Legea și realitățile din Rezina

Legislația R.Moldova permite vânzarea sau arendarea terenurilor publice numai prin licitație. Prin contracte directe, conform Legii privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, acestea pot fi date în arendă „doar proprietarilor construcțiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi”. Pe terenurile publice arendate se interzice construirea unor obiecte capitale.

Administarția or. Rezina interpretează prevederile ligislației în funcție de propriile interese și ambiții. Mai mulți rezineni afirmă că dezordinea ce domenește în gestionarea patrimoniului public este un exponent elocvent al corupției și protecționismului,fenomene  înrădăcinate adânc în structurile publice din Rezina.

Procedură convenabilă funcționarilor cu mâină lungă

Modul de gestionare a patrimoniului public, inclusiv a pământului, este reglementat de o mulțime de acte normative, care, s-ar părea, exclud orice posibilitate de a le încălca. Arhitectul Ion Perciun, care are o experiență de peste douăzeci de ani în domeniu, ne-a desenat schema privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, care abea a încăput pe două pagini standarde. Potrivit lui, procesul de construcție a unui imobil, de la idee și până la darea în exploatare a obiectului, are vre-o zece etape, în cadrul cărora autoritățile publice și structurile lor pot autoriza următorul pas numai dacă cel anterior a corespuns în totul legislației în vigoare. Consilierul orășenesc Anatol Cuzuioc însă susține că această procedură greoae și complicată nu protejeajă domeniul public de abuzuri și fărădelegi, ci, dimpotrivă, oferă posibilități largi funcționarilor necinstiți să facă „business”.

Acum patru ani în republică s-a făcut o încercare de a demola acest sistem. În cadrul proiectului BIZPRO-Moldova, finanțat de Guvernului SUA, în 15 centre raionale, inclusiv  Rezina, au fost deschise Ghișeuri Unice, misiunea cărora era să simplifice relațiile și să reducă maximal dependența cetățenilor și a oamenii de afaceri de funcționari. Eforturile și cheltuielile  pentru fondarea acestor instituții s-au dovedit a fi aproape zădarnice. Autoritățile din Rezina, din start au„corectat” activitatea Gișeului Unic din Rezina, reieșind din propriile „standarde”, lucru ce a compromis totalmente rolul și misiunea instituției.

Cazul Gangal

La 5 octombrie 2005 Primăria Rezina a desfășurat o licitație condiționată de arenda unui teren public cu suprafața de 0,0673 ha, situat chiar la intrarea pe bulevardul șciusev, destinat pentru „obiecte de odihnă pentru copii de vârstă preșcolară”. Alături se află două instituții de învățământ, piața comercială a orașului, Spitalul Raional, policlinica, alte întreprinderi de comerț, etc. Deși mulți oameni de afaceri ar plăti bani grei pentru a obține un lot în zona dată, la acea lictație, conform documentelor primăriei, s-a prezentat un singur ofertant: Alexandru Gangal. Primarul Mihail Cuț declară licitația drept nulă și, prin negocieri directe, îi oferă lui A.Gangal terenul în arendă pentru o perioadă de 20 de ani, contra unei taxe anuale de 1800 lei.

În decizia Consiliului orășenesc privind  expunerea la licitație a terenului dat se concretiza că ofertanții sunt obligați să prezinte comisiei de licitație proiectele „obiectelor de odihnă pentru copiii de vârstă preșcolară” și planurile lucrărilor de amenajare a teritoriului, verificate și coordinate de către specialiști licențiați. În contractul de arendă funciară, semnat peste un an ( regulamentul oferă pentru perfectarea și semnarea contractului o perioadă de cel mult trei luni), „obiectul de odihnă pentru copii” nu mai figurează. În schimb, apare punctul „Părțile contractante își asumă obligația să nu divulge prevederile prezentului contract”.
În autorizația de construcție, eliberată peste aproape doi ani (!?), deja de noua conducere a primăriei, este vorba de „un centru de oficii”(construcție provizorie) cu dimensiunile 10x10, în două niveluri, cu o zonă de agrement de 573 m2.

La sfârșitul anului 2009, A. Gangal cere Consiliul orășenesc să-i vândă lotul arendat ca „teren aferent centrului de oficii, proprietate privată”. Primăria aprobă cererea și propune consiliului s-o satisfacă. Dar majoritatea consilierilor, inclusiv și ex-primarul Mihail Cuț , nu acceptă proiectul primăriei pe motiv că această construcție ar fi nelegitimă. A.Gangal, la rândul său, consideră neântemeiată decizia consiliului. „Prin certificatul de urbanism semnat de ex-primarul M.Cuț și ex-arhitectul orașului A.Udrea, dar și autorizația de construcție pe care am primit-o deja de la actuala conducere, administrația orașului a legiferat construcția „centrului de oficii” și refuzul de a-mi vinde terenul aferent este neântemeiat”, a declarat dumnealui după ședință consiliului, dând de înțeles că își va căuta dreptate în instanță. 

Terenuri „la pachet”

La  1 iunie 2006, primăria Rezina a desfășurat o licitație de dare în arendă pe trei ani a unui lot de pământ din teritoriul pieței comerciale a orașului, pentru instalarea unor construcții provizorii (gherete). Consilierul orășenesc Alexandru Vișnevschi care a fost de față la acea licitație, susține că participanții au fost preântâmpinați că vor trebui să instaleze gherete de acelaș tip și de aceeași mărime, confecționate din materiale identice. Toți au căzut de acord. În vara lui 2009, când termenul de arendă a terenurilor practic expira, arendașii au demarat lucrările de construcție…a unor clădiri capitale, cu fundații, subsoluri, pereți capitali, etc. Lumea a început să se indigneze, spunea A.Vișnevschi, dar arendașii au motivat că lucrările au fost autorizate de primărie și instituțiile de resort. Gheorghe Zgureanu, specialist la primărie pentru construcții și gospodăria comunală, ne-a declarat că respectivele construcții sunt nelegitime și cei care le înalță au fost preîntâmpinați. Anatol Babcinețchi, proprietarul unuia din aceste imobile, însă, ne-a spus că dispune de certificat de urbanism și autorizație de construcție eliberate de primărie anume în baza proiectului pe care îl realizează. Solicitat să comenteze cazul, consilierul orășenesc, arhitectul-pensionar Ion Perciun, a menționat că „autorizarea de către primărie a acestor construcții este ilegală, deoarece obiectele date nu figurează în planului urbanistic general al urbei. Modificarea planului se face numai de Consiliul orășenesc, care nu a examinat o asemenea chestiune. Și dacă schema de amplasare nu a fost aprobată în modul prevăzut de lege, nu a fost format și întrodus în Registrul de Stat nici bunul imobil respectiv. Înseamnă că certificatele de urbanism și autorizațiile de construcție sunt ilegale. Mai ales că acestea avizează niște construcții capitale, pe când contractele de arendă a terenurilor prevedeau instalarea unor gherete provizorii”.  Același Gh.Zgureanu și inginerul cadastral Petru Lujan ne-au replicat vizavi de obiecțiile arhitectului Perciun: „Dar unde-i scris că un obiect cu fundament solid, pereți din coteleț sau beton, în 2 sau 3 niveluri nu poate avea statut de construcție provizorie? Dacă consiliul va dori orice construcție poate fi demolată, au declarat respectivii. Curioasă poziție, se indigna vizavi de această declarație consilierul Anatol Cuzuioc, „ei emit acte iligale, făcându-și interesele, iar consilierii trebuie să tragă ponoasele. Or, vă închipuți cum ar fi apreciată  de comunitate o decizie a consiliului care ar viza demolarea unor edificii în care s-au investit mijloace solide, muncă și timp!”.

Apropo, în proiectul „Regulamentului privind amplasarea, proiectarea, executarea, funcționarea și postitulizarea construcțiilor cu caracter provizoriu”, elaborat de angajații primăriei Rezina la indicația Consiliului orășenesc și care urmează încă să fie examinat și aprobat, în categoria construcțiilor cu caracter provizoriu sunt incluse „construcțiile de importanță redusă ce se realizează din materiale și alcătuiri care permit aducerea rapidă a terenului în starea inițială și sunt de dimensiuni reduse…, au o durată de existență limitată, precizată prin autorizarea de construire (chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice etc)”.

Cazul fraților Namolovan

În aceeași zonă, tot pe terenuri arendate, frații Alexandru și Serghei Namolovan au ridicat două clădiri în trei niveluri. În una deja activează un magazin de mărfuri electronice, a doua, potrivit stăpânilor, este destinată pentru „agrementul tinerilor și a copiilor”. Alexandru a confirmat că ambele terenuri au fost luate în arendă prin negocieri directe cu primăria, deoarece la licitațiile respective nu s-au prezentat și alți ofertanți. Pentru 50 și respectiv 60 de metri2, primăria le-a a stabilit o taxă anuală de arendă de câte 500 de lei. Pentru comparație vom menționa, că anul trecut, primăria a scos la licitaie de arendă un lot de 12m2, situat chiar alături de imobilele fraților Namolovan. Doritori au fost mulți și până la urmă terenul a fost dat în arendă contra unei taxe anuale de 30 mii lei. Alexandru ne-a arătat proiectele clădirilor și o mapă voluminoasă cu documente avizate cu o mulțime de semnături și ștampile, menționând că ambele clădiri au fost înălțate cu permisiunea administrației orașului, în baza unor autorizații eliberate de instituțiile abilitate. „ Noi am investit în dezvoltarea orașului, am creat niște locuri de muncă, prestăm servicii necesare populației”, spunea Alexandru. „Acum aud vorbe că clădirile au fost ridicate nelegitim și că trebuie demolate. și cine va câștiga din asta? Poate ar fi mai bine ca autoritățile să se întoarcă cu fața spre cei care vor să facă ceva în oraș, dar nu să le pună bețe-n roate la fiecare pas”, a mai adăugat A.Namolovan.

Cazul Sardari

Până în 2009 piața comercială a orașului Rezina, unde activează câteva sute de întreprinderi și oameni de afaceri, a fost gestionată de diferite structuri ale cooperației de consum, căre, încă în perioada sovietică, primise acest teren de circa 1 ha în folosință. Dar după ce piața a ajuns în gestiunea „Colprodcoop”-lui, o rămășiță a Uniunii raionale a asociațiilor de consum, lumea era foarte nemulțumită de antisanitarea și dezordinea, dar și de afacerile dubioase care se săvârșeau acolo. „În primăvara anului 2005, spune Efimia Sardari din Rezina, am auzit că administrația pieței vinde loturi pentru gherete comerciale. Sfătuindu-ne cu soțul, am decis să ne consturim și noi câte o gheretă, ca să avem unde face un ban când vom ieși la pensie. Pentru amplasarea gheretelor am plătit la Uniunea cooperației de consum patru mii de lei. Pavel Cenușă, președintele uniunii (astăzi „Colprodcoop”) ne-a spus că își asumă toate grijile pentru perfectarea documentelor. Dar când am venit după proiecte, dânsul ne-a trimis la primărie. Iar după ce am cheltuit vre-o trei mi de dolari pentru proiecte, certificate de urbanism, autorizații de construcție, fel de fel de expertize P.Cenușă ne-a prevenit că vom putea deschide geretele doar dacă ne va permite „Colprodcoop”-ul căruia va trebui să-i achităm în continuare o taxă pentru arenda terenului. Atunci am înțeles că Cenușă, cu ajutorul celor de la primărie, pur și simplu, ne-a dus de nas. Pe noi și încă pe câțiva naivi alde noi”. Efimia Sardari are o mapă plină cu documente „legiferate” de primarul de atunci al Rezinei, Mihail Cuț, arhitectul orașului A.Udrea, specialistul pentru reglemenatrea regimului proprietății funciare P.Lujan, inspectorul  de stat în construcții E.Rusu, cei care, de fapt, trebuiau să curme din start această afacere, or, „Colprodcoop”-ul nu putea să arendeze terenurile care nu-i aparțineau. Când propietarii construcțiilor au făcut scandal, administrația orașului a încercat să dreagă cumva busuiocul. Primăria eliberează o autorizație de construcție, iar Consiliul orășenescă adoptă în martie 2006 o decizie prin care „ legiferează chișcurile comerciale (construcții provizorii), proprietate a cet. E.Sardari”.

Solicitați să comenteze istoria dată viceprimarul Pavel Moraru, specialistul în construcții și gospodăria comunală, Gheorghe Zgureanu, juristul primăriei Lilia Răileanu au strâns din umeri, menționând că „Colprodcoop”-ul nu era în drept să arendeze terenurile pe care le primise în folosință temporară. Am încercat să aflăm și poziția lui Pavel Cenușă, dar dânsul a refizat să răspundă la interpelările redacției, făcând trimitere la legea despre secretul comercial. Iar membrii actualului Consiliului orășenesc Rezina la care E.Sardari s-a adresat cu întrebarile „ce să fac mai departe? cine îmi va restitui cheltuielile suportate în „afacerea” cu „Colprodcoop” și Primăria Rezina? au sfătuit-o „să-și caute dreptatea în judecată”.

„Cine îmi va restitui cheltuielile?”

„În iulie 2008 am depus o cerere la primăria or. Rezina să mi se ofere un teren pentru amplasarea unui chioșc pe str. Voluntarilor, pentru a oferi populației consultații juridice, menționează într-o plângere către Consiliul orășenesc Stepanida Druță, antreprenor și consilier raional de Rezina. Tot atunci am achitat biroului de proiectări din Rezina 1250 lei pentru întocmirea schemei de amplasare a chioșcului. Apoi i-am plătit 500 de lei lui Petru Lujan, inginer cadastral la primărie, pentru formarea bunului impobil. Peste aproape un an lotul dat a fost scos la licitație, concursul fiind câștigat de alt solicitant. M-am adresat la primărie de mai multe ori, dar așa și n-am înțeles cine îmi va restitui cheltuielile?”să solicitați să explice de ce S.Druță a plătit pentru serviciile care trebuiau achitate de primărie, aceiași Gheorghe Zgureanu și Petru Lujan au motivat că atunci primăria nu avea bani și s-a procedat astfel pentru a urgenta lucrările. Potrivit celor doi, ulterior, la licitație, sumele date sunt incluse în prețul lotului, dar S.Druță n-a dorit să participe la licitație respectivă. Dânșii nu au găsit ce să răspundă la întrebarea cine îi va restitu femeii cele două sume.

Cele mai multe loturi se înstrăinează prin negocieri directe

În perioada 2003-2007 autoritățile or. Rezina au vândut 116 de terenuri, dintre care numai 16 – prin licitație. Alte 70 de terenuri au fost date în arendă, dintre care doar 13 – prin licitație. Nu s-a schimbat esențial situația nici după alegerile din 2007. Totodată, cea mai mare parte a imobilelor scoase la licitație de vânzare și arendă au fost comercializate sau transmise prin negocieri directe, la prețuri mult mai mici decât cele reale, în multe cazuri beneficiari fiind demnitari sau persoane apropiate administrației orașului. În continuare, pe multe dintre aceste terenuri au apărut clădiri capitale, chiar și în două-trei niveluri, dar nimeni nu a intervenit și nici nu a încercat să stopeze construcțiile nelegitime. Apropo, în 2006, primarul de șoldănești N.Roman a fost condamnat la 8,6 ani de închisoare pentru că, potrivit anchetei, ar fi vândut câteva loturi de pământ, prin contracte directe, fără acordul Consiliului orășenesc și ar fi eliberat câteva certificate de urbanism și autorizații de construcție false. Respectivul susține ca toate tranzacțiile s-au făcut conform legislației, dar a fost condamnat, la comandă, pentru că s-ar fi pus în poară cu demnitari suspuși din partidul de guvernământ.

Cum funcționarii „apără” interesele orașului

În ultimii ani, din cauza unor probleme de ordin cadastral,  Primăria și Consiliul orășenesc Rezina nu mai iese din judecați. Mai mulți agenți economici sunt nevoiți să-și revendice drepturile la terenurile aferente proprietăților private îninstanțele de judecată. Aceștea susțin că toate problemele li se trag de la faptul că „nu au fost destul de receptivi la propunerile demnitarilor”.

SRL „Covcor” încă în 2004 s-a adresat autorităților orașului cu cererea să i se vândă terenul aferent obiectelor de producție procurate. Mai întâi, sub diferite motive, administrația orașului a tergiversat examinarea cererii. În cele din urmă chestiunea a ajuns în agenda Consiliului orășenesc, care, în februarie 2009, a obligat primăria să satisfacă cererea SRL „Sovcor”. Peste o jumătate de an, văzând că nimeni nu se gândește să îndeplinească decizia consiliului, SRL „Covor” a acționat administrația orașului în judecată. Instanța i-a dat câștig de cauză, mai obligând consiliul să-i achite întreprinderii un prejudiciu moral de 5 mii de lei și să-i compenseze cheltuielile de judecată (7 mii lei). În loc să îndeplinească verdictul judecății, primăria apelează cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, care, printr-o decizie irevocabilă, lasă în vigoare decizia instanței de fond. Până la urmă administrația orașului a fost nevoită să-i vândă întreprinderii terenul aferent la prețul în vigoare în 2004 și să-i mai achite prejudiciul moral în valoare de 13 mii lei. Consilierii Igor Mardari, Iurie Ureche, Alexandru Vișnevschi, Anatol Cuzioc ș.a. au fost de părerea că această sumă trebuie restituită în buget din buzunarul celor vinovați, opinie susținută de majoritatea colegilor lor.

În urma acestui litigiu bugetul public a mai fost prejudiciat cu câteva zeci de mii de lei, or, șase ani, pe motiv că s-a aflat în litigiu cu autoritățile, SRL „Covcor” n-a achitat nici plata de arendă, nici impozitul pe pământ pentru terenul de 0,94 ha, aferent obiectelor de producție pe care le deține ca proprietate privată. 
Consilierul Ion Perciun ne spunea că a făcut o interpelare către primărie cerând să i se prezinte registrul bunurilor imobile a terenurilor proprietate publică, dar și o informaație despre modul cum acestea sunt gestionate. „Am înțeles că asemenea registru nu există, iar în gestionarea terenurilor publice domenște haosul”, ne-a  spus  consilierul.

O istorie similară s-a întâmplat și cu SRL „Confectal”, care are în proprietate privată două clădiri de producție. Terenul aferent la o clădire societatea l-a procurat mai înainte. În 2006 societatea a depus cerere să i se vândă și terenul aferent celuilalt imobil, în mărime de 1,79 ha. Autoritățile însă au decis să-i vândă numai 0,30 ha, terenul pe care este amplastă clădirea, fără căi de acces, terenul adiacent necesar pentru deservirea și întreținerea imobilului. „Din cauză că așa și n-am putut soluționa problema cu terenul aferent, am pierdut câteva proiecte foarte convenabile, în baza cărora, în clădirea dată puteam să demarăm producerea unor noi feluri de producție”, ne-a mărturisit administratorul SRL”Confectal” Anatolie Cațaga. Mihail Cuț, pe arunci primar de Rezina, motiva că administrația orașului procedează astfel reieșind din interesele orașului, or pe terenul dat mai este un transformator electric, o fântână, care nu aparțin SRL”Confectal”. A. Cațaga însă afirmă că la mijloc ar fi fost niște interese personale ale primarului, pe care dânsul nu a dorit să le satisfacă.

Procesul de judecată dintre SRL”Confectal” și Consiliul orășenesc continuă trei ani. Inițial judecătoria Orhei ș-a dat câștig de cauză reclamantului. Examinând apelul primăriei, Curtea de Apel Chișinău a întors dosarul la judecătoria Orhei, pentru a fi examinat de alt judecător, care a calificat cererea SRL „Confectal” drept neântemeiată. Acum dosarul iarăși se află la Curtea de Apel Chișinău.

și mai sugestiv este cazul Î.I.”Alex Sapaniuc”. În 2005 primăria a scos la vânzare subsolurile din câteva blocuri locative. O parte separată a subsolului blocului nr.8 de pe str. Basarabia a fost procurat prin contract direct cu primăria, (la licitație nu au participat alți ofertanți), de Î.I.”Alex Sapaniuc”. La 15 martie 2006, prin decizia 2/42 Consiliul orășenesc legalizează schimbarea destinației încăperii „din suprafață nelocativă în suprafață comercială” și-i permite proprietarului „organizarea unei intrări separate”. Ulterior primăria îi eliberează proprietarului încăperii și certificatul de urbanism, autorizația de construcție a anexei (intrăre separată) cu suprafața de 17,5 m2. În continuare însă lucrurile i-au o întorsătură neașteptată: autoritățile orașului refuză să legifereze anexa pe motiv că terenul dat nu a fost trecut prin procedura de licitație. Peste un timp Sapaniuc este informat că terenul nu poate fi arendat deoarece face parte din proprietatea comună a locatarilor blocului respectiv. Mai mult, proprietarul imobilului este chemat la comisia administrativă de pe lângă primărie care îl obligă să lichideze intrarea în încăpere, pe motiv că aceasta ar afecta accesul în încăperea vecină ce aparține SRL”Frați”. Comisia de primire în exploatare a anexei, întrunită la cerere lui A.Sapaniuc în iunie 2009, constată că această construcție s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor tehnice și administrative și nu afectează interesele cuiva. Membrii comisiei au semnat procesul-verbal de recepție finală a obiectului. În afară de A.Udrea, inspectorul de stat în construcții, care motivează că SRL „Frați” ar avea pretenții față de vecin.

Alexandru Sapaniuc susține că toate problemele sale au început acum câțiva ani când i-a încurcat ex-primarului M.Cuț să privatizeze la un preț simbolic un magazin, a scos la iveală alte afaceri dubioase în care erau implicați demnitari și funcționari din administrația orașului și a raionului. În loc să fie trase la răpundere pentru fărădelegile și abuzurile săvârșite, aceste persoane continuă să dicteze politica în administrația orașului și se răzbună pe toți acei care încearcă să le stea în cale, afirmă A.Sapaniuc.

Dacă organele de resort ar dori, ar găsi probe

În procesul investigației am încercat să găsesc răspuns la întrebarea: cine și ce interes are, totuși, din această debandadă? O parte din persoanele nominalizate mai sus au afirmat că la primăria Rezina se poate rezolva orice problemă, diferă doar taxele. Dacă nu ungi, poți umbla mult și bine prin judecăți. Respectivii ne-au spus chiar cine și cât ia pentru „serviciile” oferite, cât au plătit unii dintre protagoniștii cazurilor nominalizate mai sus pentru a-și realiza proiectele și a fi lăsați în pace, precizând însă că nu au asistat la aceste tranzacții, dar „lumea știe ce vorbește”. Cu salariul modest de funcționar parcă-i posibil să procuri în câțiva ani case, apartamente, automobile, vapoare și alte imobile în valoare de zeci și sute de mii de euro? și apoi cine-i nebun să riște degeaba? întrebau, mai mult afirmând, conluctorii noștri, menționând că dacă organele de resort ar dori, fără mari probleme ar acumula probe suficiente pentru ai pune la respect pe cei cu mâna lungă.

Alexandru Namolovan, pe care, potrivit gurii lumii, „relațiile” cu conducerea orașului, l-ar fi costat cel mai scump, ne-a declarat că „în Rezina nici n-ai cui plăti, iar ceea ce  se întâmplă poate fi explicat mai degrabă prin prostia funcționarilor”. În alte orașe apar întreprinderi, se fac investiții în sectorul de producție și în sfrea socială, iar în Rezina, dimpotrivă, și întreprinderile prospere cândva se închid, pentru că autoritățile sunt preocupate doar intrigi mărunte și interese de gașcă, a mai spus Alexandru.
În aceeași ordine de idei, alți conluctori au fost de părerea că simplificarea legislației ar tăia creanga de sub picioarele funcționarilor corupți. Potrivit dumnealor, în domeniul cadastral sunt o mulțime de acte normative care pot fi (și sunt interpretate) în mod diferit, lucruri  care și aduc la situații de genul celor care s-au întâmplat în Rezina.

Tudor Iașcenco

Investigația a fost realizată în cadrul Campaniei "Jurnaliștii împotriva corupției", derulată de Centrul de Investigații Jurnalistice, cu suportul PNUD Moldova și National Endowment for Democracy.