Sănătate

În Republica Moldova, Poţi să mori cu zile în aşteptarea medicului

jurnaldeziarist.blogspot.com

Peste 300 de sate din RM nu au medic de familie, iar sute de cetăţeni nu au acces la serviciile medicale primare. În unele raioane un singur medic de familie deserveşte cinci-şase sate - oamenii glumesc că ar trebui, probabil, să se îmbolnăvească pe grafic, ca să poată beneficia de consultaţie medicală.  Chiar dacă toţi absolvenţii din acest an cu specialitatea „medic de familie” ar merge să lucreze la sate, criza oricum ar rămâne, pentru că cererea e de câteva ori mai mare.

Medicul de familie e o persoană foarte solicitată în orice localitate, şi nu doar pentru a acorda primul ajutor sau a prescrie un tratament în caz de boală. Tot medicul de familie este cel care eliberează îndreptările pentru spitalizare sau pentru efectuarea unor investigaţii specializate la centrele de sănătate raionale. Fără un astfel de document chiar şi persoanele care au poliţă de asigurare ar fi nevoite să achite integral costul serviciilor medicale. Dar, de multe ori, ca să obţină o îndreptare, oamenii aşteaptă săptămâni în şir să vină medicul în sat sau sunt nevoiţi să meargă la el acasă, în altă localitate. 
Raza de deservire a centrelor de sănătate din localităţile rurale constituie, în medie, cinci km, în unele cazuri însă această distanţă este de câteva ori mai mare. Potrivit unui studiu efectuat de Ministerul Sănătăţii, în doar 73% din localităţile unde sunt amplasate centrele de sănătate şi oficiile medicilor de familie există transport public. Ca să ajungă la medic, pacienţii din satele fără transport public trebuie să se deplaseze pe jos sau cu căruţa. 
În total, reţeaua de asistenţă medicală primară din ţară include 1226 de instituţii. Unele dintre acestea însă îşi deschid uşile doar de câteva ori pe lună, când medicul de familie are ore de primire. Oamenii se revoltă, în timp ce autorităţile consideră că un atare grafic este unul normal. Cel mai mare deficit de medici de familie se atestă în raioanele Cantemir, Rezina, Cimişlia, care sunt asigurate cu astfel de specialişti în proporţie de numai 50-60 la sută. Media pe ţară la acest capitol e de circa 90 la sută, însă acest indicator, relativ bun, este obţinut din contul unor raioane din nordul republicii afectate într-o măsură mai mică de exodul medicilor. 
Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii (MS), numărul medicilor de familie descreşte cu zecile în fiecare an. Absolvenţii facultăţilor de medicină nu se grăbesc să completeze locurile vacante, iar eforturile autorităţilor de a soluţiona această problemă nu prea dau rezultate. Într-un raport al MS se arată că din cei 331 medici de familie care au absolvit facultatea prin rezidenţiat (nouă ani de studii) între anii 2002-2007 au acceptat repartizarea în câmpul muncii doar 207. Nu se ştie câţi dintre aceştia au rămas să activeze la locurile de muncă impuse de stat.

Un medic la opt mii de oameni

În raionul Hânceşti sunt 18 locuri vacante pentru medicii de familie. Patru dintre acestea sunt la Centrul de Sănătate din satul Nemţeni, care deserveşte şi alte cinci sate vecine. Astfel, medicul-şef al centrului, Grigore Slonovschi, este (deja al şaselea an) şi singurul medic de familie de aici, având în grijă sănătatea a peste opt mii (!) de locuitori din Nemţeni, Căţeleni, Obileni, Cotul Morii, Sărăteni şi Ivanovca.  Conform unui grafic întocmit de responsabilii de la raion, medicul merge în fiecare localitate de două ori pe lună - în una din zile consultă adulţii, iar în alta - copiii. În restul zilelor, cei care se îmbolnăvesc sau au nevoie de o îndreptare la medicii din raion, se văd nevoiţi să-l caute prin satele vecine. Oamenii pierd zile întregi pentru a ajunge să facă o investigaţie medicală. Bunăoară, de la Căţeleni până la Nemţeni e o distanţă de 17 km, pe care bolnavii trebuie s-o parcurgă pe jos, cu căruţa sau, în cel mai bun caz, cu o maşină de ocazie. În anumite situaţii, această tărăgănare poate fi fatală, mai ales când tratamentul nu suferă amânare. 
Gr. Slonovschi a făcut un apel şi prin intermediul radioului naţional, că poate se găseşte vreun absolvent dornic să muncească la Nemţeni. Dar nu-i sigur că argumentele sale îi vor convinge pe tinerii specialişti să se angajeze în acest sat îndepărtat. Medicul-şef îşi aminteşte cu nostalgie că, acum patru ani, câţiva absolvenţi ai USMF „N. Testemiţanu” au lucrat un timp foarte scurt în două dintre oficiile medicilor de familie şi i-au fost de mare ajutor. Pentru moment, singurele ajutoare de la Centrul de Sănătate Nemţeni sunt două asistente medicale, care, însă, tot sunt cu gândul la ducă. Cu o experienţă profesională de 35 de ani, dintre care un sfert de veac lucrat numai la Nemţeni, Gr. Slonovschi, din cauza efortului pe care-l depune zilnic, a ajuns să aibă mari probleme de sănătate, suferind ceva timp în urmă şi un atac de cord. „Nu sunt mulţumit de calitatea serviciilor prestate, dar, fizic, nu reuşesc să fiu alături de toţi acei care au nevoie de mine”, spune dl Slonovschi.

În cinci ani, niciun tânăr specialist

Într-o situaţie similară sunt şi locuitorii din satele Mingir şi Voinescu, cu un număr total de circa 8600 de locuitori. La Centrul de Sănătate din Mingir, care deserveşte ambele localităţi, singurul medic de familie este Simion Mâţu, tot el şi medic-şef. Ca şi colegul său de la Nemţeni, în afară de consultarea bolnavilor, S. Mâţu are de rezolvat zilnic o sumedenie de chestiuni administrative, astfel încât, după cum recunoaşte el însuşi, „pacienţii obţin cu greu o consultaţie la medicul de familie”. În zilele când este chemat la adunări în raion sau la Chişinău bolnavii îl aşteaptă în zadar ore în şir. Iar când medicul pleacă în concediu oamenii sunt nevoiţi să se deplaseze la centrul de sănătate din Cărpineni, care e la 16 km de Mingir şi 21 de km de Voinescu. „Ţinând cont de numărul populaţiei, în cele două sate ar trebui angajaţi cel puţin cinci medici de familie. Dar, de cinci ani, nu a  venit niciun tânăr specialist, nici măcar la practică”, susţine S. Mâţu. 
Deficitul de cadre medicale se resimte acut şi în raionul Făleşti. Instituţiile de aici sunt asigurate cu medici în proporţie de doar 65 la sută, fiind vacante 26 de posturi de medici de familie. Noroc de pensionari şi medicii care acceptă să ia o sarcină dublă sau chiar triplă. Nina Botnariuc e medic de familie la Centrul de sănătate din Ciolacul Nou. De câteva luni, după ce un coleg de-al său s-a îmbolnăvit grav, dumneaei deserveşte şase sate din raion, cu o populaţie totală de peste 4200 de locuitori. Nu trece o zi ca să nu fie chemată în afara orelor de program la pacienţi care au nevoie de ajutor medical de neamânat. „Nu am nici zile de odihnă, nici concedii, nici sărbători. Duminica trecută am avut 13 solicitări. Avem noroc de asistenţa medicală de urgenţă, care răspunde prompt la apelurile  noastre”, spune dna Botnariuc. Deşi e trecută de 60 de ani şi de mai bine de cinci ani e pensionară, N. Botnariuc nu poate renunţa la serviciu pentru că… nu ar mai avea cine lucra: „M-aş duce şi eu la odihna binemeritată, ca şi alţi colegi de-ai mei, dar mi-e milă de oameni. Dacă pensionarii ar lăsa lucrul ar rămâne raionul fără medici”.

Bătrânii şi invalizii sunt cei mai afectaţi

Cei mai afectaţi de insuficienţa lucrătorilor medicali la sate sunt bătrânii,  oamenii care suferă de boli cronice şi bolnavii ţintuiţi la pat. „Medicul de familie merge la domiciliul bolnavului numai la cererea acestuia. Bătrânii, mai ales cei ţintuiţi la pat şi cei singuri, care, de cele mai multe ori, nu au nici telefon, nu au cum să le solicite ajutorul şi, astfel, nu sunt vizitaţi de medic nici în cazurile grave”, susţine Claudia Botnaru, asistent de proiect la asociaţia neguvernamentală „Neoumanist” din Străşeni. De aproape doi ani, asociaţia dezvoltă un proiect de asistenţă medicală şi socială la domiciliu pentru invalizi şi bătrâni. Până acum proiectul a încadrat 42 de beneficiari, şase dintre aceştia fiind bolnavi ţintuiţi la pat. Raportat la numărul celor care ar avea nevoie de astfel de servicii, numărul beneficiarilor e destul de mic, dar pentru unii dintre ei această asistenţă e singura la care pot spera. 
Ioana R., o bătrână de 70 de ani din raionul Străşeni are o plagă purulentă la un picior, care o chinuieşte de mai mult timp. Rana s-a adâncit atât de tare, încât femeia a ajuns să nu se mai poată deplasa. Viorica Sârbu, asistentul social care o vizitează pe bătrână la domiciliu împreună asistentul medical, ne-a spus că au încercat să o interneze la un spital, dar de fiecare dacă administraţia de acolo  invocă acelaşi motiv - nu sunt locuri. Nici medicii de la salvare nu vor să audă de pacientă - rana e învechită şi, deci, nu poate fi vorba de o internare de urgenţă. Asistenţii medicali de la „Neoumanist” o vizitează pe femeie o dată pe săptămână, îi pansează rana şi încearcă să-i uşureze cumva durerile. Starea ei însă se agravează pe zi ce trece. Dar nici în aceste condiţii nu a putut beneficia de suportul medicului de familie din localitate. Bătrâna nu-şi aminteşte ca acesta să-i fi bătut vreodată la uşă.

„Ne rugăm Domnului să nu ne îmbolnăvim”

Sătenii de la Sărata-Răzeşi, r-l Leova, nu au medic în sat de câţiva ani. Specialistul din satul vecin trece pe aici o dată pe lună. Oamenii s-au obişnuit să se descurce singuri atunci când se îmbolnăvesc, fără să apeleze la ajutorul medicului. Punctul medical din sat stă mai mult închis - nu are cine lucra. Pentru o injecţie oamenii trebuie să meargă până la Leova sau în satul vecin, aflat la câţiva kilometri depărtare. Cel mai greu le vine celor care au de făcut proceduri ce se efectuează  numai de către specialişti calificaţi - injecţii intravenos, perfuzii etc. Pentru că nu au altă soluţie, oamenii sunt nevoiţi să se interneze în spital. „Pe timp de iarnă, drumul spre satul nostru devine impracticabil şi ne rugăm cu toţii la Dumnezeu să nu ne îmbolnăvim, căci nu avem de unde aştepta ajutor. Nici măcar salvarea nu poate ajunge la noi toamna târziu sau iarna”, spune Nina Mantea, profesoară de limba şi literatura română la Şcoala medie din Sărata-Răzeşi. N. Mantea îşi aminteşte că acum câţiva ani a fost atacată de un roi de albine: „Dacă nu era asistenta medicală alături, ca să-mi acorde primul ajutor, astăzi nu aş mai fi fost în viaţă”. Singura speranţă a celor de la Sărata-Răzeşi e anume asistenta medicală, care însă deserveşte câteva sate din raion. De aceea, locuitorii de la Sărata Răzeşi  fac coadă la punctul medical marţea şi joia, când asistenta medicală are ore de primire în satul lor.

O „momeală” de 800 de lei pe lună

Potrivit unui ordin al ministrului Sănătăţii, în anul curent urmează să fie repartizaţi în câmpul muncii 32 de medici de familie care vor absolvi rezidenţiatul. Aceşti specialişti ar putea acoperi necesarul de cadre doar în două-trei raioane, cu condiţia că vor accepta să meargă la lucru în sate. Or, „momeala” pe care a inventat-o guvernul nu prea îi convinge. Acum doi ani, executivul a decis să le achite tinerilor medici care merg să lucreze conform repartizării o îndemnizaţie unică de 30 de mii de lei. Decizia a fost adoptată ulterior şi de parlament printr-o modificare la Legea privind ocrotirea sănătăţii. Conform legii, tinerii medici vor primi indemnizaţia dacă vor activa pe parcursul a trei ani într-o instituţie medicală de la sate. Nu vor primi însă toţi banii odată, ci în mod eşalonat, pe parcursul a trei ani de zile, astfel încât tinerii nu vor izbuti să-şi rezolve vreo problemă majoră cu această sumă, cum ar fi să înceapă construcţia unei case. Primii 7500 de lei sunt achitaţi după prima lună de activitate, ceilalţi bani urmând să fie împărţiţi egal şi  achitaţi la începutul fiecărui an. Dacă facem un simplu calcul: împărţim cele 30 de mii de lei la 36 (numărul de luni pe care e obligat să le lucreze tânărul specialist la sat), observăm că suma lunară e destul de modestă. Ţinând cont de faptul că  salariul unui tânăr specialist în medicină e de circa 1000 de lei, chiar şi cu acest supliment - de circa 800 de lei pe lună, medicul abia de va reuşi să acopere coşul minim de consum.

Fără apă, gaz şi condiţii elementare de muncă

Salarizarea mizeră şi lipsa asistenţei sociale adecvate din partea statului nu sunt singurele cauze ale exodului de medici. După nouă ani de studii la USMF „N. Testemiţanu”, unde metodele şi tehnicile de instruire se modernizează constant,  tinerii medici sunt impuşi să se angajeze în nişte condiţii mizere, or, în multe puncte medicale din ţară lipsesc condiţiile elementare, utilajele sunt învechite moral şi fizic, iar edificiile necesită reparaţii capitale. Potrivit unui studiu de fezabilitate, efectuat de MS în baza unei finanţări japoneze, foarte puţine edificii medicale corespund cerinţelor vremii. Astfel, 74 la sută dintre edificiile de asistenţă medicală primară sunt amplasate în clădiri adaptate. Majoritatea acestor clădiri - circa 80 la sută - nu dispun de canalizare şi apeduct, astfel că medicii şi asistentele medicale sunt nevoiţi să care apă de la fântână. Doar 15 la sută dintre edificii sunt conectate la reţeaua de gaze, iar majoritatea se încălzesc cu sobe. Cel mai grav este că, potrivit studiului, majoritatea edificiilor - 80 la sută - nu dispun de echipamentul medical necesar şi nici de mobilier.

Ce va arăta evaluarea calităţii?

Recent, MS a lansat un sondaj printre pacienţi privind gradul de satisfacţie faţă de serviciile medicale, acesta fiind primul sondaj de acest fel organizat la nivel naţional de către autorităţi, care spun că speră să sporească calitatea serviciilor medicale. Viceministrul Sănătăţii, Mircea Buga, a declarat recent în cadrul unei conferinţe de presă că nu este mulţumit de calitatea actuală a serviciilor medicale. „În ultimii ani, chiar dacă finanţarea instituţiilor medicale a crescut de câteva ori, calitatea serviciilor lasă de dorit. La fel, nivelul corupţiei în instituţiile medicale este deocamdată destul de înalt”, a spus viceministrul. Chestionarea pacienţilor a început la 21 iulie şi se va desfăşura până în ianuarie 2009. MS şi-a anunţat intenţia de a chestiona peste 20 de mii de pacienţi, beneficiari ai serviciilor medicale oferite de 96 de instituţii medico-sanitare publice. Ei vor fi întrebaţi despre perioada de aşteptare în faţa uşii medicului, plăţile neoficiale, calitatea serviciilor medicale, condiţiile din spitale şi amabilitatea medicilor. În multe cazuri oamenii nu vor şti ce să răspundă la aceste întrebări, din simplul motiv că asistenţa medicală rămâne pentru ei inaccesibilă, iar medicul e o persoană incognito.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii