Corupție

Operaţiunea „Apartamentul”

http://www.sedako.ro/

Ex-viceministrul de Interne Botnari a obţinut abuziv apartament în Chişinău

 

Deşi listele cu solicitanţi de locuinţe din fondul Primăriei Chişinău de mulţi ani nu mai sunt valabile, pentru că nu se mai construiesc blocuri de locuit, conducerile instituţiilor de stat continuă să bombardeze cu demersuri prin care cer să li se acorde locuinţe gratuite unor demnitari „aleşi”.

 

Este şi cazul ministrului adjunct al Afacerilor Interne, colonelul, Vladimir Botnari, care acum doi ani s-a făcut cu apartament în capitală. Botnari a devenit cunoscut prin faptul că a condus două operaţiuni ale poliţiei considerate de succes, dar care, în realitate, s-au soldat cu mai mulţi morţi. Prima ţine de reţinerea, în vara anului 2003, a unui infractor care, după ce omorâse doi tineri la Chişinău, s-a refugiat cu prietena sa la Leova. Potrivit unei versiuni neoficiale, atunci infractorul a încercat să se predea, însă poliţiştii ar fi tras în el, după care a fost împuşcată şi fata. Cea de a doua ţine de reţinerea, în martie 2005, a doi infractori, care au sustras două pistoale de la Clubul Sportiv al Armatei şi care, în timpul unor schimburi de focuri cu poliţiştii, au ucis un ofiţer de poliţie. În timpul operaţiunii, poliţiştii au rănit un tânăr, pe care l-au confundat cu infractorii. 

 

Insistenţele ministrului Papuc

 

În martie 2003, în preajma alegerilor municipale, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, începe a bombarda Primăria Chişinău cu demersuri, prin care solicită acordarea de spaţiu locativ familiei ministrului adjunct al Afacerilor Interne Vladimir Botnari. Decizia respectivă, după cum am aflat, a fost luată arbitrar, fără a fi discutată la şedinţa colegiului Ministerului de Interne şi, neglijând familiile a zeci de poliţişti, care nu au unde trăi.

 

Iniţial, şeful Direcţiei locuinţe, Ştefan Oancea, îi răspunde ministrului că „în municipiul Chişinău s-a creat o situaţie dificilă în problema asigurării cu spaţiu locativ a persoanelor care dispun de acest drept. Având în vedere criza totală de spaţiu locativ liber din municipiul Chişinău, vă informăm că problema locativă a familiei  Botnari este la control şi la apariţia variantei oportune vă vom informa suplimentar”. O lună mai târziu, după ce sunt supuşi unei tirade telefonice din partea conducerii MAI, edilii capitalei cedează şi, în timp record, „fac rost” de tocmai două locuinţe: una pentru viceministrul de Interne, alta pentru un alt oficial MAI, subiect la care vom reveni într-un alt articol. Cele două apartamente, după cum am aflat, erau destinate unor familii de refugiaţi din Transnistria.   

 

Decizii luate în zile de odihnă

 

Graba cu care au acţionat edilii capitalei pentru a oferi demnitarilor de la MAI apartamente trezeşte mai multe suspiciuni. În primul rând majoritatea deciziilor au fost luate în zile de sărbătoare sau de odihnă. De exemplu, hotărârea de a repartiza „din fondul municipal” un apartament cu 3 odăi ministrului adjunct al Afacerilor Interne a fost luată la 1 mai 2003, zi oficială de odihnă. Altă decizie, prin care se face tranzacţia cu Agenţia municipală de Ipotecă „AMIC”, este luată într-o zi de sâmbătă, la 24 mai, cu o zi înaintea primului tur al alegerilor locale (25 mai 2003).  

 

Măria sa ştampila

 

Pe cererea ministrului de Interne din 14 martie, prin care solicita Primăriei asigurarea cu spaţiu locativ a familiei Botnari, primarul de atunci Serafim Urechean înscrie o indicaţie viceprimarului Ion Palade ca să ia la control cererea respectivă. Mai departe intră în rol ştampila. Anume ştampila este cea care autorizează atribuirea apartamentului lui Vladimir Botnari. Pentru că sub textul deciziei Primăriei cu nr.17/14-1, prin care lui Botnari i se distribuie un apartament în blocul locativ din strada Cetatea Albă, 143/3, ca şi în decizia nr.19/31 din 24 mai 2003, sunt trecute numele primarului general Serafim Urechean şi al ex-secretarului Primăriei, Vladimir Şarban, însă lipsesc semnăturile acestora. Cele două documente sunt certificate doar cu ştampila Secţiei protocol. Actele însă au produs efecte, întrucât la ele se face referire în alte documente emise ulterior, între care şi o explicaţie în chestiunea repartizării locuinţei oferită în scris (A-1246/04 din 21.102004) de şeful Direcţiei Locuinţe Ştefan Oancea la solicitarea Svetlanei Mâsliţchi, de la Direcţia generală construcţii, locuinţe şi amenajări. La Cancelaria municipiului  ni s-a spus că toate actele Primăriei sunt semnate, însă „în lucru se dau copii certificate cu ştampilă”. Doamna de la Cancelarie nu numai că a refuzat să se prezinte, dar a neglijat şi rugămintea noastră de a verifica dacă actele la care ne-am referit au fost sau nu semnate, invocând lipsa de timp.

 

Graba

 

Nu mai puţin bizar este un alt fapt. La 1 mai 2003, locuinţa repartizată cu atâta grabă ministrului adjunct de Interne nici nu aparţinea de iure Primăriei Chişinău. Abia la 24 mai 2003, în schimbul a  2 apartamente cu câte 3 odăi din blocul cu 10 etaje din strada Cetatea Albă 143/3, Primăria a oferit  Agenţiei de Ipotecă fostul parc auto al Întreprinderii Municipale Direcţia Locuinţe din strada Sprâncenoaia. De facto AMIC a oferit Primăriei cele două apartamente abia la 30 decembrie 2003, când a fost dat în exploatare blocul locativ. Anume la această dată, printr-o ordonanţă semnată de Ştefan Oancea, apartamentele au fost incluse în „componenţa fondurilor fixe ale Primăriei”. De fapt, abia din acest moment Primăria devine proprietar de drept al celor două apartamente şi le putea oferi prin ordine de repartiţie, dar nu cu o jumătate de an înainte.  

 

Schimb dezavantajos

 

Schimbul făcut între Primărie şi Agenţia Municipală de Ipotecă pare, la fel, dubios. Garajele din strada  Spâncenoaia au fost transmise în proprietatea AMIC la 11 iulie 2003. Obiectivul ocupă o suprafaţă totală de 597 metri pătraţi, iar suprafaţa cumulată a încăperilor (garaje din piatră, cu un nivel) este de 337 metri pătraţi. Valoarea obiectivului în momentul cedării, potrivit actelor,  constituia aproximativ 590 mii lei. Cele două locuinţe au o suprafaţă totală de 139,4 metri pătraţi (a câte 69,7 m2 fiecare) şi o valoare totală de 487 mii 447 lei (echivalentul a mai puţin de 50 mii dolari). Un simplu calcul aritmetic arată că Primăria a supralicitat. Fostul parc auto de la Telecentru costă, potrivit actelor, cu 101 mii 711 lei mai mult decât cele 2 apartamente luate la un loc. În plus, garajele ocupă o suprafaţă de aproape 600 m2 într-o regiune destul de solicitată a oraşului. Dacă e să  luăm în calcul valoarea de piaţă la care putea fi vândut terenul respectiv în cazul în care era scos la licitaţie, ţinând cont că un ar de pământ în zona Telecentru costă între 5 şi 10 mii de euro, apoi pentru acest lot Primăria lua cel puţin 300 mii de euro. De şase ori mai mult  decât a fost evaluat terenul cu garaje. Din surse demne de încredere am aflat că AMIC  intenţionează să construiască pe acest teren un bloc locativ. Locuitorii din preajma garajelor ne-au spus acelaşi lucru – că în următorii ani acolo se vor construi două noi blocuri de locuit.  

 

Cine totuşi a decis?

 

În unele acte prin care lui Botnari i s-a distribuit apartamentul se face referire la hotărârea  nr.19/31 din 24 mai, numai că nu e a Primăriei, ci a Consiliului municipal. Ultimul, la data de 24 mai, nu mai avea drept de decizie. Dumitru Stoicev, şeful Secţiei locative a Direcţiei locuinţe a Primăriei, ne-a declarat că deciziile cu privire la repartizarea locuinţelor sunt de competenţa Consiliului municipal. El nu a putut explica de ce în cazul de faţă decizia a fost luată într-o şedinţă a conducerii Primăriei şi de ce primarul Urechean nu şi-a pus semnătura pe documente. Mai mult, Stoicev a refuzat categoric să vadă copiile documentelor de care dispunem, pentru a ne confirma sau infirma autenticitatea lor, spunând că el este “un simplu funcţionar”.

 

În vizorul organelor de drept

 

Stoicev ne-a spus că fostul său superior Ştefan Oancea, care s-a ocupat de acest caz, a fost demis din funcţie şi că, la moment, ar fi cercetat penal. Solicitat de noi, ofiţerul de presă de la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Eugen Viţu, ne-a confirmat că fostul şef al ÎM Direcţia Locuinţe este cercetat penal, însă a refuzat să ne spună dacă în vizorul ofiţerilor de urmărire penală se află şi epizodul cu apartamentul lui Botnari, invocând confidenţialitatea urmăririi penale.    

 

Săracii  

 

Potrivit actelor depuse de Botnari la Primărie, în momentul în care pretindea la apartament, nici el, nici soţia şi nici cei doi copii nu aveau în proprietate spaţii locative în Chişinău sau în Soroca, locul lor de reşedinţă permanentă. Într-un certificat al Oficiului cadastral din Soroca se menţionează că nici unul dintre cei patru membri ai familiei Botnari nu deţinea la acel momentul proprietăţi în municipiu. Surse din Soroca ne-au spus însă că în perioada când activa în Comisariatul de poliţie (1997-2001) unde a deţinut funcţiile de comisar adjunct şi mai apoi comisar, Vladimir Botnari locuia cu familia în strada A.Mateevici, nr.8, ap. 30. Şefa oficiului cadastral Soroca, Nina Zănoagă, ne-a putut preciza doar că locuinţa din strada Mateevici aparţine Comisariatului de Poliţie. Ceea ce nu se leagă este că în 200 în buletinele soţilor Botnari era indicată adresa din Soroca, deşi aceştia au plecat din Soroca în noiembrie 2001, când capul familiei este promovat în funcţia de comisar de poliţie al sectorului Făleşti. Ulterior el deţine funcţiile de şef al inspectoratului de poliţie al judeţului Lăpuşna şi apoi - comandant al Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială “Fulger”. În octombrie 2002, Botnari preia funcţia de prim-viceministru de Interne.

 

Spre deosebire de Oficiul cadastral Soroca, cel de la Chişinău nu i-a vizat în document şi pe copiii colonelului Botnari. Din surse sigure de la MAI am aflat că odraslele lui Botnari sunt foarte bine asigurate. Fiul său, în vârstă de 20 ani, lucrează în Poliţie, are un apartament şic în sectorul Râşcani al capitalei şi se plimbă într-un automobil Mercedes destul de scump. Şi capul familiei, spun sursele noastre, are un automobil, care costă aproape cât un apartament. Prin urmare, nu sunt ei cei mai săraci dintre poliţişti. Nu am reuşit să discutăm cu Vladimir Botnari, pentru că numărul său de mobil este deconectat, iar telefonul de la apartamentul din Chişinău nu figurează în baza de date a Serviciului de informaţi al „Moldtelecom”.    

 

Poliţiştii revoltaţi de privilegiul acordat lui Botnari

 

Un grup de „foşti şi recenţi angajaţi” ai MAI a depus, la 11 octombrie 2004, la Primăria Chişinău o petiţie în care, revoltaţi, îi cer repetat primarului general Urechean să explice „cum şi pe ce baze a primit apartamentul ministrul adjunct al Internelor. „Dvs. Nu ne-aţi răspuns. Ori poate îl apăraţi pe dânsul? Daca-i aşa, s-ar putea întâmpla să căutăm răspuns şi pe alte căi, până la pichetarea Primăriei”, scrie o parte a efectivului „mobilizat cu succes de Botnari -  ca să-l cităm pe ministrul Papuc - la descoperirea crimelor”.  

 

Solicitat de noi, ex-primarul Serafim Urechean, actualmente deputat în Parlamentul R.Moldova,  a spus că acordarea de locuinţe din fondul municipal reprezentanţilor organelor de drept se face conform legii. „Este altceva că de acest drept beneficiază doar unele persoane, de regulă din conducerea instituţiilor şi numai la solicitarea speciala a acestora. Guvernanţii, practic, împiedică ani în şir Chişinăul să construiască de la bugetul local locuinţe, de care au nevoie şi ceilalţi angajaţi ai poliţiei, procuraturii şi judecătoriilor, dar şi alte categorii de cetăţeni. Alocaţii în acest scop se prevăd anual în proiectul bugetului municipal, însă, de fiecare dată Ministerul Finanţelor le anulează. În acelaşi timp, autorităţile centrale, care au anumite priorităţi conform legii, insistă pe lângă autorităţilor locale ca să obţină locuinţe pentru unii funcţionari din cadrul lor”, a mai spus Serafim Urechean. Fostul primar general al capitalei a admis că exemplarul de copie a deciziei, pe care îl deţinem noi, poate fi unul de lucru, de aceea este certificat cu ştampila Secţiei protocol.

 

Lupul paznic la oi

 

Acum o săptămână Vladimir Botnari a fost destituit din funcţia de viceministru. Dânsul, probabil, nu va rămâne în organele de interne, pentru că, din câte am reuşit să aflăm, ar putea avea probleme cu justiţia. Şi atunci cu ce s-a ales statul? Vine succesorul lui Botnari şi se face cu apartament de la stat, apoi altul şi tot aşa.

 

Practica, legiferată de altfel, de a acorda poliţiştilor, procurorilor, judecătorilor şi altor categorii de funcţionari „aleşi” apartamente cu titlu de proprietate, şi nu de serviciu, cum ar fi firesc, este o practică vădit nedreaptă. Dacă suntem egali în faţa legii, de ce un judecător trebuie să primească apartament pe degeaba, iar un învăţător nu? Este mai importantă justiţia decât educaţia? Acest drept la apartament a generat un întreg capitol în ceea ce numim corupţie în Republica Moldova. Cazul ministrului adjunct de Interne nu e singurul. Prin astfel de abuzuri, în ultimii ani, s-au făcut cu apartamente în capitală o întreagă cohortă de demnitari: oficiali MAI, procurori, miniştri şi chiar deputaţi. Şi atunci, e normal să ne întrebăm:  cine va lupta cu corupţia, dacă cei plătiţi să facă acest lucru, sunt ei înşişi corupţi?

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii