Drepturile omului

„Războiul rece s-a terminat”. Cine achită despăgubirile?

PUBLIKA .MD

Săptămâna trecută, aflat într-o vizită la Primăria Chişinău, preşedintele Vladimir Voronin a declarat franc că „războiul rece cu primăria s-a terminat”, lăsând să se înţeleagă clar că răfuiala organelor de drept cu edilii capitalei, dintre care unii se mai află încarceraţi în Izolatorul CCCEC, a fost o comandă politică.

Din păcate, plăcerea mai marilor zilei de a se răfui cu anumite persoane şi slugărnicia reprezentanţilor instituţiilor de drept, care se dedau abuzului de dragul mofturilor superiorilor, sunt plătite cu bani grei ai contribuabililor. Pentru că cei hărţuiţi, până la urmă, îşi găsesc dreptatea în justiţie şi, drept urmare, solicită statului, aşa cum e firesc, despăgubiri morale şi materiale pentru prejudiciul cauzat în urma abuzurilor admise de organele statului.

Astfel, moftul şi interesele cauzează daune de milioane de lei statului. Numai în anul 2004, din banii publici au fost plătite despăgubiri de peste 5 mln de lei pentru repararea prejudiciului moral şi material cauzat unor persoane reţinute sau arestate ilegal. În anii următori, potrivit reprezentanţilor Ministerului Finanţelor, sumele pe care le va scoate statul din bugetul public pentru astfel de cheltuieli vor fi şi mai mari, întrucât, în ultimele două scrutine electorale, organele de drept au bătut recordul la reţineri spectaculoase.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice a analizat câteva cazuri în care „slujul” sau incompetenţa organelor de drept a făcut ca de pe spatele contribuabilului să se mai jupoaie câteva piei.

Cazul Şoşev – de la 2.000.000 lei la 10.000 lei

La 10 aprilie 2003, în plină campanie electorală, instituţiile de drept au făcut un adevărat show din reţinerea fostului membru al Partidului Comuniştilor, Petru Şoşev, căruia i se incrimina complicitatea la răpirea şi asasinarea unui oficial de la Departamentul Tehnologii Informaţionale, a cărui moarte nu a fost dovedită. Atunci, liderii comunişti s-au grăbit să declare că arestarea lui Şoşev este o dovadă că partidul îşi curăţă rândurile de elementele corupte, deşi acesta rupsese relaţiile cu partidul încă din 2001. Şoşev a stat încarcerat în Izolatorul MAI timp de două săptămâni. La eliberare nu s-a mai făcut spectacol, aşa cum s-a întâmplat la reţinerea sa. În iunie 2003, dosarul penal împotriva lui Şoşev a fost clasat. Fostul deputat comunist spune că arestarea sa a fost o comandă politică, ce i-a prejudiciat grav imaginea de om de afaceri şi i-a afectat pe membrii familiei sale. Avocatul lui Şoşev, Mihai Murzac a declarat că la arestarea clientului său au fost admise încălcări grave ale legislaţiei. Pentru că cei care l-au nedreptăţit nu s-au grăbit să-şi ceară public scuze, Şoşev a chemat în instanţă statul, cerându-i despăgubiri morale în valoare de 2 milioane lei. Instanţa care a examinat cauza lui Şoşev a satisfăcut cererea parţial, considerând că statul trebuie să compenseze prejudiciul cauzat omului de afaceri cu suma de 150.000 lei.

Din instanţă în instanţă, suma prejudiciului a ajuns la 10.000 lei. Petru Şoşev ne-a declarat că lasă aceşti bani statului, pentru majorarea lefurilor celor care l-au persecutat.

Cazul Duca – de la 1.000.000 lei la 150.000 lei

Femeia de afaceri Eugenia Duca a fost subiectul unor lungi litigii civile si procese penale, fiind persecutată şi ţinută în detenţie aproape jumătate de an, pentru ca în final să fie îndreptăţită. Pentru umilinţele la care a fost supusă să-şi cedeze afacerile, din „mila” unor demnitari şi conducători ai organelor de drept, Eugenia Duca a pretins de la stat despăgubiri de un milion lei. Instanţa i-a evaluat suferinţele la 150.000 lei. Punctul final în cazul Duca urmează să-l pună Curtea de la Strasbourg, fapt ce va atrage după sine alte cheltuieli pentru Moldova. Numai că, aşa cum se întâmplă la noi, aceşti bani vor trebui achitaţi din bugetul public, şi nu din buzunarul celor care au persecutat-o pe Eugenia Duca, distrugându-i, aşa cum s-a exprimat ea, sănătatea şi bunul nume.

Cazul Soskiev – de la 3.000.000 lei la 10.000 lei

Ca să arătăm până unde pot ajunge cei plătiţi să ne asigure liniştea şi securitatea, vom aminti cazul omului de afaceri Totraz Soskiev, care a ieşit până la magazin şi s-a întors acasă peste trei zile, pe care le-a petrecut, de nevoie, în Izolatorul SIS. El a fost răpit în plină stradă de reprezentanţii SIS, fără să i se prezinte cel puţin motivele reţinerii. Timp de trei zile cât a stat închis, reprezentanţii SIS nu i-au permis să-şi anunţe rudele şi să beneficieze de serviciile avocatul. Pentru excesele admise de oamenii legii, Soskiev a atacat în instanţă statul, pretinzând în calitate de daune morale, pentru privarea de libertate şi tratamentul inuman la care a fost supus, 3.000.000 lei. Prima instanţă i-a satisfăcut parţial cererea, acordându-i suma de 250.000 lei, alte două instanţe au redus această sumă până la 50.000 lei, iar Curtea Supremă de Justiţie a decis ca statul să-i acorde despăgubiri de 10.000 lei. Şi în acest caz, cuvântul final urmează să-l aibă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Cazul Ceşuev – 50.000 lei

Fostul şef al Departamentului Privatizării, Visarion Ceşuev, unul dintre puţinii demnitari ajunşi după gratii, a stat încarcerat timp de 13 luni, fiind acuzat de luare de mită, pe timpul când era director al Fondului de Investiţii “Cais-F”. În 2004, dosarul respectiv a fost clasat, după ce procurorul a renunţat la învinuire. Văzându-se îndreptăţit, Ceşuev a acţionat organele de drept în judecată, solicitând repararea prejudiciului material şi moral de ordinul a milioane de lei. Până la urmă, Ceşuev a renunţat la recuperarea prejudiciului moral. Statul i-a plătit, pentru cele 13 luni de detenţie ilegală, 50.000 lei. Solicitat să explice refuzul de a cere statului şi repararea prejudiciului moral, Ceşuev a declarat că „nu este etic să ceară despăgubiri, deoarece statul l-a scăpat de închisoare”, deşi consideră condamnarea sa drept o „gravă eroare judiciară”.

500.000 lei pentru un tânăr torturat timp de 1,5 ani

Am prezentat câteva cazuri, în care cei care au căzut în plasa intereselor de grup, comenzilor politice sau reglărilor de conturi au avut puterea şi curajul de a merge până la capăt, ca să repună adevărul în drepturile sale. Câţi însă dintre oamenii simpli sunt maltrataţi şi ţinuţi în detenţie ani de zile fără a şti măcar de ce s-au făcut vinovaţi? Sau câţi dintre cei care au căzut victime dezmăţului oamenilor legii nu au posibilităţi sau nu le mai ajunge sănătatea să-şi caute dreptatea?

Relevant în acest sens este cazul unui tânăr din Chişinău, care a fost nenorocit în bătaie, timp de un an şi jumătate cât s-a aflat în detenţie, fiind impus să recunoască o crimă pe care nu a comis-o. Tânărul a fost încarcerat, la numai 18 ani, pentru faptul că l-ar fi ucis pe tatăl său vitreg, un cunoscut om de afaceri. Abia peste un an şi jumătate, s-a constatat că asasinii, de fapt, sunt alţii.

Însă era târziu. Sănătatea băiatului nu mai poate fi recuperată. Nici chiar cu cei 500.000 lei – despăgubirea obţinută de la stat. De altfel, aceasta, potrivit Ministerului de Finanţe, este suma maximă pe care statul a trebuit s-o plătească unei persoane fizice pentru acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală. Suma maximă achitată de stat sub formă de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat unei persoane juridice este de 3.000.000 lei.

Statul protejează fărădelegile organelor de drept

Centrul de Investigaţii Jurnalistice a iniţiat această investigaţie încă de la sfârşitul anului 2003. Ministerul Finanţelor a făcut tot posibilul să nu ajungem la informaţia privind sumele alocate din bugetul public pentru recuperarea prejudiciul moral şi material cauzat de incompetenţa organelor de drept. Nu bănuiam că solicitarea noastră îi va pune pe jar pe cei de la MF, iar mai apoi, după cum aveam să constatăm, chiar şi pe şeful Guvernului. A fost nevoie şi de un lung proces de judecată în care, practic nu am obţinut nimic, dar care a scos în vileag nu numai practica vicioasă de implicare a puterii executive în activitatea justiţiei, ci şi faptul că acestea se pun de acord atunci când trebuie să ascundă fărădelegile unor funcţionari. Abia recent, după ce am făcut un nou demers către conducerea MF, am putut afla răspunsul la întrebările ce ne frământau. Astfel, potrivit MF, în 2003, statul a achitat despăgubiri pentru acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale Orocuraturii şi instanţelor judecătoreşti de 1,25 mln lei, în anul 2004 această sumă ridicându-se la peste 5 mln lei. În total, numai în ultimii doi ani, din bugetul de stat au fost scoase 6,4 mln lei, fără ca măcar unul dintre judecători, anchetatori sau procurori să fie pedepsit pentru neprofesionalism sau chiar rea intenţie.

O mână spală pe alta

Experţi în domeniul dreptului susţin că sumele pe care le acordă instanţele de judecată din Moldova drept despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat cetăţenilor, prin acţiunile ilegale ale organelor de drept, sunt foarte mici în comparaţie cu prejudiciul real adus persoanei atunci când este privată de liberate, maltratată, numită în public criminal, hoţ, corupt, etc. Numai directorului SA „Apă-Canal Chişinău”, Constantin Becciev, potrivit unor jurişti, statul ar trebui să-i achite despăgubiri de cel puţin 6 mln lei. Instanţele de judecată, însă, fac tot posibilul pentru a micşora cât se poate sumele despăgubirilor pe care statul trebuie să le acorde cetăţenilor, ca urmare a incompetenţei şi abuzurilor admise de cei plătiţi din bani publici să supravegheze respectarea legii.

Iar conducătorii organelor de drept nu fac nimic pentru a-i trage la răspundere pe cei din cauza cărora a fost prejudiciat statul şi au avut de suferit persoane nevinovate. Pentru că, dacă există oameni traşi ilegal la răspundere, atunci trebuie să poarte răspundere şi cei vinovaţi de comiterea acestor ilegalităţi.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii