În Moldova, o persoană care are culoarea pielii diferită de cea a majorității populației este discriminată mai des.  Deşi reprezentanții mai multor minorităţi naţionale spun că sunt discriminați din cauza etniei sau rasei, autorităţile de Chişinău susţin că astfel de situații  se înregistrează foarte rar. Cazurile de acest fel aproape că nu ajung în instanțe, iar dacă şi sunt deschise dosare, de multe ori ele sunt clasate din lipsă de probe.

Fără martori și fără avocat

Elena, o femeie romă dintr-un sat din nordul republicii, sparge stereotipurile destul de răspândite în societate legate de conaționalii săi. Ea a absolvit facultatea de drept a Universităţii „A.Russo” din Bălţi și este angajată într-o structură de stat. De când se ține minte, s-a jenat să își recunoască proveniența etnică, mai ales că are tenul de culoare foarte deschisă. Nu a știut ce înseamnă stigma sau discriminarea, până a ajunge cu copilul în spital. Într-o zi, a intrat împreună cu soțul în cantina spitalului să cumpere nişte plăcinte. Vînzătoarea,  soția directorului adjunct al spitalului, le-a spus tare și răspicat că nu deserveşte romi. „Ni s-a spus că suntem niște paraziți și că nu știm să facem nimic altceva decât să amăgim lumea”, spune Elena. Venit la chemarea soției, directorul adjunct al spitalului le-a cerut celor doi să părăsească imediat încăperea.

Elena spune că deși în cantină mai erau oameni, nimeni  nu a încercat să intervină. Mai mult, nimeni dintre persoanele care au urmărit scandalul nu a acceptat să vină ca martor în procesul de judecată, inițiat în baza plângerii depuse de familia Elenei.

Ceea ce a urmat a fost și mai dramatic. Niciun avocat care activează în raion nu a acceptat să o reprezinte în instanța de judecată. „Am mers la cinci avocaţi, le-am povestit ce ni s-a întâmplat, dar toţi ne-au refuzat deși eram gata să le plătesc onorariul care ni l-ar fi cerut”, spune femeia.

Puțini ajung să își facă dreptate

La Centrul Naţional al  Romilor (CNR) lunar sunt înregistrate cel puțin patru cazuri de discriminare pe criterii de etnie. Totodată, majoritatea cazurilor de acest fel nu ajung în instanțele de judecată, pentru că oamenii nu îşi cunosc drepturile sau nu au încredere că poliţia şi organele de drept i-ar proteja.

 ”Cazurile de discriminare pe criterii de etnie nu au rezonanţă, iar persoanele care au fost discriminate nu pot miza pe o despăgubire, chiar dacă ajung în instanţă. Să-ţi angajezi un avocat te costă vreo 4-5 mii lei. În acelaşi timp, din cauza stereotipurilor, nu orice avocat vrea să se implice în procesele în care ar trebui să apere interesele unor romi”, spune Nciolae Rădiță, președintele CNR.

Și persoanele de culoare sunt umilite 

Nu doar romii, dar și persoanele de culoare se confruntă frecvent cu situații umilitoare. Este și cazul lui  David G., originar din una din ţările africane. Bărbatul a  făcut o facultate la Chişinău, s-a căsătorit cu o moldoveancă şi și-a lansat propria afacere. El spune că din cauză că are culoarea pielii mai închisă și un accent vizibil în limba română, îi vine de două ori mai greu să se afirme în lumea afacerilor.

Prima dată a fost agresat într-o farmacie din sectorul Ciocana al capitalei. „Eram împreună cu feciorul meu, care are 14 ani. Patru persoane s-au apropiat de mine şi au început să mă întrebe de unde sunt şi ce caut în R.Moldova. „Tu nu ştii că Moldova e pentru moldoveni? ”, mi-a reproşat unul dintre ei. Altul m-a apucat de faţă, iar al treilea a început să se joace cu părul meu, în bătaie de joc. Am ieşit afară din farmacie. Cei patru s-au năpustit asupra mea şi asupra poliţiştilor care tocmai sosiseră la chemarea mea. Copilul s-a speriat şi a început să plîngă, iar oamenii din jur ne priveau ca la spectacol. Dar nimeni nu a venit să ne sară în ajutor”, povestește David. Surpriza cea mare a urmat când poliţiştii l-au obligat să urce în maşina lor, agresorii rămânând în libertate.  

Bărbatul susține că în instanţa de judecată poliţiştii au schimbat conţinutul declaraţiei inițiale care era în favoarea lui. David crede că cei patru tipi au reuşit să mituiască poliţiştii. „Chiar în timpul procesului de judecată, unul dintre cei patru a încercat să mă bată. În cele din urmă,  instanţa a decis că nu există un caz de discriminare, întrucît nu existau suficiente probe în acest sens”, spune David.

A doua oară David G.susţine că a fost agresat în stradă de o femeie de 40-45 de ani. „Încă nimeni nu te-a bătut, maimuţă?”, mi-a zis femeia şi mi-a dat cu geanta în cap. Eu am urcat în maxi-taxi şi am plecat. Nu am apelat de această dată nici la poliţie, nici în instanţa de judecată, pentru că am obosit să lupt cu morile de vînt”. David este de părere că unii poliţişti manifestă de multe ori o atitudine mai discriminatorie decît populaţia de rînd vizavi de persoanele de culoare. „De fiecare dată cînd mă plimb în parc cu soţia şi copiii, mi se controlează actele de identitate”, spune bărbatul.

MAI susține că nu face discriminare

Eugeniu Onica, purtătorul de cuvînt al ministrului Afacerilor Interne spune că „la poliţie nu se face clasificarea oamenilor în funcţie de etnie sau rasă. Este de datoria poliţiştilor să verifice actele cetăţenilor, pentru a preveni anumite infracţiuni sau încălcari. De exemplu, un fotbalist, originar din Nigeria, care joacă pentru un club de la Bălţi,a venit în Republica Moldova de două ori, şi de fiecare dată cu acte de identitate diferite. Unul a fost fals”.

Onică a precizat că orice plîngere, depusă la poliţie, are impact, din momentul în care este înregistrată în formă scrisă. Totodată, el nu exclude că unele persoane de culoare nu depun plângeri în scris şi preferă să comunice verbal cu poliţiştii, special ca ulterior să le aducă acestora învinuiri neîntemeiate. „Dacă cineva este bătut de poliţie, poliţistul respectiv este pedepsit. În cazul în care un poliţist nu a luat o atitudine faţă de caz, inclusiv manifestă o atitudine discriminatorie, cetăţenii pot depune o plîngere la Direcţia investigaţii şi securitate internă a MAI”, a mai spus purtătorul de cuvânt al ministrului de Interne.

Preşedintele Societăţii de Protecţie a Copiilor de Origine Africană din R.Moldova, Keitha Abdramane, spune că episoadele de discriminare pe criterii de rasă nu sunt o raritate în Moldova, deşi recunoaşte că populaţia este în general mai tolerantă faţă de persoanele de culoare, comparativ cu cea din alte state din regiune. “Totodată, mai există stereotipuri în privinţa anumitor etnii, iar acestea ar putea conduce la violenţă”, precizează Keitha Abdramane.

Și medicii discriminează

Keitha Abdramane povesteşte că, în ultimul timp, mame ale copiilor, care au dorit să păstreze anonimatul, au fost ofensate chiar de medicul de familie. „Ce ţi-a trebuit, ţie, femeie, să faci copil cu un negru? Ce, nu ai putut să te căsătoreşti cu unul cu pielea albă?”.

Solicitată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, Galina Moraru, consultant principal în secţia asistenţă medicală a mamei şi copilului din cadrul Ministerul Sănătăţii nu a exclus faptul că unii angajaţi din sănătate manifestă o asemenea atitudine faţă de anumite etnii. „Noi nu închidem instituţiile medicale atunci cînd vedem persoane de culoare sau de etnie rromă. Toţi pacienţii au dreptul la asistenţă medicală, indiferent de rasă, naţionalitate sau religie. Altceva e că unele persoane nu îşi cunosc drepturile sau nu sunt bine informate despre serviciile de care pot beneficia în sănătate”, a adăugat responsabilul de la Ministerul Sănătăţii.

Ucraina şi Rusia ne întrec la capitolul discriminare

Totuşi, experţii recunosc că Moldova este o ţară mai tolerantă decât altele din fosta URSS. Potrivit lui Peter Kessler, reprezentant al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați în Republica Moldova, în Ucraina şi Rusia situaţia e mai gravă decât la noi în ce priveşte discriminarea pe criterii de etnie sau rasă. “De cele mai multe ori, discriminarea se manifestă prin atacuri verbale la adresa persoanelor de culoare, fără a fi înregistrate cazuri violente“, susține oficialul.

Reprezentanții  etniilor minoritare în Republica Moldova,  care au nevoie de consultații privind drepturile lor, se pot adresa la:

Centrul pentru Drepturile Omului, avocații parlamentari – 23 48 00;

Consiliul Național al Romilor – 24 46 67, 22 70 99

În caz de discriminare apelați la Linia fierbinte a Coaliției nediscriminare – 0 8003 8003. -- Apelurile către această linie sunt gratuite.

Un sondaj realizat de Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați în anii  2010 şi 2011 nu a dezvăluit niveluri înalte de discriminare a refugiaţilor şi persoanelor sub protecţie umanitară.  Multe dintre persoanele intervievate, inclusiv cele cu domiciliul permanent în raioanele din stânga Nistrului, au menţionat că nu simt ca sunt discriminate deschis de populaţia băştinaşă, iar atitudinea autorităţilor faţă de ei s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii 15 ani.

“Mai mulţi beneficiari din Africa au spus că au simţit un grad de discriminare rasială. O persoana povestea că, în fiecare seară cînd se întorcea acasă, un grup de tineri îl numea “maimuţă” sau “negru” si chiar arunca în el cu pietre. Alte persoane din Africa au declarat ca sunt discriminate “într-un mod mai subtil”, spune Peter Kessler. O doamnă a refuzat sa intre în lift împreuna cu un african, spunând ca preferă să urce în ascensor singură. Peter Kessler este de părerea că “autoritatile moldoveneşti trebuie să realizeze mai multe activităţi pentru a sensibiliza comunitatea-gazdă în privinţa drepturilor refugiaţilor, inclusiv prin mass-media. Autoritatile moldoveneşti trebuie să continue sa intervină rapid în cazuri individuale de xenofobie şi/sau discriminare faţă de refugiaţi, prin căutarea unor remedii legale de combatere a acestui fenomen”, conchide reprezentant al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați în Republica Moldova, Peter Kessler.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.