Salariații nedreptățiți de angajatori  ar avea mai multe șanse să restabilească dreptatea  dacă inspectorii muncii ar reacționa prompt și eficient la plângerile  pătimașilor. Am la dosar mai multe povești cu un deznodământ trist după ce  cetățenii care căutând  protecție, au rămas de fapt fără locul de muncă, deși au  depus demersuri la Inspecția Muncii. Protagoniștii acelor povești  s-au plâns de abuzurile șefilor în speranța că cineva o să le ia apărarea, numai că, spun ei,  inspectorii mai debrabă cad la pace  cu angajatorul decât să ia apărarea  salariaților cu faima de „zurbagii”. De cealaltă parte, inspectorii muncii se apără și spun că oamenii care au pătimit, de regulă, se adresează extrem târziu cînd nu se mai poate interveni, sau cer să fie apărați de sancțiuni, ceea ce  nu intră în competențele  Inspecției Muncii.

Totuși, numărul extrem de mic de sesizări care ajung spre examinare la organele de drept din partea Inspecției Muncii vine întrun contrast izbitor cu numărul mare de controale și încălcări pe care le anunță  această instituție de control. 

Avocatul Vitalie Postolache, care apără interesele mai multor salariați, spune că 
de multe ori calitatea controalelor făcute de inspectori lasă de dorit, fie din cauza lipsei de profesionalism al acestora, ori de volumul mare de lucru pe care trebuie să-l facă sau pentru că „se prefac a nu vedea încălcările”: 

Vitalie Postolache: „Deseori eu nu prea am fost satisfăcut de calitatea controlului făcut de inspecția muncii, chiar acum am o procedură a unui salariat concediat, el a scris la inspecția muncii, dar a primit un răspuns formal că încălcările date nu s-au adeverit. După ce a avenit la mine și am analizat dosarul, am constat că nu s-a respectat procedura de concediere, nu a fost acodrul comitetului sindical, nu a existat un proces verbal de examinare a acordului administrației și alte momente pe care Inspecția Muncii nu le-a obsevat sau nu a vrut să le observe, momente care ar fi putut influența legalitatea concedierii. Dacă Inspecția Muncii acționa la timp, clientul meu nu se adresa la mine, dar așa, de doi ani, suntem în proces de judecată, abia la prima instanță, el având doi copii invalizi și dureri de cap cu ce să-i ajute și să se intrețină și pe sine”.       

Controalele superficiale și sancțiunile neînsemnate care se aplică, spune  Vitalie Postolache, îi determină pe angajatori  să desconsidere  Inspecția Muncii:

Vitalie Postolache: „În Italia , de exemplu, e foarte aspru. Un angajator când aude te adresezi la un organ de protecție a muncii se teme tare, pentru că amenzile sunt foarte mari și sancțiunile –drastice. La noi, de regulă,  patronii nu se prea tem, la orice pas cotestă în instanță și poți să obții hotărârile care ți-s comode sau sancțiunile se pot anula și patronii nu au frică că vine Inspecția Muncii”      

Solicitat de Europa Liberă, inspectorul general de stat, Dumitru Stăvilă, admite că  ineficiența inspectorilor ar putea avea drept cauză volumul mare lucru și salariile mici, care îi determină uneori pe inspectori să cedeze în fata patronilor.

Dumitru Stăvilă: „Dacă un inspector de muncă care întreține raportul cu conducătorii de întreprinderi, care au bani, și de multe ori au bani iliciți pentru că exploatează munca salariaților, banii iliciți foarte ușor se scot din buzunar și se dau mită. Ți-apoi există și anumi șefi care numai dacă văd că vine un inspector încearcă să-l mituiască, chiar dacă nu are încălcări.  Dar inspectorul muncii dacă nu este motivat, ca funcționar public, cu salarizare și alte avantaje, sigur că nu o să putem noi stârpi corupția. Atunci în acest caz un inspector al muncii cu studii superioare cu 1500 de lei salariu lunar. Da, eu încerc să lupt. Nu exclud că există corupție, și eu lupt cu asta.

Dumitru Stăvilă spune că ar fi necesar  ca  Inspecția Muncii să aibă mai multe pârghii legislative, pentru a-și  eficientiza activitatea, dar și cetățenii ar trebui să declare cazurile de corupție în care sunt implicați inspectorii și patronii:

Dumitru Stăvilă: „Dar trebuie activate și alte pârghii, inclusiv motivarea și stimularea denunțării, ca în Georgia, de exemplu. Acolo, dacă un funcționar comunică despre un caz în care s-a încercat să i se dea mită, atunci lui i se dă drept remunerare o sumă de cinci ori mai mare ...”.

De la începutul anului 2011 Inspecția Muncii a efectuat peste 3 mii de controale ale agenților economici și a depistat peste 40 mii de încălcări admise de angajatori în raport cu salariații. În acelasi timp, la Centrul pentru  Combaterea  Crimei Economice și Corupției au parvenit doar 6 sesizări din partea Inspecției Muncii. Lucia Iordanov, șefă adjunctă a Direcției Juridice a CCCEC, spune că jumătate din sesizările de la Inspecția Muncii sunt neargumentate din care cauză procesele contravenționale inițiate în baza acestora sunt sistate:         

Lucia Iordanov: „ Pe aprcursul anului 2011 au parvenit 6 procese verbale de la Inspecția Muncii, în trei cazuri au fost sancționate persoanele fizice, iar în trei cazuri procesele au fost încetate, pentru greșeli. De regulă e problema martorilor, nu e înregistrat procesul verbal, nu se confirmă citarea martorilor.  Anul trecut am avut doua procese judicare pe care instanța le-a anulat, pentru ca martori erau inspectorii muncii”.

Raportul  al Comitetul European pentru Drepturi Sociale, care a monitorizat în anul 2010 respectarea a 9 dintre cele 31 de drepturi fundamentale ale salariaților, prevăzute de Carta Socială Europeană, arată că în Republica Moldova 8 din cele 9 drepturi monitorizate sunt încălcate în Republica Moldova. Printre acestea sunt  dreptul  la condiții adecvate de muncă, la remunerare echitabilă, la informare și consultare și la protecție în cazul concedierilor colective.