Drepturile copilului

Copiii cu dizabilități, lăsați la mila donatorilor străini

Colaj: CIJM

În timp ce autoritățile se laudă cu progrese în educația incluzivă, pentru sute de copii dependenți de scaunul rulant școala rămâne un vis neîmplinit. Majoritatea nu dispun de cărucioare cu care să poată ieși din casă. Statul, cel care ar trebui să îi ajute în primul rând, a lăsat această problemă în grija unor organizații de caritate sau religioase. Progresele în acest domeniu vor fi raportate la sesiunea Consiliului ONU pentru drepturile omului, care va avea loc în toamna anului curent la Geneva. 

VIDEO: Elena Moldoveanu, Marin Bogonovschi

Moldova nu produce și nici nu cumpăra scaune rulante. În bugetul de stat nu sunt prevăzute, de ani buni, mijloace în acest scop. Persoanele cu dizabilități sunt lăsate la discreția donatorilor străini. Și dacă scaunele pentru maturi sunt donate mai des, cele pentru copii ajung extrem de rar în țara noastră. Astfel, unele familii sunt nevoite să aștepte luni în șir loturile cu ajutoare umanitare, fără a avea garanția că vor obține dispozitivul de care au nevoie pentru copiii lor.  Paradoxal este că Guvernul s-a obligat, printr-un regulament adoptat  încă în  2011, să acorde o dată la 1,5 ani un scaun cu rotile pentru fiecare copil care are nevoie de el.  În realitate, însă, autoritățile nu fac (aproape) nimic pentru a-și respecta angajamentele pe care și le-au asumat. Singura contibuție a statului se rezumă la circa 280 mii de lei pe an – bani destinați  pentru asamblarea  scaunelor rulante provenite din donații. Un calcul simplu arată că statul alocă cel mult 28 de lei pentru fiecare persoană, ținând cont de faptul că în jur de 1000 scaune rulante sunt asamblate din acești bani.  

Nu pot ieși cu lunile din casă

Anghelina Rotaru, o adolescentă de 11  ani din Bălăbănești, Criuleni, nu a beneficiat niciodată de un scaun rulant din partea statului.  Asta chiar dacă părinții ei au depus numeroase cereri pe la diferite instanțe. Fata are totuși două cărucioare, unul – obținut de la o biserică și altul  - de la o organizație specializată în protecția persoanelor cu dizabilități. Niciunul dintre ele nu este, însă, pentru copii.  Ina Rotaru, mama fetei, cea care are grijă de ea încă de la naștere, spune că lipsa unui scaun adaptat îi creează probleme foarte mari. Femeia ne povestește  că a văzut doar în filme cărucioare ușor manevrabile, cu butoane de comandă, în care speteaza se reglează după statura copilului.

„Cele pe care le avem noi  sunt grele, au speteaza și mânerele foarte înalte, de asta îmi vine foarte greu să o așez pe Anghelina în ele. Fata cântărește mai mult de 30 de kilograme. Nici roțile nu sunt bune pentru drumul de țară. Ar trebui să aibă niște anvelope mai trainice”, ne povestește Ina Rotaru.

Drept urmare, Anghelina nu poate ieși afară decât atunci când mai este cineva acasă. Fără ajutor mama nu o poate așeza în scaun și nici nu o poate scoate la plimbare, asta deoarece casa lor are niște trepte foarte înalte.

fdfgdfg

În aceste condiții, școala rămâne un vis aproape la fel de îndepărtat ca și planeta Marte. Vara, cercul de comunicare al Anghelinei include câțiva copii din mahala. Pe timp de iarnă singurii oameni pe care îi vede sunt membrii familiei și specialiștii echipei mobile din raionul Criuleni, care o ajută să se reabiliteze.

Un scaun cu rotile ar ajuta-o să meargă mai des la grădiniță

În satul vecin – Mălăiești, Liliana Tanas, o femeie cu trei copii dintre care unul este cu nevoi speciale, luptă de una singură cu vitrejiile vieții. Femeia spune

că un scaun rulant ar face mai ușoară viața întregii familii. La cei 8 ani pe care îi are, Sănduța, cel mai mare copil din familie nu poate merge pe propriile picioare. Mama fetei ne povestește că nimeni nu a informat-o vreodată că poate solicita un scaun rulant și că până acum s-au descurcat cu un cărucior pentru bebeluși, împrumutat de la o vecină. Pentru că acesta s-a defectat, copila nu mai poate ieși din casă decât în brațele mamei.

Asistența din partea echipei mobile din raionul Criuleni a ajutat-o pe Sănduța să facă progrese uimitoare în ultimele luni.  Împreună cu Valentina Ogor, psihopedagog şi logoped, care o vizitează de câteva ori pe lună, fetița a învățat formele și culorile, figurile geometrice și probleme elementare de logică.  

În fiecare zi de joi, Sănduța merge cu sora și fratele ei la grădinița, iar mama e nevoită să o poarte în brațe până la autobuzul școlar care îi duce în satul vecin. În zilele când fetița rămâne acasă, ceilalți doi copii, care au 4 și 6 ani, sunt nevoiți să iasă singuri din casă ca să ajungă la stație.

Legat cu un fular ca să nu cadă pe jos

În satul Cimișeni din același raion,  o altă mamă se zbate să își recupereze copilul ajuns în stare gravă după un accident rutier. Cozmin, care s-a născut sănătos, a ajuns țintuit la pat după ce a fost lovit în plină viteză de un motociclist. Traumatismul puternic i-a furat capacitatea de a vorbi și de a se mișca, iar băiatul își revine cu greu chiar dacă a beneficiat de numeroase ședințe de recuperare. Scaunul rulant pe care îl are este unul pentru maturi, fiind  prea mare și prea lat pentru el. Ca să nu cadă pe jos Cozmin  este legat de spetează cu un fular, în timp ce picioarele îi atârnă în aer.  Chiar și așa, Marieta Maxian, mama băiatului, este mulțumită pentru că acum nu mai este nevoită să îl poarte pe Cozmin doar în brațe.

Cel mai greu le vine când merg la spital, pentru că scaunul pe care îl au nu încape nici în lift, nici pe ușa secției. „E foarte greu să cari copilul în brațe în timp ce mai ai de dus și alte lucruri strict necesare”, spune femeia. A scris mai multe cereri pentru a obține un scaun rulant, dar tot ce i s-a propus până acum a fost să aleagă unul din două scaune pentru maturi. Femeia speră totuși să își rezolve problema și spune că va insista să i se ofere un cărucior adaptat la necesitățile lui Cozmin.

A obținut un scaun adaptat doar la maturitate

La cei 21 de ani pe care îi are, Eleonora Verdeș, o tânără din Izbiște, Criuleni ne povestește că de când se ține minte nu a avut un cărucior special pentru copii. Tot ce primea era prea mare pentru ea și din acest motiv tânăra se temea să nu cadă pe jos. Mama fetei afirmă că atunci când a mers să aleagă un scaun rulant pentru fiica sa nimeni nu i-a oferit o consultație astfel ca să facă alegerea corectă.„Am ales și eu ce credeam că e mai bun, dar pe urmă mi-am dat seama că trebuia să țin cont de înălțimea și greutatea copilului”, ne povestește femeia.

Eleonora a aflat că scaunul rulant neadaptat îi poate agrava și mai mult starea de sănătate abia anul trecut. Cel care i-a vorbit despre asta a fost chiar ex-ministrul Tineretului și Sportului și el o persoană la scaun rulant. Tot el a ajutat-o să obțină un cărucior modern.  De când a devenit mai mobilă tânăra se deplasează mai ușor prin sat și chiar a devenit o cititoare fidelă la biblioteca din localitate unde, special pentru ea, a fost construită o rampă de acces. O dată pe săptămână, cu ajutorul echipei mobile, Eleonora pleacă la  centrul „Speranța” din Criuleni. Odată cu împlinirea majoratului tânăra, care mai mulți ani al rând a fost beneficiară a centrului,  a devenit voluntară,  oferind suport unui grup de copii.  

Situația e la fel  în toate localitățile

De la organizația „Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin” din oraşul Criuleni, am aflat că în raion există peste 320 de copii cu dizabilități, mulți dintre ei au

nevoie de mijloace ajutătoare pentru a se putea deplasa. Potrivit directorului-executiv al organizației, Victoria Secu, cele mai multe probleme apar din cauza lipsei echipamentului care ar asigura o mobilitate mai bună și, respectiv,  accesul la instituțiile de învățământ.  

„Cărucioarele vin cu întârziere de câțiva ani sau nu vin deloc. Dar cel mai frecvent ne revoltăm de faptul că statul nu  susține copilul la vârsta timpurie de dezvoltare atunci când șansele lui de recuperare sunt sporite”, spune Victoria Secu.

La rândul său, Vera Stahi, coordonatoarea  echipei mobile  afirmă că nu doar scaunele rulante sunt o problemă. „Sunt copii care au nevoie de premergătoare, verticalizatoare, care i-ar ajuta să se pună pe picioare. Ne-am interesat de mai multe ori să cumpărăm astfel de mijloace, am sunat la mai multe structuri ale statului, dar nu am găsit nicio soluție”, afirmă specialista.

Problema nu e prioritară pentru stat

Situația existentă la Criuleni este aceeași în toată țara. Reprezentanții unei organizații care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități – Keystone-Moldova, afirmă că pentru autorități problema scaunelor cu rotile nu este una prioritară.

Acum cinci luni, organizația a contribuit la dezinstituționalizarea a trei băieți din casa internat pentru copii cu dizabilități (Orhei). Cei trei tineri se află acum întro casă comunitară și încearcă să se integreze în comunitate, ajutați de specialiștii organizației. Lucru greu de realizat, însă, în lipsa unor scaune rulante pe care  reprezentanții Keystone încearcă în zadar să le obțină de aproape 5 luni.

„Am fost nevoiți să căutăm scaune cu rotile și nu am găsit decât din cele defectate. Persoanele sunt nevoite să de utilizeze, pentru că nu avem alte soluții. Am fost la numeroase centre și  structuri specializate și nu am obținut aproape nimic”, povestește Ecaterina Golovatâi, reprezentantă Keystone.

Experta afirmă că statul nu dispune de un mecanism clar care să asigure că fiecare persoană va obține dispozitivul de care are nevoie. 

„Nu există un mecanism de dotare cu scaune rulante. Formal, dacă o familie are nevoie de un scaun cu roțile la prima etapă merge la medicul de familie unde i se eliberează  un certificat de la consiliul medicilor. Cu acest certificat oamenii merg la asistența socială ( cu un pachet întreg de documente) și acolo sunt incluși într-un rând.  Din această procedură lipsesc câteva detalii esențiale cum ar fi – de ce fel de scaun cu rotile are nevoie persoana respectivă, ce măsurări trebuie să facă pentru a alege scaunul de care au nevoie”, afirmă Ecaterina Glovatâi.

În timp ce părinții sunt nevoiți să se mulțumească cu ce li se oferă, specialiștii bat un semnal de alarmă și spun că un scaun rulant mult peste statura și greutatea copiilor le poate face mai mult rău.  

Natalia Ciobanu, președinta Asociației părinților copiilor cu dizabilități „Dor”  afirmă că în cazul în care utilizează un scaun rulant neadaptat, copiii pot avea probleme grave de sănătate. „Dacă are un cărucior mult mai larg decât bazinul său, i se pot deforma oasele,  poate face o scolioză, sau chiar poate cădea din scaun”.  Potrivit ei, în cazul persoanelor care nu pot vorbi, un scaun neadaptat este echivalent cu un tratament inuman și degradant.

„Nimeni nu știe cum se simte persoana aceasta, care nu vorbește, nu poate să îți spună că o doare insuportabil spatele. E o problemă gravă,  mai ales pentru cei care nu au capacitatea de a vorbi”, spune Natalia Ciobanu.

Doar unul din zece cărucioare aduse în țară este pentru copii

Societatea Invalizilor este una din cele două structuri abilitate de stat cu repartizarea scaunelor cu rotile venite din ajutoare umanitare. Organizația are de mai mulți ani un contract cu o misiune religioasă de peste hotare, care aduce în Moldova piese pentru scaunele necesare persoanelor cu dizabilități. Acestea sunt asamblate în atelierul asociației, iar apoi ajung la cei care au nevoie de ele. Ajutorul statului se rezumă la  alocarea banilor pentru remunerarea muncitorilor care asamblează scaunele. Chiar și așa, implicarea autorităților nu a existat dintotdeauna, aceste alocări de fonduri făcându-se numai în ultimii patru ani.

Mihai Mărgineanu, președintele organizației spune că în ultimii 11 ani prin intermediul misiuni religioase au fost aduse în Republica Moldova peste 5700 de cărucioare și doar un număr foarte mic dintre acestea erau destinate pentru copii. În cazul ultimului lot de cărucioare ajuns în țară doar unul din cele cinci modele este pentru copii. 

„Copiii au nevoie de cărucioare care sunt foarte costisitoare – prețul lor poate ajunge la câteva mii de euro. În fiecare an ne adresăm la diferite ambasade, la Guvern, ca să putem aduce piese în țară și să asamblăm scaune anume pentru această categorie, dar nu prea reușim”, spune Mihai Mărgineanu.

El afirmă că este necesar un program național care ar asigura persoanele cu dizabilități cu scaune rulante. „Noi, ca organizație neguvernamentală, putem asigura doar 30 la sută din necesarul de scaune rulante. Ar fi de dorit ca statul să aloce bani pentru ca fiecare persoană cu dizabilități să aibă un mijloc de transport adaptat la necesitățile ei”, spune Mărgineanu.

 

Ce fac autoritățile?

În timp ce la Asociația Invalizilor sunt distrubuite scaune rulante noi, o altă structură abilitată cu această problemă – Întreprinderea de Stat „Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare” (CREPOR), împarte scaune la mâna a doua. Acestea sunt aduse din Olanda, Franța, Germania, China, Israel, Elveția și alte țări. Ajutoarele vin sporadic și, prin urmare, nimeni nu știe câți oameni vor putea obține dispozitivul de care au nevoie.  Aici există an de an un rând de circa o mie de persoane.

Dumitru Moscalenco, vicedirector al CREPOR,  ne spune că din cele peste 20 de cărucioare, care se repartizează în prezent, doar 2-3 sunt pentru copii. „În jur de 150 de copii cu dizabilități primesc scaune rulante la CREPOR, dar numărul celor care așteaptă rândul este mult mai mare. Unii așteaptă și 6 luni, și chiar mai mult, depinde cât de des vin loturile de peste hotare”.

În depozitul CREPOR scaunele rulante pentru copii aproape că lipsesc

Potrivit lui Dumitru Moscalenco, specialiștii de la CREPOR au elaborat, cu ani în urmă, propriul model de scaun rulant, dar pentru lansarea acestuia în producere nu s-au găsit bani. Responsabilii de la CREPOR estimează că statul ar trebui să aloce anual în jur de 4-5 milioane de lei pentru a procura necesarul de scaune rulante, ținând cont de faptul că în jur de 1000 de persoane solicită timp de un an aceste dispozitive, iar costul unei unități e de 4000-5000 lei.

La rândul său, Vasile Cușcă, şeful Direcţiei politici de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, afirmă că statul are pus la punct un mecanism de distribuire a scaunelor rulante, aprobat prin hotărâre de Guvern.

„Țara noastră are încheiat de mai mulți ani un acord cu o misiune religioasă. Din 2011 statul contribuie cu mijloace financiare pentru asamblarea scaunelor rulante care, conform proiectului, sunt importate în Republica Moldova sub formă de piese. Statul a contribuit cu 860 de mii de lei din 2011 până în prezent. Ultima transă - 260 de mii a fost transferată în luna decembrie 2015”, spune funcționarul.

El recunoaște că statul are o contribuție mai mult simbolică în acest domeniu. „Este o cifră relativ modestă, dar care demonstrează că există contribuția statului, există parteneriat între societatea civilă, asociațiile obștești și stat. Când vom vedea că partenerii nu ne mai pot susține sau vom fi informați că proiectul nu mai poate fi extins ne vom gândi la alte soluții  cum să asigurăm oamenii cu mijloace ajutătoare”, susține Vasile Cușcă.

Problema va fi discutată la un înalt for al drepturilor omului 

În Republica Moldova sunt peste 17 mii de copii cu dizabilități, potrivit estimărilor Biroului Național de Statistică. Autoritățile nu știu câți dintre aceștia au nevoie de un scaun rulant și câți nu pot merge la școală din acest motiv. Problemele și progresele înregistrate de țara noastră în acest domeniu urmează să fie raportate de autorități la sesiunea Consiliului ONU pentru drepturile omului, care va avea loc în toamna anului curent la Geneva (Elveția). Republica Moldova va prezenta un raport despre cum își onorează angajamentele internaționale privind drepturile omului pe care și le-a asumat acum patru ani când a fost inclusă într-un exercițiu internațional de evaluare a politicilor publice în domeniul drepturilor omului, numit Evaluarea Periodică Universală (EPU). Mecanismul a fost creat în cadrul Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, acum zece ani, scopul acestuia fiind de a contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare şi de a determina autorităţile statelor membre ONU să respecte angajamentele în domeniul drepturilor omului, asumate în faţa altor ţări. 

În 2012, autorităţile din țara noastră s-au angajat să îndeplinească 122 de recomandări pentru asigurarea drepturilor omului, din cele 123 venite din partea a peste 30 de ţări ale lumii. Principalele recomandări vizează drepturile femeilor, ale copiilor, persoanelor cu dizabilități etc. Din numărul total de recomandări 11 se referă la drepturile persoanelor cu dizabilități. Țara noastră și-a asumat, între altele, responsabilitatea să asigure acces egal la educație pentru toate categoriile defavorizate de copii, inclusiv pentru cei cu nevoi speciale. 

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Advocacy for Child Rights” desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM) cu suportul UNICEF Moldova. Opiniile exprimate pe acest site aparţin autorilor şi editorilor şi nu reflectă neapărat politicile sau viziunile UNICEF.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii