Dacă venitul lunar al lui T. Tătaru din gestionarea rutei de maxi-taxi 192 era de zece mii de lei, precum afirmă administratorul rutei Timofei Bogos, dar nu de 16 mii, după cum susțin șoferii, în cinci ani și cinci luni până i-a fost retrasă licența artistul a câștigat 650 mii lei. Dacă adăugăm și sumele încasate în urma petrecerilor de la „Buciumul”, despre care se spune că aveau loc în fiece weekend, Tătaru ar fi putut să-și cumpere lesne o locuință. Plus că veniturile sale nu se opresc aici. Cu toate astea, în decembrie 2002, el solicită de la Urecheanu un nou lot de pământ. Citez din cerere: „pentru construcția unei case de locuit, familiei Tătaru, în componență de patru persoane”…

„Își ascundea veniturile și dezordinea din contabilitate”

Un control al Direcției finanțe a primăriei pentru anii 1999-2002 arată că Tătaru cheltuia bani din bugetul municipal contrar destinației. De exemplu, Pentru „Ziua Orașului-2002”, el a cheltuit 88 mii de lei bugetari, inclusiv 26 mii din salariul angajaților săi. Din această sumă el și-a achitat serviciile comunale (circa 7 mii lei), și-a făcut un veceu (47,6 mii), și-a procurat covoare și țoale (7,3 mii) și altele. Când urma să majoreze salariile cu 20 și apoi - cu 40 la sută, primăria i-a transferat suplimentar 44 mii lei, dar Tătaru le plătea oamenilor lefurile vechi. Mai mulți ani, el declara că are 114 angajați și primăria îi dădea tot atâtea salarii, însă la începutul lui 2002 avea angajate 29 de persoane, iar la sfârșitul anului - 44. Deoarece la AC „Buciumul” lipseau actele contabile pentru perioada ianuarie - iunie 2002, revizorii n-au putut să verifice în ce măsură și în ce scop șeful întreprinderii utiliza banii publici, nici dacă a achitat salariile și care a fost mărimea acestora. În document se arată că Tătaru nu poate explica clar motivele din care lipsesc documentele.

Potrivit experților de la primărie, în actele lui Tătaru n-a fost niciodată ordine, iar el avea talentul de a întuneca mințile tuturor, rămânând nepedepsit. În asemenea situații, el se motiva astfel: „Eu-s Tudor Tătaru - artist, nu contabil!”. Elena Luca, specialist în Direcția finanțe și curatorul AC „Buciumul”, susține că Tătaru nu și-a declarat niciodată veniturile acumulate de la petreceri și niciun singur control n-a găsit la el ordine.

În 2003, Direcția construcții capitale (DCC) a primăriei alocă pentru „reconstrucția clădirii Asociației de creație „Buciumul” 1 mln. 500 mii de lei. Potrivit lui Vasile Panfil, șeful DCC, acești bani n-au trecut prin mâna lui Tătaru, fiind transferați direct firmelor care efectuau lucrările. Mihai Zumbreanu, responsabil tehnic al Direcției pentru construcțiile de la „Buciumul”, afirmă că din suma indicată s-au reparat construcțiile vechi din „curtea lui Tătaru”, s-au instalat coloanele de la intrare și s-a extins acoperișul.

„Actele îi dispăreau înainte de controale”

Tot în 2003, potrivit lui Igor Grosu, la „Buciumul” urma să aibă loc un nou control. „Când a aflat despre aceasta, Tătaru a venit repede la Urecheanu: „De ce mă controlați? Eu-s Tudor Tătaru! Nu știți că eu nu fur?”. Primarul i-a răspuns: „Nu te teme, Tudore. Dacă n-ai furat, lasă-i să vină, să vadă și să plece”. Curând, însă, Tătaru a declarat poliției și primăriei că niște polițiști i-au năvălit în curte, au sustras toate actele din safeu și au dispărut. Iar când urma să aibă loc controlul, el i-a spus lui Urecheanu că n-are acte”, susține Grosu. E vorba despre „legendarul” furt al actelor, despre care Tătaru face o groază de declarații în mass-media. Într-un act de control de la primărie, din 2006, se arată că, potrivit legislației, Tătaru urma să asigure restabilirea actelor timp de două luni după furt, dar au trecut trei ani și evidența încă nu a fost restabilită. TIMPUL a cerut informații Poliției Râșcani despre acest incident, dar n-am primit răspuns.

În 2005, Tătaru participă în calitate de candidat independent la alegerile parlamentare, ceea ce arată limpede că el minte și atunci când declară că a susținut BMD. După electorală, el lansează ideea schimbării statutului juridic al „Buciumului” din întreprindere municipală în SRL, motivând că e nemulțumit de subvenționarea oferită de către primărie și face primele declarații publice precum că Urecheanu l-a trădat. „Nu l-am vorbit niciodată de rău, dar aveam dubii față de el și-i tot spuneam lui Filip că ăsta e un om periculos”, afirmă liderul AMN.

„Amenința primăria cu furcile”

În 2005, când interimatul la primărie era deținut de Vasile Ursu, CMC aprobă reorganizarea întreprinderii. Pentru aceasta era necesară elaborarea de comun acord cu Departamentul cultură a noului statut și stabilirea unei ordini în evidența contabilă a „Buciumului”, ceea ce presupunea efectuarea mai multor controale. Dar pe Tătaru îl scotea din fire orice control. Potrivit lui Iulian Filip, în asemenea cazuri, artistul avea izbucniri violente. Filip remarcă: „Fiind mai mult decât diletant în domeniile finanțe și administrare, Tătaru nu-i suporta pe cei care-i arătau că acțiunile sale cad sub incidența... Codului Penal”. Iar Elena Luca povestește că, înainte de un control, Tătaru a anunțat că la „Buciumul” a avut loc un incendiu și i-au ars toate actele din contabilitate, prezentând și confirmare de la pompieri. Igor Grosu își amintește că, scos din fire, Tătaru a venit la primărie, amenințând: „Dacă se mai anină cineva de mine, mă duc la Costești și venim cu furcile-n mână!”.

„Controalele se peteceau în beci”

Artistul Valeriu Cazacu se afla la „Buciumul” când au venit doi revizori și ne descrie cum au fost primiți aceștia: „Dacă erau controale, Tudor ordona: „Ieși afară!”. De-l întrebau de acte, adăuga: „Ce acte? Ieși afară!”. Atunci veniseră doi bărbați și pe unul l-a apucat de guler, l-a scos afară și l-a trântit cu capul de poartă, strigând: „Ce, ai venit să-l controlezi pe Tudor Tătaru?”. Pe celălalt - mai cuminte - l-a chemat în beci. Aproape toate controalele se începeau cu plăcinte și zeamă și se terminau în beci. Am invitat niște prieteni contabili să-l ajute să facă ordine în contabilitate, dar și-au pus mâinile în cap, exclamând: „Aici e treabă de pușcărie!”. El nu avea acte, nu plătea nici fondul social și toți banii îi cheltuia aiurea”. Alți artiști ne-au spus că erau de față când, în repetate rânduri, poliția sau CCCEC îl căutau pe Tătaru, iar paznicii mințeau că lipsește. „Dacă-i primea, intrau deodată în beci”, adaugă actorii.

„Se declara victimă”

Eugenia Ciumac, șefa Direcției contabilitate și audit intern a primăriei, care conducea pe atunci Direcția management financiar, presupune că, prin reorganizare, Tătaru urmărea acapararea totală a proprietății publice din curtea „Buciumului” și legalizarea șederii sale cu familia în incinta întreprinderii. „În statutul de SRL, pe care ni l-a prezentat, se stipula că toate bunurile de pe teritoriul întreprinderii i se transmit cu titlu gratuit lui, ca fondator unic cu un capital social de 12 milioane de lei. Firește, un asemenea statut nu putea fi aprobat. Mai mult, după ce am efectuat câteva controale ale evidenței contabile la „Buciumul”, ne-am îngrozit”, ne spune dna Ciumac. În semn de răspuns, Tătaru dă toată vina „pentru tărăgănarea reorganizării” pe Eugenia Ciumac, amenințând-o cu judecata. Într-o plângere către CMC, el notează: „AC „Buciumul” a fost pusă într-o stare de control permanent. Nu apuca să iasă pe poartă o echipă de controlori, că îndată intra alta, însă niciuna n-a avut de spus altceva decât că „totul e bine”.

„Nu dorea nicicum să ne primească”

Valentina Guțu, specialist în Direcția finanțe, care, în 2006, a efectuat un control la „Buciumul ”, a fost martoră la un asemenea scandal. Ea ne spune: „Nu dorea nicicum să ne primească. Zicea că a fost controlat de Departamentul anticorupție și totul e normal. Am putut să intrăm doar după intervenția lui Petru șveț, pe atunci viceprimar”. La rândul său, șveț a declarat pentru TIMPUL: „Fiecare vrea să arate că-i mare și tare, dar Tătaru trebuie să înțeleagă că fiind nu doar artist, ci și conducător, e obligat să se supună legilor”.

Anume în perioada reorganizării, primăria nu a achitat salariile la „Buciumul”. Și la acest capitol acțiunile lui Tătaru se contrazic. La 1 septembrie 2005, el emite un ordin de eliberare a tuturor angajaților în legătură cu trecerea AC „Buciumul” la autofinanțare, menționând că „toți angajații care rămân în timpul reorganizării vor fi plătiți din bani împrumutați”. Peste numai trei luni, însă, el cere de la primărie bani pentru salarii, avertizând că, altminteri, va acționa primăria în judecată.