Dragi prieteni,

Vreau să vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru susținere. Mesajele de încurajare și de solidarizare transmise ieri, de pe toate părțile baricadelor (cuvânt pe care îl urăsc), m-au bucurat enorm. Ceea ce lipsește foarte mult astăzi breslei jurnalistice este solidaritate, care desigur, trebuie interpretată corect. Nu vom ajunge niciodată să gândim la fel sau să acționăm la fel, lucru care de altfel ar fi strașnic. Important este să reușim să dăm dovadă de solidaritate atunci când unul sau mai mulți dintre noi sunt atacați, înjosiți, brutalizați. Astăzi ei încearcă să îmi intenteze mie un dosar penal. Dacă vor reuși, mâine în locul meu ar putea fi oricare jurnalist din R. Moldova, indiferent de instituția în care activează.  Noi știm, polurile puterii sunt instabile, se schimbă des.

Niciodată nu am admis ca un jurnalist să fie insultat în prezența mea, indiferent de instituția la care lucrează acesta. O pot confirma mai mulți colegi, dar și politicieni cu care m-am certat din cauza atitudinii lor față de ziariști. Ei trebuie taxați de fiecare dată când o fac pentru ca să învețe să ne respecte. Profesia de jurnalist este una onorabilă, haideți să îi obligăm să ne trateze ca atare.

Aici nu contează interesele patronilor, vă rog să mă credeți. Te poți face respectat și fără să fie nevoie să pleci din instituția în care lucrezi. Important este să depășim noi niște frici și o autocenzură impusă de această frică.

Vă invit, pentru început, să renunțăm la insultele pe care ni le adresăm unii altora. Să învățăm să criticăm idei, texe, reportaje jurnalistice, nu jurnaliști. Jurnaliștii nu sunt soldați în taberele politicienilor, noi suntem mai mult de atât!