Bani publici

Guvernare în stil rezinean sau o piesă sinistră cu protagonişti reali

Agora.md

În loc de prolog

Documentul întitulat „Indicaţia NK003/47” cu menţiunea „Strict secret” şi cu codul KAA/CC113, pus în aplicare, la 2 iunie 1947, de către NKVD-ul sovietic, în ţările din Europa Centrală şi de Est, care au acceptat calea socialistă de dezvoltare, stipula, între altele, că: „Birocraţia de stat trebuie extinsă în cel mai înalt grad în toate domeniile. Pentru opinia publică va fi admisă criticarea în şedinţe şi chiar în presă a organelor birocratice, dar nu se va admite scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic”.(art.32). Şi mai departe: „ Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a conducătorilor  numiţi de partid şi care s-au dovedit incompetenţi, indiferent ce pierderi economice şi nemulţămiri ale populaţiei ar rezulta de pe urma activităţii respectivilor”(art.42).

De atunci au trecut aproape 60 de ani. Între timp s-a destrămat imperiul sovietic. Fosta republică sovietică Moldova s-a declarat  ţară independentă şi suverană, alegând calea democraţiei. Cu toate acestea, directivele de mai sus, se pare, sunt implementate cu succes şi de actuala guvernare. Altfel cum putem explica faptul că multe din autorităţile, formate în majoritate din membri şi adepţi ai partidului de guvernământ, îşi concentrează eforturile nu la soluţionarea problemelor comunităţilor şi ale ţării, ci la satisfacerea intereselor personale, sfidând în mod deschis OPINIA PUBLICĂ ŞI LEGEA şi nu ajung să fie trase la răspundere pentru fraudele şi abuzurile admise.  

Promisiuni deşarte

La Rezina, oraş cu o populaţie de circa 15 mii oameni, situat pe malul drept al Nistrului, problemele se ţin lanţ de mai mulţi ani. Populaţia a obosit în aşi tot pune speranţele în cutare sau cutare lideri, care vin cu promisiuni ademenitoare, dar pleacă îmbogăţiţi, iar oraşul rămâne mai sărac decât a fost. Acum trei ani, în fruntea primăriei din Rezina a fost ales un primar pe listele Partidului Comuniştilor. În favoarea lui Mihail Cuţ a lucrat mai mult repulsia rezinenilor faţă de conducerea veche, care adusese la sapă de lemn urbea, dar şi promisiunile candidatului, susţinut masiv de PCRM. Situaţia în oraş era complicată: întreprinderile municipale se împotmoliseră în datorii, prin apeductul deteriorat până la consumatori ajungeau doar 30 la sută din apa procurată, apele reziduale se vărsau în Nistru, drumurile – numai gropi, oraşul se îneca în gunoi, numărul şomerilor era de mii de persoane etc. Acum, la trei ani de activitate a noii conduceri a oraşului Rezina, mulţi dintre orăşeni susţin că în perioada dată oraşul a degradat şi mai mult. Ceea ce este de neînţeles pentru mulţi, e că în această situaţie grea, în urma unor manipulări cu patrimoniul şi cu banii publici, unii dintre edilii şi demnitarii raionului şi-au sporit considerabil averile,

Operaţia „Milionul”

La momentul investirii în funcţie a primarului Mihail Cuţ, Întreprinderea Municipală ”Apă-Canal” din Rezina acumulase o datorie de 1 mln USD pentru apa procurată de la Uzina metalurgică din Râbniţa. Uzina, la rândul ei, datora primăriei Rezina cam tot 1 mln de dolari pentru arenda pământului aferent staţiei de pompare de la Tarasova şi apeductului, motiv pentru care administraţia oraşului acţionase uzina în judecată. Proaspătul primar, însă,  retrage reclamaţia din judecată, motivând că litigiul va fi soluţionat pe cale amiabilă. Cu adevărat, peste puţin timp, datoriile au fost stinse. Primăria „i-a iertat” datoria Uzinei metalurgice, iar aceasta, la rândul ei, a declarat că nu are pretenţii faţă de Î.M.”Apă-Canal”. Mai mult decât stranie, soluţia găsită i-a nemulţumit pe mulţi  rezineni. Cu ce drept primăria stinge din contul bugetului public al oraşului datoriile unei întreprinderi, fie ea şi municipală, faţă de un anumit agent economic? De ce primăria, dacă tot nu are ce face cu banii,  n-a direcţionat milionul respectiv pentru reparaţia apeductului extrem de uzat ori pentru construcţia staţiei de epurare a apelor reziduale, cu atât mai mult că de patru ani apele reziduale se  varsă direct în Nistru? Sau: de ce primăria nu a stins şi datoriile Î.M.”Apă-Canal” faţă de Fondul asigurărilor sociale, mai ales că mai mulţi ex-angajaţi ai acesteia umblă prin instanţe, plângându-se că, din cauză că n-au fost făcute defalcările corespunzătoare, nu li s-au luat în calcul la stagiul de pensionare cinci ani de muncă?

Pentru a nu da răspuns la multiplele întrebări ale localnicilor, ori pentru a şterge urmele unei ilegalităţi, primăria decide, la scurt timp, lichidarea  Î.M.”Apă-Canal”, transferând funcţiile acesteia Î.M.„Servicii Comunal-Locative”. Adică: nu-i întreprinderea, nu sunt nici probleme. Cu toate că mai multe instituţii de drept şi de control au fost sesizate în problema cu privire la utilizarea milionului de USD, cazul a fost muşamalizat. 

Inventarierea

Următoarea operaţiune gestionată de primărie a fost inventarierea imobilelor. Hotărârea Guvernului RM nr.162 din 19 februarie 2004 „Despre unele măsuri privind inventarierea bunurilor imobile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale a statului” s-a dovedit a fi destul de potrivită pentru o afacere profitabilă. O comisie special creată a întocmit lista imobilelor primăriei şi celor care, chipurile, sunt „fără stăpân” şi, cu concursul Consiliului orăşenesc, le-a trecut în proprietatea primăriei. Astfel, pe această cale, în proprietatea primăriei au nimerit 69 de imobile, o bună parte din care avea proprietari concreţi. Şi aceasta în pofida faptului că Hotărârea Guvernului prevede că actele despre inventariere vor fi perfectate în baza datelor ce atestă, direct sau indirect, apartenenţa obiectelor. De exemplu, în „Actul de inventariere a clădirilor proprietate a primăriei or. Rezina, conform situaţiei de la 1 ianuarie 2004”, document coordonat cu preşedintele raionului şi aprobat, la 8 aprilie 2004, de Consiliul orăşenesc, au fost incluse cinci garaje amplasate în bd. M.Eminescu şi alte câteva imobile din satul Ciorna, care aparţineau SA”Ciment”, clădirea Societăţii benevole antiincendii, precum şi garajele din str. Voluntarilor, care se aflau la balanţa diferitor direcţii şi servicii raionale etc.  

Directorul afaceri corporative al SA „Ciment”, Leonid Nicorici, susţine că primăria a „inventariat” imobilele SA”Ciment” abuziv, fără să anunţe administraţia despre aceasta. De aceeaşi părere s-a dovedit a fi şi preşedintele Societăţii benevole antiincendii, Nicolae Golban, care a aflat despre „naţionalizarea” sediului, procurat cu mulţi ani în urmă, doar atunci când s-a pomenit în prag cu noul proprietar - o persoană din Râbniţa, care a declarat că a cumpărat clădirea la o licitaţie organizată de primărie (!). Pe şeful secţiei raionale asistenţă socială şi protecţia familiei, Panteleimon Gavriliţă, l-am găsit indignat la culme de faptul că garajul (unul din cele 10 garaje din str. Voluntarilor), care de trei decenii se află la balanţa instituţiei, nitam-nisam a fost trecut în proprietatea primăriei. Dumnealui s-a arătat nedumerit de faptul că preşedintele raionului a confirmat actul prin care direcţiile şi serviciile Consiliului raional au fost deposedate de garaje, pe care le aveau în proprietate de mai mulţi ani, precizând că nu va ceda în nici un caz imobilul cu pricina. 

Între timp prin Rezina s-a răspândit zvonul că cele 10 garaje din str. Voluntarilor au fost înregistrate pe numele primăriei ca un singur imobil, care a şi fost vândut rudei unui demnitar suspus de rang raional. Responsabili de la oficiul cadastru din Rezina, solicitaţi în această chestiune, au declarat că proprietarul imobilului respectiv este primăria.

Licitaţii pentru „ai noştri”

Esenţa afacerii cu garajele SA”Ciment” s-a developat peste un an. În timp ce administraţia întreprinderii încerca să-şi restabilească imobilele „prihvatizate” abuziv, la 12 august 2005, Consiliul orăşenesc decide scoaterea la licitaţie a unui şir de imobile, între care şi cinci garaje, care aparţinuseră SA”Ciment”. Anunţul nu a fost publicat în presa locală, cum se făcea de obicei, ci în Monitorul Oficial al R. Moldova, publicaţie care, la acel moment, avea, în raionul Rezina, mai puţin de o sută de abonaţi. Prin urmare, despre licitaţie aproape că nu s-a ştiut. Nu este de mirare că, deşi preţurile iniţiale pentru imobilele date, amplasate chiar în centrul oraşului, erau pur simbolice, la licitaţie şi-au anunţat participarea doar câte un ofertant pentru fiecare obiect. Întrucât nu au fost mai mulţi ofertanţi, Comisia de licitaţie, în frunte cu primarul M. Cuţ, a calificat licitaţia nulă, permiţându-le ofertanţilor să procure garajele prin negocieri directe. Deşi rezultatele aşa-numitului concurs de procurare a patrimoniului primăriei nu au fost făcute publice, noi am reuşit să aflăm că  viceprimarul, Ruslan Socol, a devenit stăpân al unui garaj, plătind pentru acesta doar 4935,35 lei (380 de dolari), Alexandru Răileanu, soţul juristei primăriei Lilia Răileanu, membru al comisiei de licitaţie, şi Pantelei Cojuhari, soţul şefei secţiei raionale Economie şi Reforme, Zoia Cojuhari, consilier orăşenesc, au plătit ceva mai scump – câte 6300 lei (500 USD) pentru garaje. La acel moment, imobile similare, dar situate la periferiile oraşului Rezina, se vindeau cu cel puţin 15-20 mii lei (1200 – 1500 USD).

Investigaţia în întregime şi mai multe documente ce confirmă ilegalităţile descrise pot fi găsite pe site-ul Centrului de Investigaţii Jurnalistice www.invstigatii.md  

Investigaţia a fost realizată cu suportul Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii