Administrația Chișinăului este pe cale să „piardă” în instanță o clădire de aproape 500 de metri pătrați. Deși este într-o stare dezolantă, aceasta pare înconjurată de un câmp magnetic puternic și asta pentru că se află chiar în buricul târgului, acolo unde fiecare metru pătrat de pământ este la mare căutare. Modesta casă cu un etaj, din strada Maria Cebotari, a fost primită drept moștenire de Renato Usatîi de la formațiunea pe ruinele căreia și-a constituit propriul partid și care deținea la acea vreme un contract de locațiune. Deși urma să fie transformat în sediu de partid, imobilul nu a mai ajuns să fie utilizat în acest scop, iar de ani buni nimeni nu i-a mai călcat pragul. Parțial, din cauza că agitația s-a mutat pe culoarele judecătoriei, acolo unde Partidul Nostru luptă cu Primăria capitalei pentru dreptul de a privatiza bunul imobil. Recent, instanța de fond a obligat municipalitatea să emită o decizie favorabilă, hotărâre care a fost însă contestată la Curtea de Apel Chișinău. 

 

Clădirea din strada Maria Cebotari, 34 (a, b, c) este greu de identificat. Google map-ul te duce mai întâi la  Inspectoratul de Poliție Chișinău, după care privirea îți este ademenită de alte edificii mai arătoase, din preajmă. De fapt, acest turn Babel arhitectural s-a format de-a lungul vremii pe același număr, în jurul unei modeste case urbane din secolul XIX, pentru care însă se duce o luptă acerbă în instanță între Primăria municipiului Chișinău și Partidul Nostru.

Locuitorii cartierului povestesc că de zeci de ani clădirea se află în paragină și nu au observat nicio persoană să-i pășească pragul.  Anterior era „locuită” de personele fără adăpost, care făceau gălăgie și mizerie. Câțiva ani în urmă, poarta a fost încuiată, ceea ce a oprit accesul în curte și a adus... liniștea. Tot atunci au și pornit zvonurile prin mahala că liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, a cumpărat casa.

„ - Acolo a fost poliția, e a statului. Se spune că a fost cumpărat de Usatîi. - Dar când ați auzit că a fost cumpărat de Usatîi? - Vreun an în urmă, dar nu pot să vă spun precis. Acolo a fost Centru de triere, unde îi strângeau pe toți bomjii (n.r oamenii fără adăpost) de prin oraș. Acum i-a mutat în altă parte și asta a rămas. Cred că vor să construiască ceva, eu nu știu. - Cam de câți ani se află în această stare? - De 10 ani, poate chiar mai mult. Aici a lucrat și soțul meu când era în viață. E închis, e pus lacătul. Chiar m-am uitat, cresc buruiene acolo. Nu am văzut pe nimeni să vină. Ar trebui să construiască ceva deja, pentru că ne strică toată strada, dar ...” , spune o doamnă care locuiește în preajma casei.

La rândul său, președintele Partidului Nostru, Renato Usatîi, nu face un secret din faptul că își dorește să privatizeze clădirea. Acesta spune că edificiul nu a putut fi folosit drept sediu de partid, așa cum prevede contractul de locațiune, pentru că primăria nu a asigurat conexiunile la servicii, respectiv nu și-a îndeplinit angajamentele.

„Aceste încăperi din strada Maria Cebotari 34 le-am primit moștenire de la Partidul Popular Republican. Acolo nu a fost făcută nicio activitate, niciodată, eu nici măcar nu am fost acolo să văd. Din câte știu, totul era într-o stare deplorabilă, lipsesc cu desăvârșire conexiunile la serviciile comunale (apeduct, energie electrică, canalizare, energia termică, alimentare cu gaze naturale). Și comisia trimisă de primărie în 2020 a constatat acest lucru, asta deși noi am plătit până atunci bani buni primăriei pentru locațiune. Recunoaștem, am încetat să mai achităm primăriei pentru locațiune, anume pentru faptul că nu au fost înlăturate neajunsurile. Am discutat despre acest subiect și cu fostul primar al capitalei, Dorin Chirtoacă, dar nimic nu s-a rezolvat. Acum primăria a inițiat un proces civil privind încasarea datoriei și penalității pentru perioada în care nu am achitat. Bine, dar în acest caz ar trebui să ne întoarcă și ei banii pe care i-am achitat din 2018, aproape 900 mii lei. Dacă nu doresc să ofere spre privatizare acest bun, atunci lasă să pună la dispoziția partidului altă încăpere pentru a ne desfășura activitatea, așa cum prevede contractul de locațiune pentru Maria Cebotari 34”, a declarat pentru Anticoruptie.md  Renato Usatîi, prin intermediul telefonului, deoarece se afla în afara țării.

În timpul discuției, Usatîi a promis că, la întoarcerea în țară, vom avea acces în interiorul clădirii pentru a putea documenta starea de facto a clădirii. I-am scris mai multe mesaje, dar liderul Partidului Nostru nu a mai fost atât de receptiv.

 

Casa lui Renato

În data de 1 martie 2018, Partidul Nostru a încheiat un contract de locațune cu primăria municipiului Chișinău. În actul de primire-predare era indicat faptul că edificiul se află într-o stare deplorabilă, necesită reparație capitală și nu este conectat la sistemul de aprovizionare cu apă și de canalizare. La acea vreme, formațiunea avea planuri mărețe pentru „ruina arhitecturală”, deoarece, cum spune liderul formațiuni, își dorea să o transforme în sediu de partid.

Doi ani mai târziu, partidul a cerut examinarea repetată a încăperilor vizate. Pe 25 septembrie 2020 a fost constatată lipsa conectării la serviciile comunale, iar formațiunea a somat primăria să asigure toate conexinile, așa cum se obliga să o facă în contractul de locațiune din 2018.

Conform Notei Informative din data de 24 august 2017, formulată înainte de încheierea contractului de locațiune, edificiul cu suprafața de 491,9 metri pătrați era dat în locațiune pe un termen de 3 ani, iar Partidul Nostru se obliga să plătească anual peste 555 de mii de lei.  Totodată, se menționa faptul că edificiul se află într-o stare deplorabilă. La capitolul conexiuni era indicat – apeduct, canalizare, apă caldă, încălzire centralizată.

Din  aplilie 2021, Partidul Nostru a oprit toate plățile către Primărie, invocând faptul că municipalitatea nu și-a îndeplinit angajamentele. Conform reprezentanților formațiunii,  până atunci fusese transferate aproape 893 de mii de lei pentru servicii de locațiune.

 

De la locațiune la... privatizare

În pofida „neajunsurilor” clădirii, Partidul Nostru s-a adresat Primăriei municipiului Chișinău cu cerere de privatizare. Solicitarea a fost refuzată, iar după încheierea procedurilor prealabile între cele două entități, pe 4 ianuarie 2021, juriștii formațiunii au pus cererea pe masa judecătorilor. Aceștia au contestat și decizia Consiliului municipal Chișinău din 6 octombrie 2020, prin care clădirea revendicată a fost introdusă în lista bunurilor publice, nepasibile privatizării, alături de alte 44 de adrese.  

Solicitarea Partidului Nostru cu privire la privatizarea bunurilor imobile din strada Maria Cebotari, 34 a fost recepționată de municipalitate la doi ani distanță de la semnarea contractului de locațiune, în 2020. Imediat după recepționare, echipa primăriei s-a deplasat la fața locului pentru a vedea dacă este sau nu utilizat acel bun imobil după destinație. Atunci s-a constatat că s-a încălcat prevederea din contract privind utilizarea și că era într-o stare deplorabilă, motiv pentru care a fost refuzată solicitarea de privatizare. Municipalitatea insistă pe faptul că bunul ar fi fost oferit într-o stare suficient de bună pentru desfășurarea activităților.

Mai mult, potrivit viceprimarei, Irina Gutnic, „chiar dacă nu erau acele conexiuni la utilități, ei erau cei care au semnat contractul de locațiune, or odată ce locatarul acceptă semnarea unui contract de locațiune, el își asumă toate condițiile care sunt oferite atunci când preia bunul imobil. În cazul în care a semnat acel contract, înseamnă că era de acord cu toate condițiile oferite”. 

Magistrații au decis conexarea acestor două plângeri, iar în luna iunie curent magistrattul Igor Barbacaru de la  Judecătoria Chișinău, sediul Rășcani, a înclinat cântarul justiției în favoarea Partidului Nostru. Astfel, a fost anulat în totalitate actul administrativ de respingere emis de primărie în procedura prealabilă, iar Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să emită o decizie  favorabilă cu privire la privatizarea bunului imobil. Magistratul și-a fundamentat decizia pe  Hotărîrea de Guvern nr. 468 din 25.03.2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, aprobată de guvernul Tarlev, contrasemnată de Igor Dodon, care la acea vreme era ministru al Economiei, și ministrul Finanțelor, Mihail Pop. Conform prevederilor hotărârii, în lista cu interdicție pentru privatizare 5 tipuri de clădiri: a) încăperile nelocuibile din clădirile în care sunt amplasate autorităţile publice, întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile de stat (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare pentru amplasarea bunurilor de menire socială, şi încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti); b) bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural naţional; c) bunurile imobile în a căror privinţă sînt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii; d) încăperile amplasate pe traseele reţelelor inginereşti, în pasajele subterane pentru pietoni şi în alte locuri de uz comun; e) încăperile în care sînt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti; f) încăperile al căror cost a fost inclus în costul altor bunuri care se privatizează.

Cert este faptul că primăria își propune să obțină cu orice preț câștig de cauză în acest proces, chiar dacă încă nu este definitivat un plan de acțiune pentru această locație.

 „Desigur că noi nu am fost de acord cu această decizie și am contestat-o cu un apel motivat la Curtea de Apel, or odată cu intrarea în vigoare a noii legi toate bunurile din domeniul public pot fi oferite persoanelor fizice sau juridice doar în cadrul unei licitații funciare. În primul rând acest bun imobil este un monument istoric, iar în cazul monumentelor istorice procedura (de privatizare) este un pic mai anevoioasă. Autoritatea publică locală (APL) este obligată să asigure inventarierea patrimoniului public și cel care nu este înregistrat urmează să fie respectată toată procedura pentru a-l înregistra după APL. S-a intervenit cu inventarierea și de aceea s-a venit cu decizia CMC pentru a include acest bun în domeniul public. În cazul în care este inclus în domeniul public, doar în cazul unei licitații funciare el poate fi transmis în proprietate unei persoane fizice sau juridice. Nu este o dorință sau moft, este o obligație prevăzută de cadrul legal. Codul civil spune că locatarul sau cel în a cărui gestiune este acum acel bun are drept de preempțiune, deci este avantajat în raport cu alți posibili locatari. În cazul în care va fi decizia CMC de scoatere la licitație să participe la licitația funciară și cine va oferi cel mai bun preț acela va fi desemnat învingător. La moment noi trebuie să luptăm pentru menținerea deciziei CMC, pentru recunoașterea ca bun al domeniului public bunul amplasat pe Maria Cebotari 34. Asta este obligația de bază, să menținem acest bun în patrimoniul municipalității. – Și ulterior? – Ulterior vom decide.”, a declarat Gutnic. 

De altă parte, secretarul interimar al Consiliului Municipal Chișinău (CMC), Adrian Talmaci, a declarat pentru Anticoruptie.md că, la modul practic, CMC este obligat să se conformeze unei hotărâri finale și irevocabile a instanței. Respectiv, odată cu emiterea hotărârii se pregătește proiect de decizie și se înaintează consiliului spre aprobare. În cazul în care CMC nu se conformează, executorul judecătoresc este îndreptățit să aplice amenzi consilierilor locali. Însă, până la o decizie finală, autoritatea publică locală trebuie să folosească toate pârghiile și să protejeze bunurile pe care le are în gestiune. „Oricum, credeți-mă, proprietatea statului nu se privatizează pur și simplu, chiar dacă există o decizie a instanței de judecată oricum trebuie să fie o decizie a Consiliului local. Dacă e vorba de teren, atunci cine e proprietar, ori statul, ori autoritatea publică locală, dar asta nu înseamnă că instanța de judecată ar trebui să decidă în locul CMC să vândă sau nu, dacă să vândă atunci la ce preț. Acesta e dreptul proprietarului să vândă sau nu, el decide. E o chestie când e vorba de privatizare și când e stabilit de codul funciar și e altă chestie când nu se referă la privatizări, s.a.m.d. Noi, de fapt, avem în toată țara o situație paradoxală. Demult trebuiau toate procesele de privatizare să se termine, la toate nivelurile, și la locuințe, și la terenuri, dar din păcate au trecut mai mult de 30 de ani dar procesul încă tot continuă”, a menționat Talmaci.

Adrian Talmaci a mai menționat că nu este atât de simplu procesul de privatizare, iar așa cum imobilele din strada Maria Cebotari fac parte din centrul istoric al capitalei, acest lucru complică lucrurile și mai mult. „Pentru aceste terenuri se face mai întâi o evaluare și se privatizează doar la preț comercial. Prețul acesta comercial e atât de mare, încât multor agenți economici nu le este convenabil să privatizeze. Avem situația când foarte mulți agenți economici refuză privatizarea terenului, pentru că ei nu pot face față la asemenea cheltuieli. Se face raport de evaluare, nu e ceea ce a fost cândva când se privatiza la preț normativ. Având în vedere și că e zonă istorică, în acest moment primăria nu pregătește proiect de decizie pentru privatizarea terenurilor în zona istorică. Așa că, sunt o sumedenie de obstacole. Plus la asta, în zona istorică noi nu avem încă Planul Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat, care, la fel, trebuie să fie elaborat, trebuie să fie aprobat de consiliui Cu zona istorică e incertitudine totală. Dar, așa cum nu avem PUZ, legislația prevede că în cazul în care nu este documentație de urbanism nu este posibil de eliberat autorizație de construcție și, în situația dată, totu-i blocat”, a punctat secretarul interimar al CMC.

2 milioane de euro, prețul... luptei pentru imobil

Pe site-ul specializat 999.md, o firmă imobiliară încearcă să vândă un imobil comercial de 74 metri pătrați, cu o curte separată de 5 ari, situat tot pe strada Maria Cebotari. Clădirea este inclusă, din 2013, în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, sub numărul 354. Deși se află într-o stare deplorabilă, agenții imobiliari au estimat costul acesteia  la 289 mii de euro, ceea ce înseamnă că fiecare metru pătrat costă în jur de 4 mii de euro. Un calcul simplu arată că pentru cei aproape 492 de metri pătrați pe care și-i adjudecă, Partidul Nostru ar urma să achite în haznaua municipală aproximativ 2 milioane de euro. 

Expertul în managementul patriomoniului cultural, care se prezintă și „medicul monumentelor”, Ion Ștefăniță, este de părere că în anumite situații se exagerează cu protejarea monumentelor. Expertul a menționat pentru Anticoruptie.md că nu ar trebui să ne mire faptul că anumite bunuri imobile încadrate în domeniul public al patrimoniului public din municipiul Chișinău ajung să fie privatizate în urma unor decizii ale instanței de judecată.  Deși există două legi, Legea culturii din 1998 și Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, care prevăd că patrimoniul cultural nu este pasibil de a fi privatizat, în anumite situații se închid ochii, iar monumente de categorie națională ajung să fie privatizate. Din informațiile furnizate, devine clar că nu întotdeauna sumele obținute din privatizări se apropie de cele comerciale.  Astfel, sinagoga din strada Alexei Mateevici 8/10 a fost înstrăinată pentru 5 milioane de lei.

„Avem două legi care interzic privatizarea patrimoniului cultural. În același timp, chiar dacă erau două legi în vigoare, în procesul de privatizare, anii 1990 - 2000 și chiar până în prezent, au avut loc mii de cazuri de privatizare, contracte de vânzare-cumpărare, orașul e un organism viu unde se vinde și se cumpără. Două cazuri, studii de caz - statul Republica Moldova a înstrăinat, a supus privatizării sau vânzării unor bunuri de patrimoniu, cu statut separat de protecție, ca monumente de categorie națională. Și, în primul rând, voi da exemplu, Mateevici 85, fostul liceu fonda de baronesa Iulia A. von Gheiking, lângă ambasada Belarus, acolo este o ruină. Deci, prin hotărâre de Guvern, prin derogare de la cele două legi, Guvernul Republicii Moldova a înstrăinat din proprietatea statului în proprietatea unei misiuni diplomatice, în cazul de față ambasada Germaniei, care a intrat în posesia acestei ruine cu scopul de a fi restaurat. Al doilea precedent este fosta sinagogă Rabi Țirilson din strada cu același nume 8/10, în care Guvernul Republicii Moldova a înstrăinat bunul în sumă de 5 milioane de lei. Comunitatea evreiască a cumpărat, statul a vândut acest bun, ceea ce a devenit din proprietatea statului în proprietate privată cu funcționalitatea sinagogă cu azil. Respectiv, revenind la această adresă, consider că instanța a emis o hotărâre corectă în care a spus că CMC nu poate să interzică privatizarea acestui teren. Consider că acest bun de pe această adresă este pasibil privatizării”, a precizat Ștefăniță.

Mai mult, dacă un bun imobil aflat în centrul istoric al capitalei nu mai poate fi restabilit atunci trebuie să fie create reguli de joc și oferite oportunități de implicare pentru agenții economici, spune Ștefăniță.

„Eu pledez pentru o regulă de jocuri. O regulă de joc înseamnă un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) pentru Chișinăul vechi elaborat și aprobat de CMC. Asta înseamnă că Ionică, Vasilică și Petrică, fie că este un beneficiar a unui imobil, un arhitect proiectant sau agent economic, să aibă claritate ce se poate de construit, cu ce funcționalitate și cu ce regim de înălțime. Administrația publică locală trebuie să creeze această regulă de joc, acest PUZ. Analizăm gradul de uzură, ce procent a rămas din acel monument. Nu se discută despre desființările clădirilor unde avem păstrat 50%+, unde a rămas de la 30% în jos consider că nu este o crimă, nu este o infracțiune în cazul în care luăm decizii de reconstituire, reconstrucție, dar cu condiția: construcția să prevadă păstrarea stilului și a materialelor inițial folosite. Respectiv, în acest fel are de câștigat statul. Am fost medic de monumente 12 ani, am dus interimatul funcției la Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, fiind în acea structură am făcut un diagnostic pe tot Chișinăul vechi, pe tot patrimoniul din țară și acum în calitate de expert în domeniu, care a văzut cum funcționează mecanismul, dar în acest mecanism finanțarea nu funcționează. Articolul 42 din Legea ocrotirii monumentelor rămâne pe hârtie. Statul se declară impotent în mecanismul de finanțare și atunci când statul este impotent tu poți salva patrimoniul țării sau Chișinăul vechi prin parteneriat public-privat, cu susținerea agenților economici, care au bani pe cont, au concept și, respectiv, ei trebuie să fie ajutați. Prin proiecte de parteneriat public-privat, salvând patrimoniul, statul are doar de câștigat, își salvează monumentele cu investiții private. Aici este un câștig reciproc și a statului și a agentului economic. Până atunci avem o indiferență totală în a investi în Chișinăul vechi. Acum arhitecții proiectanți nu se grăbesc să se apuce de proiecte de reconstrucție și reabilitare, pentru că birocrația este excesivă. Pe de o parte are de câștigat această zonă protejată, dar dacă analizăm în profunzime, prin indiferență, prin inacțiune se ruinează, degradează”, a concluzionat expertul.

De altă parte, viceprimara Irina Gutnic declară că pentru multe clădiri din centrul capitalei primăria are planurile sale. Conform acesteia, în ultimii ani au fost reparate mai multe bunuri imobile nefolosite, fiind transformte  în centre de tineret, de recreere,  de educație sau de sănătate. Nu ne-a fost oferit un exemplu concret în acest sens, pe motiv că volumul de informații este foarte mare.  La întrebările legate de acțiunile concrete și investițiile făcute din bugetul municipal în vederea valorificării patrimoniului din capitală, ne-a îndemnat să accesăm portalul particip.chisinau.md , acolo unde vom găsi informații despre investițiile care au făcute în bunurile imobile care erau într-o stare deplorabilă. Respectiv, am dat curs solicitării și am pornit noi în căutarea acelor clădiri îmbătrânite care au primit un suflu nou. În lista de proiecte le-am regăsit și pe cele menționate, doar că din informațiile făcute publice nu este clar care dintre imobile au fost readuse la viață de la zero și în care s-au realizat doar reparații cosmetice în centre deja existente. 

Investigația a fost realizată  în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorului  nu coincide neapărat cu opinia Fundației. Autorul este responsabil pentru corectitudinea celor expuse.