Din nou ploaie cu grade de general

La sfârşitul lunii ianuarie, preşedintele Voronin i-a conferit procurorului general Valeriu Balaban gradul de general. Al doilea om în procuratură, Valeriu Gurbulea, a fost decorat cu distincţia  „Meritul civic”. Potrivit legii, gradele de general, ca şi distincţiile de stat, se oferă cetăţenilor care s-au remarcat prin merite deosebite faţă de ţară. Prin urmare, cei pe care i-a avansat în grad şi decorat anul acesta şeful statului trebuie să fi dat dovadă de calităţi deosebite în combaterea corupţiei, crimei organizate, supravegherea respectării legislaţiei în stat şi protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Cum este şi firesc am încercat să aflăm care o fi meritele reale ale celor apreciaţi de şeful statului.

 

Toată vara greieraşul …

Pe parcursul anului trecut procurorii s-au ţinut tot de petreceri: pe la păduri, pe la iazuri, încheind anul cu chefuri pe la unii acasă, cu ocazia promovării acestora în posturi diplomatice. Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: procentul de descoperire al infracţiunilor înregistrate de procurori, în 2005, a fost de 27,6 la sută. Adică, în anul trecut, procurorii au descoperit infractorii în doar una din trei crime înregistrate. Dacă e să comparăm cu rezultatele obţinute la acest capitol de celelalte instituţii de drept din republică, acesta este cel mai jos indice de descoperire a infracţiunilor. De exemplu, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a descoperit anul trecut 69,2 la sută din numărul total de infracţiuni pe care le-a înregistrat, organele vamala au găsit vinovaţii în  57 la sută din crime, iar  Ministerul de Interne a descoperit făptaşii în tocmai 94,2 la sută din infracţiuni. E adevărat că unii comisari de poliţie

s-au trezit la un moment că aveau o rată a descoperirilor de 108 procente, dar la acest subiect vom reveni într-un alt articol.   

 

Dosare tari – condamnări de nimic  

La capitolul combaterea corupţiei nu am observat ca procuratura să strălucească. Oricât am încerca să ne amintim câţi demnitari au fost traşi la răspundere pentru fapte de corupţie nu vom reuşi. Pentru că nu există asemenea cazuri. Potrivit datelor Departamentului Instituţii Penitenciare, la începutul anului 2006, în instituţiile penitenciare din Republica Moldova se afla doar o singură persoană condamnată pentru luare de mită (!). Ne-am întrebat ce s-a  întâmplat cu dosarele grele, despre care s-a făcut, în anumite perioade, mare zarvă. Majoritatea fie au fost clasate, fie au finalizat cu condamnări de nimic. 

 

Unde e  mafia pâinii?  

Este normal să ne întrebăm cu ce s-a finalizat „vânătoarea” de mafioţi ai pâinii, declanşată de organele de drept, la iniţiativa şefului statului, la începutul anului 2004. Atunci preşedintele Voronin tuna şi fulgera: că Moldova nu este asigurată cu pâine, că făina se vinde la preţ dublu, că cineva face speculaţii de milioane. „Promovarea interesele personale şi de grup în problema asigurării populaţiei cu pâine, mai ales în condiţiile de secetă, este o crimă împotriva statului şi a cetăţenilor”, declara atunci şeful statului. După o şedinţă a Consiliului Suprem de Securitate, în cadrul căreia au fost prezentate „date care confirmau existenţa unei reţele mafiotice în acest domeniu”, a fost decapitată conducerea CCCEC, iar procuratura a pornit (la comandă?) tocmai şase dosare penale. Nu s-au divulgat nume şi detalii privind persoanele cercetate în dosare, cu excepţia celor ce vizau Fabrica de pâine „Franzeluţa”, în jurul căreia s-au dat lupte grele.        

 

Ce s-a ales din toată  bufonada?

Iată ce s-a ales din cele şase dosare privind mafia pâinii instrumentate de PG.  Tei dosare penale  în care era cercetat ex-directorul general al SA „Franzeluţa”, Spiridon Danilescu, au fost conexate într-o cauză. La 30 mai 2005, Judecătoria sectorului Botanica l-a recunoscut pe fostul director al „Franzeluţa” culpabil pe toate capetele de învinuire, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de…doar 12 mii de lei. Alte două cauze penale în privinţa cetăţenilor Victor Cojocaru, adjunctul directorului la SA „Franzeluţa”, şi Petru Tarlev, şeful unei gospodăriei ţărăneşti cu acelaşi nume, rudă apropiată cu primului-ministru Vasile Tarlev, au fost trimise în judecată. Primul caz se află la judecătoria Botanica, iar al doilea a fost expediat la Judecătoria Basarabeasca. Acolo ni s-a spus că unele din probele din dosarul lui Tarlev, care, în plină criză a pâinii, a exportat  sute de mii de tone de grâu şi făină, sunt supuse expertizei, din care cauză se tergiversează procesul. Cea de a şasea cauză penală pornită în privinţa cetăţeanului Ion Bortă  a fost clasată „din lipsa elementelor constitutive”.

 

Dosare clasate

Iată ce s-a ales şi din alte cazuri cu rezonanţă. Recent, adjunctul procurorului general Valeriu Gurbulea ne-a confirmat că dosarul penal privind presupusa luare de mită de către fostul lider al Partidului Republican, Valeriu Efremov, a fost clasată. Aceeaşi soartă au avut-o şi alte două dosare penale în care era cercetat directorul Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie „Porumbeni”, Vasile Micu, bănuit de prejudicierea bugetului de stat cu zeci de milioane de dolari în urma unor afaceri dubioase cu seminţe de porumb şi sorg. Delapidarea sumelor mari de bani a fost constatată în câteva  rânduri în rapoartele Curţii de Conturi. Cu toate acestea, procurorii au clasat dosarele. Nu mai departe a ajuns şi dosarul penal nr.2000038187 privind deturnarea de fonduri, în perioada 1997-1998, de la Brigada cu destinaţie specială „Fulger” condusă, pe atunci, de actualul ministru de Interne, Gheorghe Papuc. Cauza penală a fost suspendată  la 25 noiembrie 2000 şi reluată, la insistenţele presei, la 13 februarie 2004. Recent, am aflat că şi acest dosar penal a fost clasat, cu toate că la el au fost anexate probe concludente, între care rezultatele unui control, efectuat în aprilie 2000 de către secţia control financiar a MAI, iar pe unul din documentele care confirmă că în perioada 1997-1998 a fost însuşită suma de 42170,47 lei este şi semnătura actualului ministru de Interne.             

 

Procurorii renunţă la învinuire

Este inexplicabil că în multe dosare grele procurorii renunţă la învinuire şi în felul acesta cei cercetaţi pentru fapte de corupţie sunt scăpaţi de pedeapsă. Vom aminti doar câteva din ele. În martie 2002, directorul Departamentului Medicină Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Efrem Reninţă a fost prins în flagrant pentru luare de mită. Ulterior în organele de drept au parvenit sesizări despre alte presupuse luări de mită şi afaceri nu prea curate, iar unul din deputaţi a încercat să facă presiuni asupra anchetei  pentru a-l scoate basma curată pe oficialul de la MAA, în acest sens existând şi o convorbire telefonică înregistrată. Cu toate acestea, în timpul procesului, procurorul a renunţat la învinuire. Un alt caz viza un grup de ofiţeri de la Comisariatul de poliţie Drochia, acuzaţi că, intraţi în cârdăşie cu lumea interlopă de la Moscova, au sechestrat şi şantajat doi tineri, care, lucrând la Moscova, au găsit o sumă mare de bani. În pofida faptului că în cadrul urmăririi penale s-a dovedit prin probe că ofiţerii de poliţie au comis un şir de fapte grave precum violarea domiciliului, sechestrarea, maltratarea şi privarea de libertate a persoanei, falsificarea actelor publice (fabricarea unui dosar) şi altele, în timpul procesului, procurorul şi-a schimbat poziţia în favoarea poliţiştilor, renunţând la majoritatea capetelor de acuzare. Ulterior responsabilii de supraveghere a urmăririi penale în cadrul organelor procuraturii au sesizat conducerea PG despre încălcările admise de acuzatorul de stat în cadrul procesului, însă demersul lor a fost neglijat. Un caz arhicunoscut este cel al generalului Nicolae Alexei, acuzat de abuz de putere şi prejudicierea statului cu peste 11 milioane de lei, pe timpul când conducea renumitul  Departament pentru Combaterea Crimei  Organizate şi Corupţiei din cadrul MAI. La momentul când instanţa era pe punctul de a pronunţa o decizie de condamnare, conducerea PG a retras recursul în anulare la sentinţa de achitare a Colegiului lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. În momentul trimiterii în judecată (7 iulie 2000), dosarul Alexei număra 25 de volume, iar învinuirea era alcătuită din nouă episoade. Şirul cazurilor de acest fel poate fi continuat.   

 

Nu solicită despăgubiri

Interesant este că persoanele cercetate penal, între care generalul Alexei, ministrul de Interne Gheorghe Papuc, academicianul Vasile Micu, liderul Partidului Republican, Valeriu Efremov şi ceilalţi ale căror dosare au fost clasate nu au solicitat statului repararea prejudiciului cauzat „prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti”. De ce oare?  De aici şi suspiciunea că s-ar fi plătit sume grele pentru muşamalizarea dosarelor.    

 

„Realizările” procurorului general

Că procuratura  nu are cu ce se lăuda la capitolul combaterea infracţionalităţii o dovedeşte un  film difuzat recent de postul „Moldova 1”. Singurul caz relevant cu care s-au lăudat procurorii  este cel al grupului de ofiţeri din MAI şi Serviciul de stat pază şi protecţie care, în martie şi iunie 2001, au comis două atentate  la viaţa unui om de afaceri. Poliţiştii şi bodyguarzii au fost condamnaţi de CSJ încă în anul 2002. Nici un cuvânt despre faptul că Procuratura, care este singura instituţie abilitată cu dreptul de combatere a marii corupţii, nu are nici un caz de corupţie finalizat cu condamnare la privaţiune de libertate. Nu e de mirare. Printre realizările actualei conduceri a PG, unii procurori apreciază faptul că s-a creat muzeul procuraturii, a fost publicată o carte a memoriei şi s-a elaborat imnul procurorilor. Mai nou, adăugăm noi, o proaspătă realizare a conducerii PG este Regulamentul privind modul de organizare şi desfăşurare a funeraliilor procurorilor.

 

Acuzaţii reciproce

Când este vorba de eficienţă la capitolul lupta cu corupţia, procurorii dau vina pe judecători, afirmând că aceştia nu pronunţă sentinţe de condamnare. Magistraţii însă susţin contrariul. La recenta Adunare anuală a judecătorilor, mai mulţi magistraţi au reclamat calitatea proastă a rechizitoriilor întocmite de procurori, lipsa de elemente probante la dosare. Preşedintele Curţii de Apel Chişinău, Anatol Doga, a calificat activitatea organelor de urmărire penală „superficială şi neprofesionistă”. Prin urmare, unele dosare pornite la comandă nu au sorţi de izbândă din start, pentru că nu au probe concludente, iar o altă parte sunt pregătite în aşa fel, încât judecătorul să nu poată lua decât o hotărâre de achitare. Angajaţi ai CCCEC şi MAI cu care am discutat se plâng că procurorii le iau dosarele cu pondere, care mai apoi sunt clasate sau muşamalizate. Se presupune că pentru încetarea urmăririi penale s-ar lua bani grei. Unele dosare, în opinia aceloraşi surse, ajung în judecată doar pentru statistici.      

 

Cu ce se ocupă procurorii

Am rămas surprinşi să descoperim că,  în 11 luni ale anului trecut,  procurorii au instrumentat 118 cazuri de huliganism şi 54 cazuri de pungăşie. Asemenea cauze ţin de competenţa poliţiei şi nici de cum a procurorilor. În loc să se ocupe de marii corupţi, procurorii instrumentează cele mai bizare cazuri. Că, probabil, nu se doreşte combaterea reală a corupţiei o dovedeşte şi faptul că organele procuraturii au activat anul trecut cu peste 100 de locuri vacante. Mai mult, procurorii se plâng că în loc să se ocupe cu combaterea corupţiei, sunt impuşi de conducerea PG să caute surse de la agenţii economici, pentru repararea birourilor, edificiilor procuraturilor. Celor care se revoltă li se aduce exemplul poliţiştilor care reuşesc să se descurce foarte bine cu asemenea sarcini.     

 

Premiile

Că procurorul general acordă o atenţie sporită felului în care procurorii se descurcă în relaţiile cu agenţii economici şi mai puţină atenţie acordă instrumentări dosarelor de corupţie, ne-am convins chiar recent. La festivitatea dedicată Zilei procurorului, conducerea PG a acordat  un şir de premii, între care „Pentru cea mai amenajată procuratură” -  procuraturii Hânceşti şi  „Pentru cel mai consolidat colectiv” – procuraturii Edineţ. De un alt premiu „Pentru promovarea eficientă a imaginii procuraturii” s-a învrednicit Serviciul de presă al PG. Şi atât. Nu s-a dat nici un premiu procurorilor responsabili de urmărirea penală, cei cărora le revine lucrul cel mai greu în procuratură. Nu s-a dat nici un premiu pentru eficienţă în activitate, pentru cele mai bine instrumentate cazuri. Rezultatele muncii procurorilor, se pare, se măsoară în comunicate de presă şi amenajarea birourilor. Nu l-a deranjat pe procurorul general faptul că procurorii care efectuează urmărirea penală nu au cu ce lucra: două automobile la 100 de procurori, două calculatoare la câteva zeci de angajaţi, iar salariul pe care-l ridică ei nu le ajunge decât pentru achitarea facturilor. Unii dintre procurori recunosc că retribuţia muncii lor este direct proporţională cu procentul de descoperire a infracţiunilor.