În timp ce în statisticile oficiale se regăseste un număr foarte mic de copii care nu frecventează scoala, numărul real al lor este îngrijorător, iar specialiștii apreciază că în unele sate din Moldova se dezvoltă pe neobservate o formă ascunsă a analfabetismului. Ocupați cu munca de pe lângă casă sau de pe câmp, unii copii uită a scrie și a citi, iar alții nu apucă să învețe nici măcar alfabetul, pentru că sunt lăsați acasă cu frații mai mici sau sunt trimiși cu vacile. Potrivit datelor UNICEF, astăzi un copil din zece nu merge la școală.

„Nu am timp să învăț”

La ora când colegii săi de clasă se aflau la lecția de matematică, Vasile, un adolescent din Răscăeiții Noi, raionul ștefan Vodă, gospodărea în jurul casei. Băiatul tocmai se întorsese din tura de noapte - îl ajutase pe tata care este paznic. De la 1 septembrie a trecut  pe la școală numai de trei ori, deși spune că îi place mult să învețe.  „Nu am timp să învăț, trebuie să-i ajut pe părinți”, spune băiatul în timp ce răzuește niște dovleci de dat la porci și păsări.

Valentina, sora lui mai mică, elevă în clasa a VI-a, a avut mai mut noroc – ea a fost la școală, deși de cele mai dese ori este nevoită să stea acasă ca să aibă grijă de fratele ei mai mic, de numai patru ani, care nu merge la grădiniță. Revenită de la școală, fata nici nu are când să-și amintească de teme – preocuparea ei principală este cu ce să-și hrănească frații.  Din fasolea fiertă de la micul dejun n-a mai rămas nimic.

Vasile și Valentina spun că le place să învețe, iar zilele când merg la școala sunt pentru ei o adevărată sărbătoare. Ca și pentru alți copii impuși să muncească de mici, orele de la școală sunt pentru dânșii perioada când pot să-și mai tragă sufletul.

La fel ca toți părinții, soții Iurco ar vrea să le ofere celor opt  copii ai lor tot ce-i mai bun, dar abia de reușesc să lege tei de curmei. Pentru că nu a avut haine, în prima săptămână a anului de studii Valentina a stat acasă. Fata a venit la școală  abia după ce părinții au adunat ceva bani ca să-i cumpere hăinuțe cu care să poată ieși din ogradă. Alți doi copii mai mari ai familiei nu au absolvit nici măcar nouă clase, s-au limitat să stea în bănci până în clasa a VI-a.

Copiii muncesc de rând cu părinții

Acum, în perioada recoltei, profesorii de la gimnaziul Răscăieții Noi trebuie să pună mai multe absențe în catalog. În fiecare zi lipsesc 10-15 copii din cei 108 care figurează pe listele de elevi.  „Copiii sunt la strânsul porumbului și răsăritei. Iată care este cauza. Vor ei sau nu, dar copiii se duc la lucru. Cu toate ca noi ne luptăm cu asta. Dacă statul ar da ceva ajutor la părinți, posibil că s-ar schimba situația. Dar eu nu văd ieșire, nici măcar în anii apropiați”, spune Boris Donțu, învățător de biologie.

Un alt copil care nu a ajuns la lecții este Nelu. Deși locuiește peste drum de școală, dis-de-dimineață a trebuit să se ducă la păscut vacile.

școala – un lux pentru familiile sărace

Potrivit Tamarei Plămădeală, avocatul parlamentar al copilului, majoritatea copiilor care abandonează școala provin din familii dezorganizate sau foarte sărace. 
Această afirmație este valabilă pentru  majoritatea sătenilor din Răscăieți – peste 70 la sută din ei nu au un loc permanent de muncă. „De aceea,  școlarizara copiilor rămâne punctul vulnerabil al satului, spune Parascovia Grosu, primarul comunei Răscăieți. Singurele instituții unde te poți anagaja oficial în această localitate sunt școala și grădinița. Pentru că nu au bani, unii părinți își trimit copiii mai mici pe rând la grădiniță. Asta pentru că taxa de 80 de lei pe care o au de plătit pentru alimentație e prea mare pentru ei.

Lipsa încălțărilor și hainelor sau obligația de a-și îngriji frații mai mici nu sunt singurele motive pentru care unii copii abandonează școala. De multe ori părinții nu vor să-și dea copiii la carte pentru că nici ei nu au avut parte de așa ceva.

Legislația nu obligă pe nimeni să școlarizeze copiii

Conform Legii Învățământului, obligativitatea de a frecventa școala încetează la sfârșitul anului de studii în care elevul atinge vârsta de 16 ani. În cel mai bun caz, cei care au absentat cu lunile reușesc, formal, să învețe câțiva ani la școală, după care sunt liberi să facă ce vor. Unii nu apucă să obțină diplomă de studii gimnaziale, fără de care nu se pot înscrie nici la o școală de meserii. Singura posibilitate pentru ca acești copii să termine nouă clase e să frecventeze o școală serală, însă în Republica Moldova există doar câteva instituții de acest fel, iar analfabeți - în mai toate localitățile.

Legislația în domeniul educației nu conține nicio prevedere  privind reintegrarea școlară a celor care au abandonat studiile. Ca vârstă, elevii din această categorie sunt mai mari cu câțiva ani decât eventualii lor colegi de clasă și prin urmare, se jenează să vină la lecții. Ca să dea bine în statistici, directorii de școli și autoritățile publice locale, cu acordul tacit al ministerului de resort, au inventat o „metodologie” inedită de procesare a datelor privind școlarizarea, care ascunde situația reala. Astfel, sunt considerați ca fiind școlarizați chiar și copii care vin la școală o data pe luna.

“Nimeni, în afară de părinți nu are abilitatea de a școlariza copiii, iar dacă acest lucru nu este făcut la timp, este un risc ca copiii să rămînă analfabeți. Nu excludem, însă și vina statului, care nu a întreprins măsuri de sancționare a părinților conform legii, care au dat dovadă de iresponsabilitate în procesul de educație și dezvoltare a propriului copil”, afirmă Tamara Plămădeală.

Dreptul la învățătură este garantat, indiferent de naționalitate, sex, vârstă, de originea și starea socială, de apartenența politică sau religioasă, de antecedentele penale.  Învățămîntul general obligatoriu: durata învățământului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea obligatorie a școlii încetează la sfârșitul anului de învățământ în care elevul atinge vârsta de 16 ani.

Zeci de mii de copii riscă să rămână fără educație

Statisticile Ministerului Educației referitoare la abandonul școlar sunt total diferite de cele prezentate de către  cele ale Biroului Național de Statistică. Conform datelor ministerului, numarul copiilor neșcolarizați este în continuă scadere - de la 721 de copii în anul de studii 2004/2005 până la 92 de copii în 2009/2010. Înformația BNS arată că, în ultimii patru ani, rata de înrolare în învățământul gimnazial obligatoriu este în continuă scădere – de la 95% în 2002, până la 90% în anul 2009. Astfel, numărul celor care nu merg la școală sau trec foarte rar pe acolo se cifrează la peste 43 de mii de elevi (!)

Potrivit datelor UNICEF, copiii din mediul rural, copiii cu dizabilități și copiii rromi sunt cuprinși într-o proporție și mai mică în educația obligatorie. 
“De jure mulți copii sunt înscriși pe listele de elevi, dar de facto, o bună parte se află pe camp ajutând părinții care luptă cu disperare cu sărăcia. Există disparități mari în ce privește accesul al studii între copiii din localitățile rurale și cei din localitățile urbane. Dacă este să comparăm, la oraș în jur de 96 la sută dintre copii merg la școală, pe când la țară numărul acesta abia de se ridică al 85 %”, spune Lina Botnaru, ofițer de presă la reprezentanța UNICEF din Moldova.

Muncitor în copilărie, analfabet la maturitate

În anul 2000, la Summit-ul Mileniului de la New York, R. Moldova, de rând cu alte țări, s-a angajat să realizaze până în anul 2015 opt Obiective ale Mileniului. Educația este unul din domeniile în care țara noastră are cele mai mari restanțe.

Un copil care astăzi nu merge la școală va fi un adult fără educație. El va avea șanse mai mici să obțină un loc de muncă și să se integreze în societate. Mulți dintre ei vor îngroșa rândurile infractorilor în încercarea de a supraviețui. O altă consecință pe termen lung ar fi că acesti copii, ajungând ulterior maturi analfabeți, nu-și vor da, cel mai probabil, copiii la carte. Tempourile de analfabetizare a societății care se înregistrează în prezent ne-ar putea transforma peste câțiva ani într-o societate în care numărul analfabeților va fi mult mai mare decât cel al cărturarilor, spun specialiștii.

Fotografii: Paul Hodorogea 

Campania “Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, desfasurata cu suportul |Ambasadei SUA in Moldova