• Moldovenii care ajung victime ale torturii aproape că nu beneficiază de despăgubiri dictate de instanţele naţionale.
• De cele mai multe ori, singura şansă de a obţine repararea prejudiciului moral este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
• În rarele cazuri în care instanţele dictează despăgubiri, sumele nu depăşesc 3-5 mii de lei.

55 de mii de lei – cea mai mare „valoare” a torturii în Moldova

În toamna anului trecut în instanţele naţionale a fost înregistrat un precedent –  unul dintre tinerii bătuţi de poliţişti după 7 aprilie a obţinut prejudicii morale în instanţele naţionale, după o decizie definitivă a Curţii Supreme de Justiţie. După doi ani de procese, Nicolae Bairactari, ajutat de avocatul său Alexandru Postică, a reuşit să demonstreze că a fost maltratat de către colaboratorii organelor de urmărire penală în aprilie 2009. Astfel, în octombrie 2011, Curtea Supremă de Justiţie a obligat statul să-i plătească prejudicii morale 55 000 de lei. Iniţial, Nicolae a solicitat instanţei recuperarea a 80 de mii de lei. Prima instanţă i-a satisfăcut integral cererea, însă Curtea de Apel a redus suma la 5 mii de lei. Ulterior, Curtea Supremă de Justiţie a decis printr-o hotărâre irevocabilă să oblige statul la plata a 55 de mii de lei.

De 4 luni în aşteptarea banilor

Nicolae este deja de patru luni în aşteptarea banilor, deşi spune ca aceştia nu acoperă integral prejudiciul moral cauzat. Totuşi, el se arată satisfăcut de decizia CSJ. Potrivit lui, majoritatea victimelor torturii şi relelor tratamente primesc drept despăgubiri fie sume simbolice, fie nu li se oferă nimic. Nicolae Bairactari consideră că cei doi ani de procese reprezinta un termen rezonabil, în raport cu alte dosare care se examinează mai mult de 3-4 ani.

Potrivit lui Nicolae Bairactari, mulţi dintre tineri care au devenit victime ale torturii sau relelor tratamente şi-au pierdut încrederea în sistemul judiciar şi de multe ori renunţă să meargă mai departe. El încurajează celelalte victime rămase nedespăgubite să nu cedeze. Mai mult, spune că este gata să ofere consultaţii gratuite şi sfaturi celor care încearcă să obţină despăgubiri pentru că au fost maltrataţi de poliţie.

 Trei ani de procese

Alţi tineri bătuţi şi umiliţi în comisariatele de poliţie în aprilie 2009 nu au fost însă la fel de norocoşi. Alexandru Cucu a fost reţinut la 8 aprilie, fără explicaţii, de câţiva poliţişti în civil. Aceştia l-au escortat la Comisariatul General de Poliţie, unde i s-a întocmit un proces-verbal administrativ pentru că ar fi „ultragiat şi opus rezistenţă colaboratorilor de poliţie”. Alexandru mărturiseşte că a fost bătut în cel mai groaznic mod şi forţat să semneze procesul-verbal scris de poliţişti. Potrivit lui, a doua zi a fost dus în biroul nr.214 al Comisariatului General de Poliţie, unde a fost bătut cu pumnii şi cu bastonul de cauciuc.

Avocatul Alexei Croitor susţine că lui Alexandru Cucu i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Articolul 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, care prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

În instanţă, Alexandru Cucu l-a acuzat pe unul dintre poliţişti, Valeriu Bobuţac, că l-ar fi maltratat şi a solicitat recuperarea unui prejudiciu moral în valoare de 100 de mii de lei. Tânărul spune că aceşti bani nici pe departe nu recompensează tortura şi relele tratamente la care a fost supus în aprilie 2009.

La 16 iunie 2011, judecătorul Ion Ţurcan de la Judecătoria Centru a emis o decizie de achitare a lui Valeriu Bobuţac, argumentând că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel,  acţiunea civilă iniţiată de către Cucu împotriva lui Bobuţac a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nemulţumit de decizie, la 29 iunie 2011, Alexandru Cucu a atacat hotărârea  la Curtea de Apel şi afirmă că de atunci se tărăgănează pronunţarea unei decizii. Tânărul nu-şi pierde speranţa şi este decis să meargă până la capăt în cazul în care nici Curtea de Apel nu-i va face dreptate.

Persoanele care au fost supuse torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante pot apela la:

• Procuraturile teritoriale;
• Centrul pentru Drepturile Omului (Avocaţii Parlamentari)  – tel. 23 48 00.
• Organizaţiile neguvernamentale specializate în apărarea drepturilor omului:
• Asociatia Promo Lex – 45 00 24;
• Institutul pentru Drepturile Omului – tel: 83 84 08;
• Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului – 22 26 18.

Despăgubiri morale „simbolice” şi ani de procese

Juriştii de la Asociaţia Promo-Lex, care au reprezentat în instanţă mai multe victime ale torturii, susţin că, de regulă, instanţele naţionale dictează drept despăgubiri morale pentru persoanele torturate şi supuse relelor tratamente sume simbolice de 3-5 mii de lei. Asta chiar dacă li s-ar cuveni zeci de mii de lei. Sumele sunt similare în majoritatea cazurilor şi nu se ţine cont de prejudiciul cauzat. Juristul Vadim Vieru spune că aceste decizii ale judecătorilor moldoveni sunt nejustificate. Potrivit lui, este vorba despre „o practică învechită a judecătorilor, iar motivele acordării unei recompense mici rămân necunoscute”. ”De obicei, primele instanţe stabilesc sume cât de cât rezonabile, dar Curtea de Apel le reduce semnificativ. Se motivează că suma este prea mare şi prejudiciile nu se egalează cu despăgubirile cerute”, spune Vadim Vieru.

Lilia Potângă de la Promo-Lex a explicat că prejudiciul moral se stabileşte în funcţie de cheltuielile suportate pentru tratamentul persoanei. Cu cât această sumă este mai mare, cu atât valoarea prejudiciului creşte. „Totul depinde de prejudiciul pe care l-a suferit şi de argumentarea cererii pe care o face reclamantul când cere despăgubiri. Judecătorii noştri însă, nu prea ţin cont de această regulă”, spune Lilia Potângă.

Fostul judecător al Curţii Constituţionale, Nicolae Osmochescu, apără magistraţii. El consideră că deciziile care stabilesc cuantumul prejudiciilor morale pentru victimele torturii sunt corecte. ”Despăgubirile morale cuprinse între 3 şi 5 mii de lei sunt reale, iar statul le achită mult mai repede decât pe cele de zeci de mii de lei. De ce să stabileşti valoarea prejudiciului moral de 55 de mii de lei, ca şi în cazul Bairactari, dacă această sumă nu poate fi achitată de către stat? Decât să obţii despăgubiri mari şi să nu vezi banii, e mai real ca sumele să fie mici, dar banii primiţi”, spune Nicolae Osmochescu.

Fostul judecător recunoaşte că, de multe ori instanţele stabilesc sume simbolice pentru a cruţa bugetul. Potrivit lui, majoritatea celor care au maltratat persoane sunt achitaţi şi scapă fără a fi pedepsiţi. Şi asta pentru că judecătorii nu vor să „păteze” imaginea colegilor.

După evenimentele din aprilie 2009 Procuratura Generală a iniţiat 58 de dosare penale pe numele persoanelor cu funcţii de răspundere acuzate de tortură, în special colaboratori de poliţie. În instanţa de judecată au ajuns doar jumătate dintre ele, restul au fost clasate.

Mai mult de jumătate de milion de euro din buget despăgubiri dictate de CEDO

Până la începutul anului 2011, Republica Moldova a fost obligată de către CEDO să achite drept despăgubiri morale sau materiale şi cu titlu de costuri şi cheltuieli peste 526 mii euro în cauze referitoare la aplicarea torturii, supunerea la rele tratamente sau aplicarea excesivă a forţei în timpul reţinerii. CEDO a constatat violarea Articolului 3 al Convenţiei,  “Interzicerea torturii“. Banii au fost achitaţi victimelor din bugetul de stat.

Numărul total de cauze pierdute de R. Moldova / suma achitată victimelor torturii 526 090 euro

• Cazuri de aplicare a torturii şi investigare ineficientă a dosarelor / suma achitată victimelor 170 200 euro
• Cazuri de aplicare a relelor tratamente în custodia poliţiei şi investigare ineficientă a dosarelor / suma achitată victimelor 101 900 euro
• Cazuri de folosire în exces a forţei la reţinere şi investigare ineficientă a dosarelor / suma achitată victimelor 64 710 euro
• Cazuri de plasare a persoanelor în condiţii inumane de detenţie şi neacordarea asistenţei medicale adecvate / suma achitată victimelor 189 280 euro

 

Această investigaţie a fost elaborată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente”, desfăşurată cu suportul Programului de Granturi Mici 2011, realizat de proiectul „Consolidarea examinării medico-legale a cazurilor de tortură şi a altor forme de maltratare în Moldova”, finanţat de Uniunea Europeană, co-finanţat şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova. Opiniile exprimate în acest raport aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.