Sănătate

BăTUTI DE SOARTA SI DE SISTEM

a1.ro

Un vaccin i-a transformat fetița în copil cu disabilități. În lupta cu viața, dar și cu sistemul, o profesoară a devenit casnică, îngrijitoare și, prin cumul, lider de ONG. Este vorba de Natalia Chechir, care luptă de ani de zile ca să obțină pentru copilul ei și pentru sute de alți invalizi dreptul la o viață normală.

„Statul ne lasă pe cont propriu”

Ziua de muncă a mamelor care cresc copii cu disabilitati durează 24 din 24 de ore, fără concediu și fără zile de odihnă. Deși muncesc din greu, ele sunt practic excluse din sistemul de protecție socială. Nu au salarii și nici nu pot spera la o pensie decentă. După ce copiii lor împlinesc 18 ani, statul le privează chiar și de dreptul de a benefica de polițe de asigurare medicală.

„Dacă până la 18 ani statul mai are grijă de copiii cu dizabilități, după împlinirea majoratului, aceștia parcă nu ar mai exista, la fel ca și noi, părinții”, spune Natalia Cechir, al cărui copil a ajuns la adolescență. Pentru că a înțeles că așteaptă în zadar atenția statului, dna Natalia a deschis acum șapte ani o asociație de sprijin a persoanelor cu dizabilități de intelect - „Dor”, la care au aderat până în prezent zeci de familii. Oficiul său se află chiar în camera fiicei Anișoara, iar programul de activitate este racordat la regimul copilului. Alături de cele necesare fetiței, camera e plină de mape voluminoase cu demersuri catre diverse structuri de stat. În majoritatea cazurilor, răspunsurile autorităților sunt formale sau... inexistente. 

Vaccinul

„Am născut un copil sănătos, spune dna Natalia. Problemele au început după administrarea unui vaccin. Ca urmare a complicațiilor, Anișoara a devenit dependentă, pentru tot restul vieții, de ajutorul nostru”. Atunci familia Cechir nu s-a gândit nicio clipă să-și ducă fetița la o școală specială, departe de ochii lumii, asa cum fac alti parinti, ci a decis să-și crească copilul acasă și să-i ofere toată grija. Pedagog de profesie, dna Natalia s-a văzut nevoită să se lase de predat și să se dedice copilului. Astfel, familia trăiește de mai mulți ani dintr-un singur salariu – al tătălui. De la asistența socială primesc doar pensia de invaliditate a copilului - 583 de lei. Acești bani ajung numai  pentru scutece de o singura folosință, și acelea pentru o jumătate de lună. Dna Natalia spune că în ultimii ani, asistentul social nu i-a telefonat nicio dată ca să se intereseze de problemele pe care le au sau să-și ofere ajutorul, deși este obligat să o facă în virtutea atribuțiilor de serviciu.

„Nu avem dreptul să ne îmbolnăvim”

Din cauza stresului, multe femei care îngrijesc copii cu dizabilități au probleme de sănătate, unele au devenit ele însele invalide. „Problemele copiilor se agravează cu fiecare an, starea noastră  de sănătate – de asemenea, pentru că este foarte greu să crești un astfel de copil în familie și să rămâi sănătos”, spune Natalia Cechir. 
Cand copiii ajung la majorat, statul nu le mai oferă parinților asistență medicală gratuită. Dacă se îmbolnăvesc și ajung la spital, familiile sunt impuse să achite spitalizarea.

Un alt paradox al legislației este că, de multe ori, mamele se văd nevoite să renunțe la propriul grad de invaliditate, și,  respectiv, la indemnizație, pentru că tutela asupra unui copil invalid nu se acordă altor invalizi. Iar dacă copilul nu se află sub tutela cuiva, nu primește indemnizație. In acest cerc vicios a fost prinsă și mama unei alte fetițe din Chișinău, dna Lidia, care a fost nevoită să renunțe la propriul grad de invaliditate, (gradul II) pentru a putea institui tutela asupra fiicei sale, invalid de gradul I din copilărie. Acum câțiva ani dna Lidia a trecut printr-o intervenție chirurgicală foarte complicată. Deși medicii i-au spus că ar trebui să i se acorde grad de invaliditate nu s-a adresat nicăieri, fiind fericită că a rămas în viață - femeia este conștientă că în afară de ea nimeni nu îi va purta de grijă copilului său. Ca și alte femei aflate în situații similare, dna Lidia se consideră victimă a unui sistem imperfect de protecție socială, care asigură unele drepturi doar pe hârtie.

Livret militar cerut de la un baiat cu disabilități

Pentru a beneficia de pensie de invaliditate după ce copilul împlinește 18 ani, familiile trebuie să instituie tutela asupra lor. Dar pentru asta este nevoie de o sumedenie de acte și de bani, spun părinții. Perfectarea întregului set de acte îi  câteva pensii lunare și necesită câteva luni de umblat pe drumuri. 
Strigător la cer este faptul că unii părinți au forțați să-și care copiii bolnavi prin intanțe ca să dovedească incapacitatea lor de exercițiu. Este greu de imaginat cât de dificil este să aduci o persoană la cărucior într-o sală de judecată mai ales că sediile instanțelor nu sunt deloc adaptate pentru accesul persoanelor cu dizabilități. 
Procedurile birocratice ajung pana la absurd uneori. Unei familii i s-a cerut, la perfectarea actelor pentru copil, livretul militar al baiatului cu disabilități. Nimic extraordinar dacă în certificatul său nu ar fi stat scris negru pe alb că persoana este invalidă de gradul I din copilărie. Funcționarul a rămas surd la acest argument și părinții s-au văzut nevoiți să mai bată câteva drumuri ca să aducă certificatul cerut. 

«Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții»

Pentru instituirea tutelei și părinții au de trecut un control medical extrem de riguros. Din nou doctori, bani, drumuri. Lucru cu atat mai de neînțeles, cu cât până la împlinirea majoratului copilului, nimeni nu se preocupă de starea sănătății părinților. În plus, consultațiile medicilor trebuie achitate din bugetul familiei pentru că mamele nu mai dispun de poliță medicală. Numai pentru două certificate de la Clinica  republicană de psihiatrie, familiile trebuie să achite aproape 500 de lei, adică aproximativ toată pensia lunară a copilului. În afară de aceasta, sunt necesare certificate de la psiholog, narcolog, oncolog și multe altele. 
Mai multe familii cu care am discutat spun că acestea nu fac decât să-i obosească și să-i sărăcească pe părinții și așa loviți de necaz. La rândul lor, autoritățile promit să revadă regulamentul cu privire la tutelă și să  scutească familiile de cheltuieli și eforturi în plus.

Speranta tot spre autorități se îndreaptă

„Legislația este învechită, codul care prevede tutela și curatela este din anul 1974. Acum se elaborează  o horărâre de guvern privind instituirea tutelei și reformarea mecanismului de stabilire a autorităților tutelare în R. Moldova. Acest act  presupune schimbarea unui șir de alte acte  - Codul Familiei, Codul Civil, dar și legislația privind autoritățile publice locale”, spune Vadim  Pistrinciuc, viceministrul Muncii, Pretecției Sociale și Familiei. În plus, 
autoritățile promit să elaboreze, până la finele anului 2010,  un nou tip de serviciu - asistența personală, aceasta înseamnă că părinții vor fi angajați pe post de îngrijitori pentru copiii lor și vor avea salariu plătit de la stat. 
În două raione din R. Moldova – Soroca și Ungheni, acest serviciu există de câțiva ani, fiind instituit de autoritățile publice locale.

Bani mulți - eficiență puțină

Atunci când vine vorba despre majorarea alocărilor penru familiile care îngrijesc persoane cu dizabilități, autoritățile au un singur argument – nu avem bani. Astfel ajutorul de la stat este minim, în schimb, guvernul pompează sume enorme în instituțiile de tip rezidențial, unde copiii cu disabilități sunt izolați pur și simplu. De-a lungul mai multor decenii statul a încurajat instituționalizarea, adică plasarea copiilor cu disabilități în instituții speciale, departe de ochii lumii. O moștenire de la sistemul sovietic, aceste instituții sunt adevărate „gheto”- uri pentru copii cu devieri de la normă. Pentru întreținerea unui copil din astfel de instituții, statul cheltuie anual peste 30 de mii de lei. Deși enormă la prima vedere, această sumă le asigură copiilor nu mai mult decât condiții minime de trai. Din această sumă, doar aproximativ 6 mii de lei revine îngrijirii și întreținerii propriu-zise a copilului. Restul de 24 de mii de lei este folosit pentru întreținerea clădirilor vechi, salarizarea  personalului, reparații. Asta in condițiile în care familiile care au ales să-și țină copiii acasă și să nu pună o povară pe seama statului, primesc niște sume mizere care nu acoperă cel puțin strictul necesar. 

Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități- o salvare? 

În scopul protecției drepturilor celor peste 650 milioane de persoane cu nevoi speciale din întreaga lume, la 13 decembrie 2006 Organizația Națiunilor Unite a adoptat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Conventia reprezintă primul tratat internațional prin care sunt recunoscute toate drepturile și libertățile persoanelor cu nevoi speciale ca și cetățeni egali în cadrul societății. Aceasta stabilește standarde noi privind accesul persoanelor cu dizabilități la informație, educație, spațiu public, muncă. În 2007, Republica Moldova, alături de 81 de state, a semnat acest document. Abia zilele acestea, Convenția a fost ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova. Acest eveniment aduce un dram de speranță persoanelor cu dizabilități și apropiaților lor. Rămâne să vedem dacă demnitarii vor reuși să pună în practică prevederile Convenției. 

 

Articolul 23 al Convenției cu privire la Drepturile Copilului, la care și Republica Moldova este parte,  prevede:
1. Statele părți recunosc că pentru copiii handicapați fizic și mental trebuie să se asigure o viață împlinită și decentă, în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității.
2. Statele părți recunosc dreptul copiilor handicapați de a beneficia de îngrijiri speciale și încurajează și asigură, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapați care îndeplinesc condițiile prevăzute și celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptat situației copilului și situației părinților sau a celor cărora le este încredințat.

De asemenea, în  2010, Parlamentul a ratificat Convenția cu privire la drepturile invalizilor, la care Republica Moldova a aderat în 2007. Prin acest act autoritățile și-au asumat angajamentul sa protejeze și să asigure respectarea tuturor drepturilor invalizilor și să le asigure condiții adecvate de trai. Persoanele cu nevoi speciale și familiile acestora, care consideră că drepturile lor la asistență socială și medicală sunt lezate și cele care au nevoie de consultații privind drepturile lor, se pot adresa la:

Ministerul Muncii și Protecției Sociale — 26 93 01 
Centrul pentru Drepturile Omului, avocații parlamentari — 23 48 00 
Asociația de sprijin a persoanelor cu dizabilități de intelect - „Dor”, tel. 71 62 40 
Asociația „Motivație” - tel. 66 13 93, 76 35 97 
Centrul de Asistență Juridică a persoanelor cu disabilități — 28 70 90.

 

Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei „Jurnalistii pentru Drepturile Omului”, desfășurată cu suportul Ambasadei SUA în Moldova.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii