Îi poate „scuipa” și umili Rogozin mai mult pe moldoveni?

Sfidarea acestuia nu are limite. Întrebarea este cum ne raportăm la trecut și cum privim spre viitor. Nici măcar nu vreau să amintesc de vorbele lui Iorga despre uitarea istoriei. Marele istoric român nu-și merită asociat numele cu cel al acestui personaj sinistru și provocator de la Moscova. Aș vrea mai mult să fac un exercițiu de logică: cum este posibil ca un înalt demnitar rus să-și aleagă să vină în R. Moldova într-o zi în care președintele anunțase că va fi doliu național în memoria victimelor sovieticilor din Basarabia? Acest lucru întrecere orice măsură.

Nici măcar nu poate fi catalogată ca provocare, ci mai degrabă ca o acțiune de supunere la umilință combinată cu sfidare conștientă. Asta a făcut Rogozin când a ales să zboare la Chișinău în zilele de 5 și 6 iulie, atunci când se comemorează deportarea a circa 40.000 de suflete în „găurile negre” ale Uniunii Sovietice. Poate imaginea mamelor care își aruncau copiii morți din trenurile-morții cu care erau deportați basarabenii nu-l mișcă pe Rogozin, dar cu siguranță fiecare dintre cetățenii de astăzi ai R. Moldova are cel puțin o rudă care s-a aflat într-un astfel de vagon. Un bunel sau o matușă la care nu mai privește decât în poze.

Preocupat mai mult cu roaming-ul și cu miștourile de duzină care îi caracterizează inteligența precară, Rogozin s-a arătat uimit de faptul că mobilul îi arăta că ar fi intrat în România la aterizarea avionului la Chișinău. Nici nu ar fi putut, pentru că în România are interdicție, fiind pe lista de sancțiuni a UE. Cu același telefon mobil s-a preocupat mai mult să-i filmeze pe tinerii care-l așteaptau la aeroport să-i ceară socoteală pentru mârșevia pe care o comitea.

Venit la Chișinău, acesta nu a făcut decât să umilească și mai tare politicienii de aici. Aceia pe care i-a prins în capcană anterior și cărora le-a pus în brațe o „foaie de parcurs”. Adică dacă pot duce una de la Bruxelles, de ce să nu poate să facă la fel cu una de la Moscova? În fapt, Rogozin nu a venit decât să anunțe campania electorală pe care Rusia se pregătește să i-o facă lui Dodon. Acesta a spus că va veni în noiembrie să mai arunce un ochi pe „foaie”, adică între tururile pentru prezidențiale, în scopul de impulsiona votarea liderului PSRM.

Din prea multă disperare de bani, Chișinăul s-a aruncat benevol în jocul Rusiei și va plăti consecințele. Merele și vinul moldovenești nu vor ajunge în Rusia, în cazul în care Dodon nu va câștiga prezidențialele, cu toate temenelele făcute și foile de parcurs pe care autoritățile se vor angaja să le semneze. Dar Rusia a plasat „mărul discordiei”, iar Chișinăul a mușcat deja partea otrăvită, urmând să se sufoce sub propriile greșeli făcute din duplicitatea care caracterizează clasa politică de pe Bâc. Singura constantă a Chișinăului a fost mereu politica „fundului în două luntri”.

Dar Rogozin nu s-a oprit aici. Cine a putut citi prinde rânduri declarațiile făcute de acesta la Tiraspol a înțeles mesajul real. Că Transnistria va fi supusă în viitor atacurilor „fasciștilor” de la Kiev și Chișinău și că separatiștii transnistreni se pot „sprijini pe umerii largi ai Federației Ruse”. „Nimeni nu vă va lăsa la greu”, a transmis Rusia mai mult Chișinăului. Retorica „extremiștilor fasciști” a fost folosită și în cazul Crimeei, așa că varinta „omuleților verzi” nu trebuie exclusă din spatele „umerilor largi” ai Moscovei.

Nici UE nu a fost exclusă în retorica de sculărie a acestuia. Aceleași minciuni pe Rusia le propaga mereu prin gura unor astfel de strungari primitivi îmbrăcați la sacou. Cum că rușii dau bani la grădinițe, școli și spitale în Moldova, iar UE la făcut de închisori. Probabil roaming-ul din România îi afectase apartenența națională și se credea contribuabil român din banii căruia s-a reparat peste 800 de grădinițe, adică mai bine de jumătate din total celor din R. Moldova.

Sau poate confunda ambulanțele noi pe care România le-a dat la Comrat, în timp ce Moscova a trimit unele defecte, de până și bășcănița de acolo a făcut bășcălie de ele. Comportamentul lui Rogozin arată cât de mult sunt disprețuiți moldovenii de către Moscova și cum sentimentele le sunt călcate în picioare până la umilințe ce nu pot fi suportate. Să fie oare un test de anduranță sau etichetarea unui comportament standard pe care Moscova îl va avea față de o Moldovă europeană?

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului