șapte copii au fost omorâți în bătăi de părinții lor, de la începutul acestui an, iar alți opt au ajuns la spital cu leziuni corporale grave, unii din ei rămănând infirmi pe viață. În anul 2008,  în urma violențelor în familie, au fost omorâți 15 copii, iar alte câteva zeci de copii au fost schilodiți în bătăi. Acești copii ar fi putut fi salvați dacă profesorul de la școală, polițistul din localitate, medicul și alți actori ai societății n-ar fi fost indiferenți.

„Tata ne-a făcut infirmi”

Nicolae, devenit invalid din cauza violentei din familie

Indiferența adulților poate fi fatală pentru un copil abuzat sistematic de părinți. Este și cazul a doi tineri din Vulcănești - Maricica și Nicolae, din raionul Vulcănești, care au ajuns invalizi din cauza bătăilor suportate în copilărie. Tot satul știa că tatăl lor e alcoolic și că le transformase viața în calvar, dar atât  profesorii, cât și  medicul din localitate nu au încercat să se implice, devenind astfel complici ai tatălui bătăuș.  
Maricica s-a născut  perfect sănătoasă, dar acum e țintuită la pat. Tragedia s-a întâmplat după o bătaie crâncenă în care tatăl i-a zdrobit capul și i-a traumat coloana vertebrală.  Nicolae se consideră mai norocos - starea lui de sănătate e mai bună comparativ cu cea a surorii,  deși  de curând a suportat o intervenție extrem de complicată la cap. Două cicatrici mari – una pe abdomen și alta pe cap, îi amintesc zilnic de coșmarul trăit în  copilărie. Avea vreo 11 ani când tatăl său,  beat criță, i-a vârât cuțitul de bucătărie în burtă.  Băiatul a  ajuns la spital mai mult mort decât viu. Cu toate acestea, polițistul de sector și medicii de la spitalul raional s-au lăsat convinși de „povestea” pe care le-au servit-o părinții băiatului. Ei au spus că Nicolae s-ar fi rănit accidental, căzând peste cuțit. Deși este greu de crezut așa poveste, totuși părinților li s-a dat crezare. Iar tatăl violent nici măcar nu a fost pedepsit. Băiatul a fost operat și, la scurt timp, a revenit acasă ... sub același acoperiș cu cel care a încercat să-l ucidă (!).

Tatal i-a varat cutitul in burta

Grav în această istorie este și faptul că mama, deși avea o viață ca în filmele 
de groază, își îndreptățea mereu soțul violent. S-a decis să divorțeze și să plece cu cei doi copii abia când bărbatul și-a adus altă femeie în casă. Cei trei au ieșit din ogradă  numai cu ce aveau pe dânșii, fără niciun ban, dar cu speranța că vor începe o viață nouă. Nicolae, care s-a trezit peste noapte capul  familiei, a abandonat școala, deși făcuse numai patru clase, și s-a angajat în calitate de cioban.

„Nu vreau să-i văd nici măcar mormântul, deși l-am iertat pentru tot răul pe care ni l-a pricinuit”, spune trist  Nicolae despre tatăl, care a decedat deja, cu toate că nu-și amintește nicio zi fără scandal și bătăi în casa unde a crescut.

Dintr-un cerc de violență în altul

Peste un timp mama s-a recăsătorit, iar în curând au venit pe lume alți doi copii - Nelea și Costel. Însă și în noua familie viața se derulează după scenariul din căsnicia  precedentă – injurii și bătăi, asortate cu amenințări zilnice. Părinții au îndesit-o cu păhărelul. Pentru Maricica și Nicolae nu se prea găsește loc în  casă, deși grație lor autoritățile locale au ajutat familia să treacă dintro cămăruță mică întrun apartament cu 3 odăi, la care nici nu puteau visa. Acum nu contează că ușa de la frugider trebuie sprijinită ca să se țină închisă sau că mobila este hrentuită, copii spun într-un glas că  fericirea lor depinde de liniștea din casă și nu de comodități. Acum, Nicolae, deși are grad de invaliditate, este singurul care aduce bani în casă.

Nadejda Mocanu, directorul Centrului Psihosocial din Vulcănești, spune că pentru comportamentul abuziv cei doi soți riscă să fie privați de drepturile părintești. Cel mai probabil, Nicolae va deveni tutorele fraților săi mai mici.

„L-am omorât pentru că era rău...”

Ana, o femeie de vreo patruzeci de ani, stă la penitenciarul din Rusca împreună cu fiica ei de  doi anișori. Femeia pare, cel puțin la prima vedere, o mamă-model. Este greu de crezut că în urmă cu câțiva ani, Ana și-a omorât în bătăi feciorul mai mare. „Era rău... Și l-am bătut odată tare, iar el a murit”, povestește senină femeia crima odioasă.  „Ați încercat să discutați cu el?”, o întreb. „ Ce să vorbesc, dacă el nu mă asculta?”, spune Ana și își șterge o lacrimă cu podul palmei. Fiind un copil hiperactiv, băiatul le cam dădea bătăi de cap părinților, care nu găseau altă soluție decât pumnul și cureaua. Îl bătuse de mai multe ori, dar de data aceasta copilul nu a scăpat cu zile. Speriată, femeia  a anunțat poliția spunând că și-a găsit copilul mort. Cercetările au constatat că ucigașul copilului era chiar cea care l-a adus pe lume.

Autoritățile nu se implică

 „Cazurile de abuz împotriva copiilor ar putea fi prevenite dacă structurile abilitate cu protecția drepturilor copiilor ar raporta operativ despre astfel de situații. Aceasta intră în responsabilitatea asistenților sociali, polițistului și primarului din localitate. La fel de responsabili pentru soarta copiilor sunt profesorii și lucrătorii medicali. Aceștia însă nu întotdeauna raportează despre cazurile de violență sau alte abuzuri asupra copiilor care le sunt cunoscute pentru că de cele mai dese ori  nu vor să se implice, spune Daniela Popescu, președintele Centrului Național de Prevenire a Abuzului asupra copiilor (CN PAC). Dânsa precizează că ”persoanele care nu se conformează obligației de a raporta cazurile de violență nu pot fi pedepsite, pentru că nu există un mecanismul de raportare a cazurilor de violență și abuz”.

Un stidiu efectuat de UNICEF în colaborare cu ministerele Educației și cel al Muncii, Protecției Socieale și Familiei demonstrează că fiecare al doilea din reprezentanții ai peste 400 de instituții ale statului, cum ar fi școli, grădinițe, autorități locale și poliția comunitară a declarat că nu cunoaște procedura de semnalare a cazurilor de violență. Concluzia studiului este că din această cauză acești actori nici nu manifestă inițiativă pentru a semnala și înregistra la organele abilitate cazurile de violență și alte abuzuri asupra copiilor. La fel de ineficiente în acest sens se dovedesc a fi și instituțiile din domeniul sănătății.

Aceste  constatări sunt susținute și de specialiștii de la Centrul de Asistență Psiho-Socială a Copilului și Familiei “Amicul” (CN PAC). Ei spun că din numărul total de cazuri care sunt raportate centrului, cele mai puține parvin din partea profesorilor și a lucrătorilor medicali. Un alt studiu efectuat recent de CN PAC printre cadrele didactice din capitală demonstrează un grad sporit de toleranță din partea profesorilor față de disciplinarea prin bătaie a copiilor de către părinți. „Faptul că profesorul acceptă bătaia ca pe o metodă de educație explică lipsa de inițiativă atunci când se confruntă cu situații în care un copil este victimă a unui abuz în familie”,  mai spune Daniela Popescu.

Inacțiuna egală cu infracțiunea

Deși  Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie și Codul familiei  prevăd raportarea obligatorie a cazurilor de violență, de cele mai dese ori autoritățile intervin doar atunci când se ajunge la situații foarte grave, cum ar fi rănirea gravă sau chiar moartea copilului. Codul Administrativ prevede chiar o pedeapsă pentru specialistul sau instituția care nu a comunicat în termen de cinci zile despre situația unui copil aflat în dificultate. În realitate, experții antiviolență nu cunosc nicun caz în care vreo persoană cu funcții de răspundere să fi fost penalizată pentru că nu a luat atitudine față de un copil bătut sau abuzat de părinți. În statele europene, specialiștii care ascund sau nu se implică în soluționarea unor  astfel de cazuri riscă o amendă consistentî sau un termen de detenție  până la 5 ani. 
Tatiana Catană, expert în legislația privind drepturile copilului, susține că, ”deși legislația Republicii Moldova prevede anumite măsuri de responsabilizare a specialiștilor, acestea nu sunt suficiente pentru a asigura protecția copilului în caz de violență”.

Caz de violență trecut cu vederea de polițistul de sector

Specialiștii de la Centrul „Amicul” susțin că în experiența lor există o sumedenie de cazuri când specialiștii au știu dar nu au raportat cazuri foarte grave de abuz asupra copilului.  Pentru că cei care trebuie să apere copiii sunt nepăsători, se ajunge, de multe ori, că părinții își omoră în bătăi copii sau moartea survine în urma maltratărilor. Este și cazul unei fetițe, care a murit la numai câteva luni din cauza neglijenței mamei sale. Femeia, care era alcoolică, o scăpa pe jos, o lovea, când „se enerva”. La numai două luni, copilul a ajuns în stare foarte gravă la spital, medici constatând că avea mai multe urme de lovituri, dar și penetrare vaginală (!). Polițistul care a investigat  cazul a considerat că episodul semnalat de medici nu este unul foarte grav și a clasat dosarul. Mama s-a întors acasă, iar peste numai o lună fetița a juns din nou la spital, numai că de data aceasta medicii nu au mai putut-o  salva.

Abuz sexual trecut cu vederea  de medic

Cazul Alinei, o adolescentă de 12 ani este unul șocant. Încă de la vârsta de cinci ani fetița a fost molestată, iar timp de un an - abuzată sexual chiar de tatăl său biologic.  Cel mai grav este că mama fetei știa ce i se întâmplă copilei, dar din motive greu de înțeles, nu lua atitudine. Mai mult, acum un an a dus-o chiar la medicul din localitate să vadă dacă nu e ... gravidă. Medicul  i-a acordat asistență, fără să ia atitudine față de faptul că fetița, la o vârstă atât de fragedă, era abuzată sexual. Evident, nu a semnalat despre acest fapt. Cazul  a ajuns întâmplător în vizorul specialistilor de la „Amicul”, care, cu eforturi considerabile, au reușit să aducă infractorul în fața  justiției. Succesul a fost unul pe jumătate numai, pentru că, din cauza unor vicii de procedură, vinovatul a scăpat basma curată și s-a întors acasă ... Instanta nici nu a considerat că el ar putea prezenta pericol și în continuare pentru copilul respectiv.  Experții de la CN PAC au trecut printr-un adevărat război cu autoritățile până au reușit să ia fetița din infernul în care trăia. Toate solicitările către directorul școlii, primarul localității și la autoritățile raionale nici nu erau luate în seamă. Acum fata se află la un centru de reabilitare. Tatăl este cercetat într-un dosar penal, iar mama riscă să fie privată de drepturile părintești. 

Violator lăsat la libertate de procuror

Petruț, un copil de 10 ani din raionul Hâncești a învățat de mic că dreptatea e cu ochii legați. Din cauza bătăilor, care i le administrau în permanență părinții, copilul a orbit. Plus la toate acestea, băiatul era abuzat sexual, după cum s-a constat ulterior, de către un văr de al său, cu 10 ani mai mare. Cazul a fost deferit justiției, însă în procesul examinării dosarului, procurorul apăra interesele minorului, a insistat asupra ... împăcării părților. Instanța până la urmă a recalificat acțiunile acuzatului din viol în întreținerea relațiilor sexuale cu un minor. De remarcat că infracțiunea de viol prevede un termen de detenție de până al 15 ani și în acest caz împăcarea părților nu este posibilă. „Abuzatorul e acum la libertate și poate să mai abuzeze și alți copii”, ne-a spus Rodica Corețchi, managerul Centrului „Amicul”. 
Petruț se află  la un centru de plasament. Medicii se arată pesimiști referitor la posibilitatea de a-i recupera văzul. Cel mai grav este însă faptul că „statul, care ar trebui să-l protejeze, îi face dreptate unui criminal”, sunt de părere reprezentanții Centrului „Amicul”.

Actualmente nici o structură statală sau neguvernamentală nu cunoaște cifra exactă a copiilor abuzați în familie. Singurul studiu este cel realizat acum doi ani de UNICEF și două ministere. Datele acestuia arată că fiecare al patrulea copil este bătut de părinți. În același timp, fiecare al zecelea părinte a recunoscut că este violent cu copilul sau. Și atunci, ne întrebăm: ce fel de stat este acela care nu are capacitate a reală de a proteja copiii de abuz și neglijare.

Investigatia a fost realizata in cadrul Proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”