casa noastră de la Vadul lui Vodă a rămas fără stăpân. Fiind pe malul Nistrului, în zona alunecărilor de teren, bucătăria de vară s-a prăbuşit. Furnizorul mi-a tăiat apa, pe motiv că aş avea datorii, chiar dacă nimeni nu a trăit acolo în ultimii ani. În baza Legii cu privire la adaptarea socială, m-am adresat la Primăria Vadul lui Vodă, dar am primit răspuns că edilul nu e obligat să-mi acorde ajutor financiar, iar consiliul local deja îi dăduse nişte bani fiului meu, pentru a repara soba prăbuşită“, precizează fosta deţinută.

În noiembrie 2013, s-a angajat croitoreasă la o firmă din Chişinău, dar abia se descurcă din salariul de 1.600 de lei. „În închisoare am citit mult despre adaptarea socială a persoanelor ieşite din detenţie. Teoretic, atâta ajutor ar trebui să am, să fiu pregătită pentru eliberare încă din penitenciar, să mă ia sub tutelă psihologul de la primărie. Nici vorbă de aşa ceva“, conchide Tatiana.

„Nu e de mirare că unii o iau razna“

Alături de Tatiana lucrează alte două foste deţinute, care, de asemenea, se plâng pe condiţiile inumane de după gratii. „În primul an, am căpătat ulcer duodenal, pancreatită cronică, nefroptoză (căderea rinichilor) şi hepatită, pe care au motivat-o cu faptul că mă drogam, deşi, iniţial, analizele mele erau bune“, spune Ludmila Grisenco (37 de ani).

„Neoameni sunt peste tot, inclusiv acolo. Nu e de mirare că mulţi o iau razna. Am făcut greva foamei, iar odată chiar mi-am tăiat venele din cauza atitudinii oribile a unui angajat. Psihologul avea un număr persoane cu care lucra, iar mie îmi spunea doar că sunt prea emotivă“, adaugă femeia condamnată pentru trafic de droguri în 2009 şi eliberată condiţionat la sfârşitul anului trecut.

Despre atitudinea negativă a angajaţilor vorbeşte şi colega sa, Ecaterina Dolganov (33 de ani), cetăţeancă a Federaţiei Ruse. „Medicii se comportau foarte urât. Odată, pe o deţinută au apucat-o durerile de inimă. Reacţia felcerului a fost: «Nu am cu ce să vă ajut, pieriţi din ochii mei!». M-am certat cu el, dar fără folos. Dacă nu te ajută cineva din afară, e imposibil să supravieţuieşti, mai ales cu mâncarea de acolo. Imaginaţi-vă, zahăr sau orez în două cu nisip...“, oftează Ecaterina, care a făcut 10 ani de închisoare pentru trafic de fiinţe umane.

Buget mic şi condiţii proaste de detenţie

Penitenciarele din Moldova au mari probleme la capitolul condiţii de detenţie, este concluzia Centrului pentru Drepturile Omului după monitorizarea închisorilor în anul 2013. Potrivit raportului, este vorba, în special, de spaţiile Penitenciarului numărul 13 din Chișinău și ale Penitenciarului numărul 11 din Bălţi, care sunt într-o stare deplorabilă. Alte carenţe ţin de iluminarea insuficientă a celulelor, lipsa ventilării adecvate, deconectarea energiei electrice pe parcursul zilei, lipsa duşurilor.

Deşi cheltuielile alocate pentru asistenţa medicală sunt duble faţă de anul 2008 (1,10 lei pe zi de persoană, în prezent), „sumele sunt insuficiente pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii a persoanelor aflate în detenţie“. Avocatul parlamentar Anatolie Munteanu consideră că transferarea Serviciului de îngrijire medicală din penitenciare în subordinea Ministerului Sănătăţii ar rezolva multe probleme. „Lucrătorii medicali vor beneficia de independenţă profesională şi vor avea acces la diversele programe din sistemul naţional de ocrotire a sănătăţii“, se arată în raport.

Interviu cu Ana Dabija, directoarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare: „Majoritatea ajung după gratii cu sănătatea şubredă“.

Cum apreciaţi condiţiile de detenţie din penitenciarele moldoveneşti?

Ana Dabija: Ar fi incorect să spunem că totul e excelent, dar nici nu cred că e groaznic. Tindem spre standardele europene, însă am moştenit o infrastructură sovietică, imobile de sute de ani, în stare avansată de degradare. Totuşi, lucrurile se schimbă treptat. În 2013, am avut un buget de 1,6 milioane de lei pentru reparaţii curente, anul acesta este de peste 1,8 milioane. Planificăm renovări la penitenciarul din Leova, finalizăm lucrările la două blocuri, la Goian şi Rezina. În penitenciarul numărul 13, cel mai problematic, din 2011 au fost renovate băile, sectoarele medicale, cantina. Doar două celule pentru femei din 11 nu au fost reparate, iar cele 35 pentru bărbaţi sunt gata în proporţie de 80%. Patru penitenciare sunt deja conforme standardelor europene: cel din Taraclia, cel pentru minori de la Goian, cel pentru femei de la Rusca şi Pruncul, cu statut de spital. Aici a fost reconstruită secţia de psihiatrie, a fost procurat utilaj pentru ultrasonografie şi au fost reparate curţile de plimbare. Totodată, Casa mamei şi copilului dispune de toate condiţiile necesare pentru gravide şi femeile cu copii până la vârsta de 3 ani. Penitenciarele care nu pot fi supuse reconstrucţiilor - de la Bălţi şi din Chişinău - vor fi înlocuite. De asemenea, vă asigur că toate normele alimentare sunt respectate şi meniul este destul de echilibrat.

Dar deţinuţii se mai plâng, Moldova continuă să piardă cazuri la CEDO...

CEDO a notat recent că Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) a salutat reducerea populaţiei din închisori. Suprapopularea era o problemă pentru Penitenciarul numărul 13 în perioada 2006-2009. Deci, când Tatiana Grecu s-a plâns la Curte, în 2008, condiţiile erau mai proaste, iar de atunci lucrurile au evoluat. În 2011, am avut înregistrate 141 de plângeri legate de condiţiile de detenţie, iar în 2013 numărul lor a scăzut până la 93. Mulţi deţinuţi se plâng de lipsa celor patru metri pătraţi de spaţiu obligatoriu. În acest caz, soluţia ar fi penitenciarul care va fi ridicat la Bubuieci până la finele lui 2017 şi construcţia casei de arest la Bălţi, care a demarat anul acesta.

Cât de bine sunt asigurate penitenciarele cu medici?

Medicii noştri lucrează în condiţii diferite faţă de cei de la libertate, cu pacienţi specifici. Ei trebuie să întrunească anumite condiţii la angajare (starea excelentă a sănătăţii, vârsta de până la 35 de ani) şi trec o serie de testări, inclusiv cea psihologică. Astăzi avem 239 de unităţi medicale, dintre care 23 vacante. Potrivit normelor, în fiecare penitenciar trebuie să fie în permanenţă un medic generalist, un terapeut, un psihiatru şi un stomatolog. Evident că un dentist nu va sta toată ziua la închisoare, când poate câştiga o groază de bani la propriul cabinet. Soluţia noastră a fost să angajăm civili cu jumătate de normă, la fel şi în cazul psihiatrilor, care lipsesc în trei penitenciare. Îi compensăm cu psihologi sau ducem deţinuţii la penitenciarul de tip spital, unde avem specialişti buni.

S-ar rezolva situaţia dacă medicii de la DIP ar trece în subordinea Ministerului Sănătăţii?

Ideea aceasta a fost propusă în cadrul dezbaterilor asupra proiectului de politici publice „Servicii medicale de calitate pentru persoanele deţinute în penitenciare“. Atunci, se discuta fie preluarea asistenţei medicale către deţinuţilor de Ministerul Sănătăţii, fie crearea în cadrul sistemului penitenciar a unei subdiviziuni medicale independente, fie o direcţie subordonată Ministerului Justiţiei, separată de DIP. Majoritatea participanţilor la discuţii au susţinut a doua variantă şi, până la sfârşitul anului, proiectul urmează să fie definitivat şi remis Cancelariei de Stat. A mai existat opţiunea de a crea secţii speciale pentru condamnaţi în spitale, dar e vorba de pază, escortă, personal de care nu dispunem. Dacă devin civili, pe lângă epoleţi, medicii noştri vor pierde facilităţile care îi mai ţin în sistem, precum calcularea stagiului de muncă pentru pensie. În plus, nu orice specialist poate lucra cu un condamnat.

Cum se explică, totuşi, faptul că unii capătă în închisori o multitudine de boli?

Majoritatea celor care ajung după gratii au din start o sănătate şubredă, inclusiv din punct de vedere psihologic. Afecţiunile sistemului nervos influenţează semnificativ, mulţi nu se pot adapta. Pentru că nu avem utilaj pentru toate cazurile, încheiem contracte cu instituţiile medicale. În 2014 am achitat 762.000 de lei pentru serviciile acordate de Institutul Oncologic, Institutul de Ftiziopneumologie, Spitalul Republican, cel de Urgenţă, de Psihiatrie, Militar etc. Încă 2,4 milioane de lei sunt planificaţi pentru procurarea echipamentului medical. Suntem asiguraţi şi cu necesarul de medicamente, pentru care în 2014 s-au alocat 2,6 milioane lei. În regiune, suntem ţara cu cele mai bune practici în tratamentul dependenţei de droguri şi a tuberculozei. Ultima s-a redus simţitor în sistemul penitenciar, de la 10% în 2001 la 3% în 2013. Bolnavii sunt trataţi în secţiile de tuberculoză, cu bani alocaţi din bugetul de stat şi de Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

„Autorităţile şi societatea civilă trebuie să-şi conjuge eforturile“

17 dosare au fost pierdute de Republica Moldova la CEDO din cauza condiţiilor inumane din Penitenciarul 13, în anii 2005-2013, reclamanţii primind 153.350 de euro despăgubiri.

Directoarea Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria“ a întâlnit în experienţa sa foarte multe cazuri de încălcare a drepturilor omului în locurile de detenţie. „În august 2012, într-o vizită la penitenciarul 13, am văzut o femeie cu gradul I de invaliditate, incapabilă să se mişte, care era ajutată de colege să meargă la baie. Am fost îngrozită, pentru că, indiferent de infracţiunea comisă, starea ei nu este compatibilă cu detenţia“, exemplifică Ludmila Popovici.

În opinia ei, probleme vor exista atâta timp cât instituţiile statului, donatorii externi şi societatea civilă nu-şi vor conjuga eforturile. „Trebuie să vedem ce putem face cu mijloacele existente, pentru că, până se construieşte o nouă închisoare, oamenii aflaţi în detenţie suferă. Se lucrează dispersat şi la reintegrarea foştilor deţinuţi“, spune directoarea. Centrul „Memoria“ are acum circa 400 de beneficiari, inclusiv foşti deţinuţi, care primesc gratuit asistenţă medicală, psihologică şi socială. „Condiţiile inadecvate şi stresul permanent generează diverse disfuncţii, îndeosebi ale sistemului gastro-intestinal, cardiovascular şi nervos. Frigul şi umiditatea din celule afectează plămânii, rinichii şi articulaţiile. Deţinuţii se învelesc cu plapume subţiri, nu întotdeauna au posibilitatea să facă duş fierbinte, uneori sunt nevoiţi să doarmă câte doi sau mai mulţi într-un pat sau dorm pe rând. Unii recurg la greva foamei, ceea ce le agravează starea sănătăţii“, explică Svetlana Vişanu, medic psihoterapeut la „Memoria“.

Cel mai mult au de suferit oamenii care au deja probleme de sănătate, dar nu primesc tratamentul necesar, în detenţie. „De exemplu, o persoană reţinută avea astm bronşic şi, odată cu celelalte lucruri, i-a fost confiscat inhalatorul. Pentru că nu putea supravieţui fără el, l-a cerut înapoi, însă gardianul l-a aruncat jos în mod demonstrativ şi l-a strivit cu piciorul“, povesteşte specialista.

Materialul a fost realizat în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul articolelor publicate.