Sănătate

Afacerea antenelor GSM: profitori şi pierdanţi

Libertatea.ro

La început găseau porumbei morţi pe acoperişul blocului. Mai apoi, cei care locuiau la ultimul etaj au început să acuze tot mai des dureri de cap, insomnii şi extenuare fizică. Copiii au devenit apatici si acuzau ameţeli. Într-un târziu s-au dumerit că neplăcerile ar putea veni de la cele câteva antene GSM instalate pe acoperişul casei. 

De ceva timp locatarii de la ultimul etaj al blocului din bulevardul Dacia 67/1, din Chişinău, se zbat să afle dacă cele zece antene GSM instalate pe acoperişul blocului prezintă sau nu pericol pentru sănătate. Mai mult, de curând ei au aflat că la instalarea antenelor autorităţile locale şi operatorii de telefonie erau obligaţi să le ceară acordul şi să-i informeze despre pericolul pe care l-ar putea prezenta aflarea în imediata apropiere a antenelor, lucru, care, după cum afirmă ei, nu s-a făcut. 

Primăria – proprietarul acoperişurilor de bloc?

Prima antenă a fost instalată pe acoperişul blocului locativ cu 16 etaje din bulevardul Dacia 67/1 în 1998. Acum, pe clădire se află peste 10 antene, diverse ca formă şi capacitate, aparţinând operatorilor de telefonie mobilă „Voxtel” şi „Moldcell”. Instalarea antenelor se face în baza unui acord încheiat între primăria municipiului şi operatorul de telefonie. Aceasta, pentru că acoperişurile sunt considerate „proprietate municipală” şi nu aparţin fondurilor de gestionare a spaţiului locativ, deşi, firesc ar fi ca acestea să fie proprietate comună a locatarilor. Contractele sunt semnate pe un termen nu mai mare de 3 ani, după care pot fi reînnoite. Pentru închirierea unui metru pătrat de acoperiş operatorii plătesc anual în jur de 270 de lei. Pe blocul din bdul Dacia 67/1, Compania „Moldcell” ocupă, potrivit contractului, un spaţiu de opt metri pătraţi de acoperiş şi achită anual suma de 2.384 lei, iar Compania „Voxtel” achită anual pentru suprafaţa de 35 de metri pătraţi suma de 10.552 de lei. Aceste plăţi, surprinzător de modeste, sunt practicate din octombrie 2003. Până atunci, sumele vărsate de operatori în bugetul municipal erau de două ori mai mici. Pentru comparaţie, în ţările Uniunii Europene, dar şi în România, contractele de montare a staţiilor de bază sunt de ordinul miilor de euro, iar sumele sunt încasate lunar de asociaţiile locatarilor cu care operatorii de GSM încheie contractele. În România, bunăoară, asociaţiile de locatari primesc lunar, pentru antenele de pe bloc, sume între 300 şi 500 de euro.    

Fără acordul locatarilor

La Chişinău, după cum am aflat, se negociază doar între funcţionarii de la primărie şi operatorii de telefonie, iar tarifele sunt constante. Banii pentru închirierea spaţiului de pe acoperiş nu sunt alocaţi asociaţiilor de locatari, ca să fie utilizaţi pentru diferite lucrări de reparaţie şi întreţinere a blocului, ci sunt vărsaţi în fondul primăriei. Părţile contractante măsoară spaţiul în funcţie de perimetrul ocupat de suportul pe care se fixează antena. Pe o bară fixată pe un suport care ocupă mai puţin de un metru pătrat pot fi montate 2-3 antene. Pe acoperişul blocului din bulevardul Dacia sunt amplasate bare cu 2-3 antene ovale GSM în toate cele 4 colţuri. Pe una dintre laturi, de lângă streaşină şi până aproape de mijlocul acoperişului, a fost înălţat un alt grup de antene, diverse ca formă. În felul acesta este ocupat, practic, întregul acoperiş, şi nu doar câteva zeci de metri pătraţi, cum e stipulat în contractele ambilor operatori. Prin urmare, spaţiul pe care-l utilizează operatorii este cu mult mai mare decât cel pentru care plătesc. Şi toate acestea se fac nu fără ştiinţa primăriei, însă în pofida voinţei locatarilor. 

Cei care locuiesc în casa din bulevardul Dacia sunt nemulţumiţi şi de faptul că operatorii au ocupat şi etajul tehnic al blocului, unde şi-au instalat echipamente şi utilaje tehnice. Cheia de la etajul tehnic este la operatorii GSM, cu toate că acolo se află nodul de termoficare al casei, iar în caz de accident, instalatorii nu pot intra decât cu acordul reprezentanţilor operatorilor GSM şi în prezenţa poliţiei. 

Şefii unor organizaţii menite să protejeze interesele locatarilor pe care i-am contactat ne-au spus că nici fondurile de gestionare a spaţiului locativ şi nici asociaţiile proprietarilor de locuinţe privatizate nu au cerut primăriei să le  transmită lor împuternicirea de a încheia contractele de instalare a antenelor, astfel încât sumele de la închirierea spaţiului de pe acoperiş să vină în bugetul asociaţiilor de locatari.

Primăria aşteaptă

Şeful Direcţiei patrimoniu municipal, Vladimir Covali, ne-a asigurat la început că staţiile de bază nu sunt montate fără permisiunea „vecinilor apropiaţi”, adică a proprietarilor apartamentelor de la ultimul etaj. Pus în faţa faptului împlinit şi anume că proprietarilor celor 5 apartamente de la etajul 16 al edificiului din bulevardul Dacia nu le-a cerut nimeni acordul, Covali nu a putut să ne explice cum a fost posibil aşa ceva, precizând că se află în această funcţie din octombrie 2002, pe când majoritatea antenelor de pe casa respectivă au fost montate în 2001. El a spus că decizia a luat-o predecesorul său şi şi-a mai amintit, între altele, că acesta ar fi fost reţinut de angajaţii organelor de drept pentru luare de mită. Direcţia pe care o conduce, a mai adăugat Covali, a cerut operatorilor să prezinte, conform prevederilor unui regulament al primăriei, declaraţiile locatarilor autentificate la notar, prin care îşi dau acordul pentru instalarea antenelor în imediata apropiere, însă nu ştie de ce până acum aceştia nu le-au prezentat. Locatarii, la rândul lor, spun că nici nu ştiau că ei trebuie să fie întrebaţi dacă acceptă sau nu ca pe casa lor să fie instalate astfel de antene. Cu toate acestea, primăria nu a reziliat contractele cu operatorii pe motiv că nu îndeplinesc toate condiţiile contractului. Paradoxal, într-un caz în care un locatar din blocul din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, 6, a acţionat în judecată un operator pentru că acesta şi-a instalat antena GSM pe acoperişul casei fără acordul locatarilor, primăria a luat partea reclamantului în proces, deşi municipalitatea avea partea sa de vină în acel caz, pentru că a semnat contractul cu operatorul, fără ca acesta să întrunească condiţiile necesare. Instanţa a dat câştig de cauză cetăţeanului şi a obligat operatorul să-şi demonteze antenele de pe bloc. Acest precedent i-a pus în gardă pe operatorii GSM, care se tem acum că din cauza atitudinii ostile a oamenilor vor fi nevoiţi să-şi demonteze antenele de pe blocurile locative, iar edificii administrative suficient de înalte nu prea sunt în Chişinău. În schimb, edilii capitalei nu sunt deranjaţi. Ei sunt dispuşi să permită operatorilor GSM instalarea antenelor, fără acordul locatarilor, doar pentru faptul că aceştia au făcut investiţii mari în economia ţării. 

Locuinţele de la ultimul etaj nu se vând

Locatarii casei din bulevardul Dacia spun că au aflat despre existenţa unor polemici aprige privind nocivitatea antenelor GSM din emisiuni ale unor posturi de televiziune de peste hotare. „Când am văzut la televizor, mi-am zis: „Asta-i problema!” Trebuie să ne unim şi să luptăm să-şi ia antenele de aici.”, spune Svetlana, o doamnă de vreo 40 de ani. „În ultimul timp s-au acutizat durerile de cap. Ei îşi măresc puterea de acoperire, instalează antene de capacitate mai mare, iar asta se răsfrânge asupra sănătăţii noastre”, spune vecinul său Vasile, de 43 de ani. „Noi am vinde apartamentul şi am pleca de aici, pentru a scăpa de aceste probleme. Dar cine ar da un preţ bun pentru un apartament aflat sub antene sau cine în general ar dori să-l cumpere?”, se întreabă Liuba, o tânără femeie de 22 de ani.

Şi-au amintit că, în octombrie 2001, când echipele tehnice au procedat la montarea unor staţii de bază GSM, locatarii s-au adunat în curte şi au prins să se indigneze că cineva pune stăpânire pe acoperişul casei. Teama lor era că acesta se poate deteriora din cauza greutăţii pe care o va suporta. Reprezentanţii operatorilor i-au liniştit, promiţându-le că vor avea grijă de acoperiş şi chiar îl vor repara pe cheltuiala lor, în caz de necesitate. Zarva a fost potolită şi prin împărţirea unor mici cadouri de firmă – chipiuri, umbrele, etc.

Radiaţiile nu depăşesc limitele admise

Antenele GSM emit pe o gamă de frecvenţă bine definită – 900 MHz şi 1800 MHz. “Moldcell” şi “Voxtel” utilizează doar gama 900 MHz. Alte tipuri de frecvenţă pe unde electromagnetice, dar cu putere mult mai ridicată, sunt utilizate de emiţătoarele de radio şi televiziune. Un emiţător radio FM poate avea o putere de radiaţie de până la o mie de ori mai mare, iar în cazul unui emiţător TV, radiaţia poate fi şi de o sută de mii de ori mai mare.

În R. Moldova, radiaţiile electro-magnetice emanate de antenele GSM sunt măsurate doar de către instituţiile statului şi operatorii de telefonie. Instituţia care se pronunţă asupra impactului pe care-l pot avea antenele pentru oameni este Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Specialiştii Centrului dau asigurări că radiaţiile electromagnetice nu depăşesc limitele admise şi că antenele GSM sunt mai puţin nocive decât emiţătoarele radio şi TV. Constantin Iolarji, responsabil de emiterea avizelor sanitare, a recunoscut însă că pe adresa instituţiei sosesc multe plângeri de la persoane care locuiesc în preajma antenelor GSM, care acuză probleme de sănătate. Problemele acestora, crede el, nu sunt generate de antenele GSM, pentru că densitatea fluxului energetic emanat de staţiile de bază GSM nu prezintă pericol pentru sănătate. Limita maximă considerată a fi inofensivă pentru organismul uman este de 10 microwaţi/cm2 (10 mW/cm2), iar în blocurile din Chişinău se înregistrează un flux energetic de 1 mW/cm2 şi chiar mai puţin, ne-a spus Constantin Iolarji. Acelaşi lucru îl afirmă şi specialiştii companiilor de telefonie mobilă din Republica Moldova. Alte surse susţin însă contrariul.

Alte opinii 

Valoarea 10 mW/cm2 este considerată inofensivă atât în SUA, cât şi în statele europene încă din anul 1966. Cu toate acestea, în 1973, la un simpozion în Varşovia, doctorul M.N. Sadchikove a prezentat concluziile unui studiu care arăta că şi cantităţi ale radiaţiei de microunde mult mai mici, de doar 3mW/cm2, conduc la apariţia afecţiunilor neurologice - senzaţie de greutate în cap, oboseală, iritare, stări de frică, insomnii şi pierderea parţială a memoriei. Irma Eva Csiki, cercetător ştiinţific la Institutul de Sănătate Publică din România, susţine că deşi, în principiu, radiaţiile electromagnetice de radio-frecvenţă emanate de antenele GSM nu afectează sănătatea oamenilor, ele acţionează asupra ADN-ul şi există posibilitatea producerii celulelor malformate, care în timp duc la cancer. Cercetătorul ştiinţific a remarcat că „astfel de radiaţii nu le simţim. Iar efectul îl vezi peste ani, 10-15. Te trezeşti că ai cancer fără să ştii de ce”.

Convorbirile îndelungate la celular sunt nocive

Centrul Naţional de Medicină Preventivă, după cum am aflat, măsoară nivelul radiaţiei emanate de antenele GSM cu un aparat model „P3-19”, produs la Nijni-Novgorod, Federaţia Rusă, cu toate că în lume în aceste scopuri sunt utilizate aparate mai performante. La Academia de Ştiinţe a R. Moldova (AŞM) ni s-a spus că problema dată nu poate fi deocamdată studiată din banalul motiv că instituţia nu dispune de aparatajul necesar. Academicianul Valeriu Canţer ne-a spus că Secţia de Ştiinţe Fizice şi Inginereşti a AŞM aşteaptă să primească în luna martie câteva aparate performante, cu ajutorul cărora vor putea măsura nivelul de radiaţie emanat de antenele GSM şi de telefoanele mobile. Totuşi oamenii de ştiinţe din Moldova au atins şi rezultate în acest domeniu. Un grup de savanţi a realizat pe cont propriu un studiu privind impactul radiaţiilor emanate de telefonul mobil asupra sănătăţii oamenilor. Unul dintre inventatori, profesorul Andrei Schiţco, ne-a spus că după o convorbire de 5-10 minute la telefonul mobil, numărul eritrocitelor (celulele roşii din sânge) scade cu 10-20%. Influenţa nocivă a antenelor GSM, în opinia sa, este mult mai mare decât cea a terminalelor mobile. Una dintre concluziile studiului este că expunerea îndelungată la radiaţiile electro-magnetice poate provoca leucemie. Odată cu rezultatele studiului, grupul de savanţi a prezentat, în ianuarie curent, comunităţii ştiinţifice din Moldova, şi o nouă invenţie – o substanţă lichidă care diminuează emanaţiile electro-magnetice ale telefonului mobil.

Oamenii au dreptul să decidă ce riscuri îşi asumă

Reprezentanţii ambilor operatorii GSM ne-au spus că ei studiază impactul radiaţiilor emanate de antenele GSM asupra sănătăţii şi că, deocamdată, nu au indici că ar exista pericol pentru sănătate. Totuşi, marţi, 7 februarie, la o întâlnire cu locatarii casei din bulevardul Dacia, reprezentanţii celor doi operatori de telefonie i-au rugat pe oameni să nu se grăbească cu plângerile pentru că ei vor solicita Centrului de Medicină Preventivă să facă o nouă expertiză şi să le spună oamenilor dacă prezenţa antenelor GSM pe edificiul în care trăiesc prezintă sau nu pericol pentru sănătate.       

Ratificând, în 1999, Convenţia Internaţională de la Aarhus, R. Moldova s-a angajat ca, în scopul prevenirii unor conflicte sociale, să consulte cetăţenii la elaborarea proiectelor de decizie cu impact asupra mediului şi sănătăţii oamenilor. Cu toate acestea, contractele cu privire la instalarea antenelor GSM, după cum vedem, deocamdată sunt negociate fără ca locatarii să fie informaţi despre drepturile pe care le au la luarea respectivei decizii şi asupra riscurilor la care se expun.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii