O investigație jurnalistică în care am arătat cum un fost oficial, devenit om de afaceri și comentator politic, propagă narațiunile Kremlinului în spațiul public moldovenesc, a generat o hărțuire a jurnaliștilor și a instituției media care durează de aproape doi ani. Chiar dacă a pierdut procesele de judecată pe care le-a inițiat împotriva Centrului de Investigații Jurnalistice, iar plângerile la Consiliul de Presă au fost respinse, fostul oficial a pus presiune pe autorități ale statului, care i-au făcut jocul împotriva jurnaliștilor, care au pus în aplicare amenzi pentru utilizarea datelor datelor personale. Intenția declarată a statului de a prelua politica UE de reducere a proceselor de tip SLAPP - Strategic Lawsuit Against Public Participation - în Republica Moldova nu are, deocamdată, efecte practice. În lipsa acestor măsuri, jurnaliștii de investigație sunt nevoiți să lupte pe un front paralel cu protagoniștii investigațiilor, după publicarea matertialelor. 

În octombrie 2024, portalul Anticoruptie.md publica o anchetă amplă „Armurierul pro-Kremlin", care îl avea ca personaj central pe Valeriu Ostalep, fost viceministru de Externe, actual om de afaceri și comentator politic prezent frecvent la emisiuni televizate.

Autorii anchetei - colegii noștri Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca, alături de Viorica Tătaru și Andrei Captarenco, care au realizat un documentar video - au arătat cum fostul oficial diseminează constant în spațiul public narațiuni identice cu cele ale purtătoarei de cuvânt a MAE de la Moscova, Maria Zaharova. Pe de altă parte, jurnaliștii au documentat cum firma familiei sale ar vinde arme și muniții chiar instituțiilor de forță ale statului pe care Ostalep îl critică.

Reacția la cald: 66.000 de lei prejudiciu moral 

La nici trei ore de la publicarea investigației, pe 8 octombrie 2024, Valeriu Ostalep trimite prin email o cerere prealabilă de chemare în judecată către Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova, solicitând achitarea a 66.000 de lei pentru pretinse prejudicii morale.

Argumentul invocat: „Eu, Valeriu Ostalep, nu sunt propagandist și îmi expun public propriile păreri. Afirmația că eu sunt propagandist al Kremlinului este un fals" și „Eu nu livrez arme nimănui" - deși investigația documenta activitatea firmei Sniper Elite SRL.

Am reacționat atunci cu o postare pe Facebook în care am menționat că Ostalep ar trebui să primească un premiu pentru cel mai rapid demers în instanță. Am publicat o captură din cererea prealabilă, cu numărul de telefon hașurat, lăsând inițial adresa de email descisă, pe motiv că nu am considerat că ar trebui protejată.  

Din acel moment a început hărțuirea echipei noastre prin procese, plângeri la diferite instituții, care, luate împreună, se conturează într-un proces tipic de tip SLAPP și durează de aproape doi ani.

Facebook a șters postarea despre investigație și cererea prealabilă după cinci minute, la fel a fost șters și al doilea mesaj pe aceeași temă. Faptul denotă o raportare în masă coordonată, posibil e vorba de o fermă de troli.

Cronologia unei presiuni

Datele de mai jos sunt mai puțin spectaculoase, poate că nici interesante, dar le includem într-o cronologie tocmai pentru a arăta întregul lanț de acțiuni juridice și administrative menite să epuizeze redacția după publicarea unei anchete de interes public. În paralel fostul oficial a dat în judecată și alte redacții care au preluat investigația sau au publicat materiale jurnalistice în baza ei, printre acestea fiind Nokta.md de la Comrat.     

Presiunile, atacurile, plângerile în diferite structuri și procesele fac parte din arsenalul SLAPP, pe care magistrații din țările UE îl iau deja în calcul, pentru că acestea au scopul de a ține jurnaliștii sub presiune și de a-i determina să renunțe la munca pe care o fac sau să recurgă la autocenzură. În Moldova, despre asta deocamdată doar se vorbește. Intențiile anunțate ale autorităților par a fi bune, dar, în realitate, jurnaliștii sunt târâți prin procese cu anii, ceea ce înseamnă timp, resurse financiare și costuri emoționale.

Caruselul hărțuirii pe care l-a pus în practică fostul oficial Valeriu Ostalep arătă astfel:

8 octombrie 2024: Valeriu Ostalep trimite  pe adresa Centrului de Investigații Jurnalistice o cerere prealabilă de chemare în judecată pe motiv că i s-ar fi lezat onoarea și demnitate.     

10 octombrie 2024: Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM) oferă răspuns prin care respinge cererea prealabilă a lui Valeriu Ostalep.

În aceeași zi, 10 octombrie 2024,  Ostalep depune:
-  o plângere către CIJM, prin care solicită radierea datelor personale despre care susține că ar fi fost depersonalizate necorespunzător. Datele personale însemnând numele și prenumele, numărul de telefon și adresa de email, toate din cererea prealabilă din care s-a făcut o captură și care au fost hașurate atunci când pe site a fost publicat un material jurnalistic. 
- o plângere către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP), cu solicitarea inițierii unui control privind publicarea de către CIJM a datelor cu caracter personal care îl vizează.

15 octombrie 2024: CIJM răspunde și respinge din nou solicitarea, hașurând suplimentar informațiile invocate.

În aceeași zi, Ostalep depune cerere de chemare în judecată împotriva CIJM privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale.

16 octombrie 2024: Valeriu Ostalep depune o a doua cerere de chemare în judecată, privind publicarea datelor cu caracter personal.

6 noiembrie 2024: Prin răspunsul nr. 3235, CNPDCP informează petiționarul că plângerea sa din 10 octombrie 2024 nu corespunde cerințelor art. 13, 14, 16 din Legea nr. 133/2011 și finalizează examinarea.

18 noiembrie 2024: Ostalep se adresează repetat către CIJM, solicitând mai multe informații despre prelucrarea datelor care îl vizează.

25 noiembrie 2024: Depune plângere la Consiliul de Presă, acuzând CIJM, portalul Anticoruptie.md și autorii investigației „Armurierul pro-Kremlin" că au încălcat normele deontologice. El afirma că afirmațiile nu corespund adevărului, citatele nu au fost atribuite corect, titlul induce în eroare și nu s-a făcut distincție între fapte și opinii, dar și că a fost prelucrat neconform datele. 

29 noiembrie 2024: CIJM îi transmite răspuns la cererea din 18 noiembrie.

2 decembrie 2024: Depune o nouă plângere la CNPDCP privind publicarea neconformă a datelor personale, asta însemnând numele și prenumele, numărul de telefon și adresa electronică.

24 decembrie 2024: CNPDCP inițiază un control pe cazul dat. 

Sergiu Bozianu, juristul CIJM, care apără organizația în procesele de judecată, spune că acest control a fost inițiat cu încălcarea termenelor legale: „În conformitate cu art. 27 alin. (1) din Legea nr. 133/2011, subiectul datelor care consideră că prelucrarea nu este conformă poate înainta Centrului o plângere în termen de 30 de zile din momentul depistării încălcării, cu realizarea în prealabil a drepturilor prevăzute la art. 12, 13, 14, 16 și 17. Valeriu Ostalep a depistat pretinsa încălcare la 08.10.2024, s-a adresat la CIJM la 10.10.2024, a primit răspuns la 15.10.2024, apoi a depus o cerere repetată la 18.11.2024, cu răspuns la 29.11.2024, și abia la 02.12.2024 s-a adresat la CNPDCP. Controlul a fost inițiat la 24.12.2024, fapt ce contravine Regulamentului privind controlul legalității prelucrării datelor, care stabilește că acesta se inițiază la plângerea subiectului sau din autosesizare, în ordinea prevăzută la art. 27, la deținerea de informații susținute prin probe."

Date  personale, deschise pe contul de Telegram 

În timp ce pretinde de la jurnaliști că au făcut publice datele lui personale fără acordul său, Valeriu Ostalep nu aduce probe că datele cu caracter personal ar fi fost „vizualizate de sute de oameni” după ce ar fi fost publicate pe portalul nostru. Mai simplu, nu există nici un martor care ar confirma că a văzut datele cu caracter personal la care face referință protagonistul investigației jurnalistice. Datele respective au fost hașurate înainrte să fie publicate, însă reclamantul pretinde că prin anumite manipulări informația putera totuși fi citită. 

Aceasta, în situația în care aceleași date personale despre care pretinde că au fost prelucrate abuziv sau făcute publice fără acceptul său, le poți găsi ușor în spațiul public, atât la o simplă căutare pe Google sau chiar pe contul de Telegram al respectivului, postate de el însuși. 

Dacă e să analizăm canalul său de Telegram @vostalep, găsim diferite scrisori către autorități și instituțiilor publice și răspunsuri  unde în mod expres sunt indicate numărul de telefon mobil, adresa de domiciliu,  adresa de email și mai multe particularități cu privire la activitatea sa.

Iată doar două documente extrase de pe acest canal, cu datele personale la vedere. Hașurarea ne aparține. 

Mergem mai departe. O simplă verificare a certificatului semnăturii electronice utilizat de Valeriu Ostalep la depunerea plângerilor către CIJM dar și la CNPDCP, scoate la iveală că numărul de telefon al acestuia este asociat adresei de email – info@sniperelite.md, compania vizată în investigația jurnalistică, ceea ce denotă cert că numărul de telefon se identifică cu o persoană juridică și nu fizică:   

Consiliul de Presă: nicio încălcare deontologică

În plângerea la Consiliul de Presă, Valeriu Ostalep a solicitat constatarea încălcării de către Anticoruptie.md și jurnaliștii Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca a normelor deontologice în articolul „Armurierul pro-Kremlin", susținând că afirmațiile nu corespund adevărului, citatele nu au fost atribuite corect, titlul induce în eroare și nu s-a făcut distincție între fapte și opinii.

La 25 noiembrie 2024 Consiliul a examinat plângerea în lipsa reclamantului. Autorii investigațiie și juristul au oferit explicații, deși fusese transmis deja un răspuns oficial.

La 17 decembrie 2024, Consiliul de Experți și Experte a respins plângerea:

„Consiliul nu a constatat încălcări ale normelor deontologice. Afirmațiile făcute de autori, în special cele referitoare la „livrarea de arme", „purtător de mesaje ale Kremlinului", „jucător activ al scenei politice", sunt acoperite de probe - documente oficiale, secvențe din discursurile oficialilor Federației Ruse, fotografii, informații din surse oficiale, precum și declarații ale reclamantului însuși, făcute în spațiul public sau în interviul acordat autorilor, dar și de libertatea de exprimare."

Decizia Consiliului de Presă a fost adoptată cu vot unanim.

La 21 ianuarie 2025, Ostalep a contestat decizia Consiliului de Presă, iar la 23 ianuarie 2025 Consiliul de Presă a respins contestația și a menținut decizia.

Al doilea front: onoarea și datele cu caracter personal 

Au urmat două procese de judecată în paralel, unul privind lezarea onoarei și demnității și altul - privind prelucrarea ilegală a datelor personale. În fiecare caz au avut loc mai multe ședințe de judecată. În procesul legat de lezarea onoarei și demnității, ostalep pretindea la Centrul de Investigații Jurnalistice suma de 66 mii de lei.

În paralel, Ostalep a acționat în judecată, la fel, în două procese de judecată, și Asociația Piligrim-Demo de la Comrat, care a publicat investigația jurnalistică pe portalul Nokta.md. De la această redacție Ostalep pretindea suma de 50 mii de lei. Ambele cereri au fost respinse de Judecătoria Comrat, dar atacate de Ostalep la Curtea de Apel.     

25 februarie 2025: cererea depusă de Ostalep la 16.10.2024 privind prelucrarea ilegală a datelor este respinsă, scoasă de pe rol de Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

14 aprilie 2025: cererea din 15.10.2024 privind apărarea onoarei și demnității este respinsă de Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Hotărârea este contestată.

29 octombrie 2025:  Curtea de Apel respinge apelul, decizia devenind definitivă.

Valeriu Ostalep a contestat hotărârea instanței la Curtea Supremă de Justiție. 

13 mai 2026: cauza este repartizată pentru examinare la Curtea Supremă de Justiție. 

Autor: „Demersul poartă toate semnele unei acțiuni de intimidare menite să pună presiune pe jurnaliști”

Jurnalistul Ilie Gulca, unul dintre autorii investigației jurlistice consideră că  demersul lui  Valeriu Ostalep „poartă toate semnele unei acțiuni de intimidare menite să pună presiune pe jurnaliștii Centrului de Investigații Jurnalistice și să-i reducă la tăcere. Și aceasta se întâmplă deja de doi de la publicarea investigației”.

„Un argument relevant este însăși rapiditatea cu care omul de afaceri a expediat cererea prealabilă către Centrul de Investigații Jurnalistice, la scurt timp după publicarea anchetei din octombrie 2024. Deși fostul angajat al Ministerului Afacerilor Externe a avut posibilitatea să-și prezinte punctul de vedere în materialul jurnalistic privind contractele firmelor sale cu statul, la aproape doi ani de la publicarea anchetei, el continuă o campanie împotriva jurnaliștilor și a redacției.

Or, această conduită depășește cu mult limitele unei simple acțiuni de apărare a onoarei și reputației, cu atât mai mult cu cât Ostalep a pierdut litigiul cu redacția. Mai grav este că aceeași campanie este dusă în continuare în spațiul public și pe rețelele de socializare, inclusiv la adresa mea personală și a colegilor mei. Consider că asemenea acțiuni reprezintă o formă de presiune asupra presei și un risc direct pentru libertatea jurnalistică. Când un jurnalist este atacat nu pentru falsificarea informațiilor, ci pentru faptul că a publicat informații de interes public, miza nu mai este doar un litigiu individual, ci dreptul societății de a fi informată.

Această situație scoate în evidență și lipsa unor mecanisme suficient de eficiente prin care statul să protejeze jurnaliștii și redacțiile de acțiuni de intimidare menite să-i descurajeze să investigheze și să publice subiecte de interes public. Presa nu poate funcționa într-un climat în care fiecare investigație critică riscă să fie urmată de presiuni, sau tentative de a reduce jurnaliștii la tăcere”, susține jurnalistul Ilie Gulca.

Amenda de 6500 lei 

25 aprilie 2025: CNPDCP emite Decizia nr. 91, prin care constată încălcarea prelucrării datelor de către Centrul de Investigații Jurnalistice. În procesul-verbal se indică drept contravenient „Societatea cu răspundere limitată Centrul de Investigații Jurnalistice", deși CIJM este organizație neguvernamentală de media, nu SRL.

Încălcarea admisă de CIJM este publicarea adresei de email și a numărului de telefon (hașurat din start).  

CIJM a contestat în instanță decizia respectivă, pe motiv că au fost admise mai multe încălcări ale legii.   

Nici CNPDCP nici instanțele care au examinat mai departea cauza nu au luat în calcul că aceste date au fost examinate în scopuri jurnalistice, iar legea oferă mai multă libertatea jurnalițștilor.  

„Am atras atenția instanței de judecată că prelucrarea datelor cu caracter personal care se fac în scop jurnalistic este reglementată de prevederile articolului 10 din Legea nr.133/2011, care stabilește clar „că prevederile 5,6 și 8 nu se aplică în sistuația în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar și manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care unt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare”. Așa dar norma specială expres indică derogări de la prevederile articolelor 5,6 și 8 ale Legii nr.133/2011 dar și specifică expres că prelucrarea datelor are loc în condițiile Legii cu privire la libertatea de exprimare. Controlul efectuat de CNPDCP admite ingerință crasă în cazul dreptului la libertatea de exprimare, deoarece această autoritate publică utilizată pe post de bâtă de constrângere și de autoritate de cenzură. Secțiunea 2 din Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de exprimare determină expres procedura de examinare a cauzelor cu privire la apărarea vieții private și de familie, iar art. 33 stabilește exhaustiv și fără drept de interpretare că doar instanța de judecată este competentă de a determina dacă interesul public de a cunoaște anumite informații depășește interesul persoanei vizate de a nu răspândi informația”, susține Sergiu Bozianu.

Aceste detalii și argumente au fost prezentate atât Centrului pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cât și în instanța de judecată. CNPDCP nu a luat în calcul explicațiile reprezentantului CIJM și nici nu a acceptat audierea autorilor, menționând că toate persoanele ar fi fost audiate.

„CIJM invocă și art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 133/2011: datele nu necesită confidențialitate dacă au fost făcute publice voluntar de subiect. Valeriu Ostalep publicase încă din aprilie 2024, pe canalul său de Telegram @vostalep, două documente adresate Serviciului de Informații și Securitate în care erau vizibile adresa de domiciliu, numărul de telefon mobil și adresa de e-mail pe care o utilizează”, precizează Sergiu Bozianu. 

„Adresa de email: valeriu.ostalep@......com – ar constituie  date cu caracter personal. Ținem să reiterăm că la o simplă căutare pe google a adresei de email a persoanei publice Valeriu Ostalep – se afișează link-ul indexat a canalului să pe telegram index...@protonmail.com cu titlul Valeriu Ostalep. Astfel, numele și prenumele acestuia ,,Valeriu Ostalep” dar și furnizorul căsuței poștale a acestuia ,,Protonmail.com” au fost afișate în mod cert de Valeriu Ostalep – fapt care duce la aplicabilitatea art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care stabilește expres că ,,Operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter personal sînt obligaţi să asigure confidenţialitatea acestor date, cu excepţia cazurilor când prelucrarea se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal”, notează juristul.  

12 septembrie 2025: CNPDCP întocmește procesul-verbal contravențional în care se constată că CIJM a încălcat legea și este pasibil de amendă.  Decizia este luată în pofida faptului că prin Hotărâre judecătorească, emisă la de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani la 14 aprilie 2025, în cazul cererii de chemare în judecată înaintată de Valeriu Ostalep către CIJM - acțiune care a fost respinsă (dosarul nr.2-13600/242-24116270-12-2-15102024), a fost determinat clar faptul că Valeriu Ostalep este persoană publică și că informațiile publicate de către jurnaliștii de investigații reprezintă informații de interes public. 

Acesta este contestat de CIJM. 

16 februarie 2026: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, pronunță hotărârea de recunoaștere a CIJM ca autor al contravenției: „Se recunoaște vinovată A.O. „Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova” în comiterea contravenției prevăzute de art. 741 alin. (1) din Codul contravențional și i se aplică sancțiune cu amendă în cuantum de 130 (una sută treizeci) de unități convenționale, ce constituie echivalentul sumei de 6500 (șase mii cinci sute) de lei”.

Decizia instanței este atacată cu recurs. 

17 februarie 2026: Judecătoria Chișinău respinge contestația CIJM împotriva Deciziei nr. 91 a CNPDCP.

Sergiu Bozianu susține că pronunțarea a fost programată după 16 februarie, „pentru a nu complica motivarea”.

Și această hotărâre a fost contestată în apel, încă neexaminat.

Din recursul depus de CIJM:

„Hotărârea nu motivează existența faptei „nerespectarea condițiilor de bază pentru prelucrarea, stocarea și utilizarea datelor", nu explică de ce nu este aplicabil art. 48 alin. (1) din Codul civil privind prezumția consimțământului când cel vizat pune el însuși informațiile la dispoziția unei persoane din domeniul informării publicului, nu explică de ce nu este aplicabil art. 10 din Legea 133/2011, care prevede excepția scopului exclusiv jurnalistic pentru date făcute publice voluntar sau legate de calitatea de persoană publică. Nu s-a respectat dreptul la apărare - a fost refuzată audierea persoanei care a publicat cererea prealabilă, Cornelia Cozonac, și a fost respinsă solicitarea de expertiză a capturilor prezentate în copie de petiționar. Decizia de sancționare a fost emisă odată cu actul administrativ nr. 91 din 25.04.2025, cu încălcarea prezumției de nevinovăție."

Trebuie menționat că pentru fiecare acțiune inițiată de Valeriu Ostalep, CIJM a formulat, în medie, câte două-trei răspunsuri, iar în fiecare proces au avut loc mai multe ședințe.â

UPDATE Pretenții de 5000 de lei 

La 10 august, Valeriu Ostalep trimite pe adresa CIJM o nouă cerere prealabilă în care solicită „achitarea benevolă a sumei de 5.000 (cinci mii) lei, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat prin prelucrarea și divulgarea nelegală a datelor mele cu caracter personal”. ”Raportând aceste criterii la circumstanțele concrete ale cazului — natura personală a informațiilor divulgate, accesibilitatea lor publică, durata prelucrării, caracterul excesiv și lipsa necesității jurnalistice constatate în cauză — consider că suma de 5.000 (cinci mii) lei reprezintă o compensație moderată, rezonabilă și proporțională prejudiciului moral suportat”, scrie Valeriu Ostalep.

Aceasta în situația în care încă nu este o decizie definitivă a instanței de judecată.

 

 

De menționat că în cererea prealabilă pe care o publicăm integral mai jos este indicată adresa de email care se asociază cu o persoană juridică și nu una fizică, adresă care este publică.

Măsuri de protecție a jurnaliștilor

La 22 iulie 2026, Guvernul a aprobat proiectul de act normativ care propune Parlamentului amendarea mai multor legi, cu includerea unor mecanisme de protecție a persoanelor implicate în mobilizarea publică împotriva procedurilor judiciare abuzive. legislativul a votat, două zile mai târziu, în primă lectură acest proiect de lege, dar dezbaterile în plen au trezit îngrijorări în mediul jurnalistic. 

„Deși mass-media și jurnaliștii s-ar încadra în aceste cercuri protejate, observăm că tocmai jurnaliștii sunt cei mai expuși unor astfel de abuzuri, după cum o arată și cazul Ostalep", susține juristul Sergiu Bozianu.

În opinia sa, proiectul creează un mecanism separat de protecție, dar nu este coroborat cu norma penală de la art. 180/1 Împiedicarea activității mass-media, care rămâne mai mult declarativă: „Nu cunosc niciun caz în care norma vizată să fi fost aplicată printr-o decizie definitivă, deși au fost expediate mai multe sesizări unde componența de infracțiune părea certă. În lipsa caracterului normelor de referință, nedorința autorităților de a acționa conform art. 180/1 poate fi încurajată, iar pentru persoanele implicate în fapte de interes public poate deveni o soluție de evitare a răspunderii."

„Jurnaliștii de investigație, prin reziliență și curaj, au demonstrat rolul imperios al mass-media într-un stat de drept, iar decidenților le revine sarcina să demonstreze același curaj nu doar din opoziție, dar și atunci când aceste garanții ar putea să-i vizeze în mod direct.", precizează juristul.

Ce a arătat investigația „Armurierul pro-Kremlin"

Investigația a identificat o paralelă directă între discursul lui Valeriu Ostalep și cel al purtătoarei de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova: narațiunea „statului capturat de Occident" - Ostalep: „Moldova nu are Guvernul său. Sunt PAS, Sandu și curatorii. Stăpânii lor sunt la Bruxelles"; Zaharova: „Occidentul transformă această țară în robul său necuvântător".

A doua narațiune - „înarmarea excesivă versus problemele reale": Ostalep punea la îndoială parteneriatul strategic cu Franța și livrarea de radare, invocând lipsa ajutorului pentru fermieri; Zaharova folosea aceeași construcție retorică.

În plan de afaceri, firma familiei Ostalep, Sniper Elite SRL, fondată de Ion Ostalep în 2014, cu filială în Marea Britanie, importă arme din Bosnia-Herțegovina, Finlanda, Germania, Italia, Cehia și UK și a avut, doar în perioada ianuarie 2023 - iunie 2024, trei contracte cu SIS, plus contracte cu MAI, Vamă, Poliția de Frontieră și Brigada Fulger. A doua companie, Combat-Service SRL, cu circa 400 de angajați, a preluat din 2019 rețeaua de clienți și manageri ai Argus-S, firma oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc, care asigura paza și securitatea la mai multe instituții și companii. 

Cine este Valeriu Ostalep

Valeriu Ostalep este om de afaceri moldovean, fost diplomat. 

A fost viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene între 15 iulie 2005 – 6 noiembrie 2009, iar din 2018 este director al Institutului de Studii Diplomatice, Politice și Securitate (IDPS). 

Împreună cu fratele său deține o firmă specializată în importul și exportul de armament și muniții. A fost decorat cu Ordinul Gloria Muncii și Ordinul de Onoare. 

În ultimii ani e foarte prezent ca analist pe teme de securitate, geopolitică, război hibrid, UE. În spațiul public are o imagine polarizantă. 

El  se descrie ca expert independent, critic față de guvernare și de parcursul european actual.

La sfârșitul lunii iulie 2026, a fost prezentat public în calitate de mentor al Vox Academy, un proiect nou lansat de jurnalista Natalia Morari, prezentată ca „o școală de gândire și leadership destinată adulților, care își propune să formeze persoane capabile să gândească critic, să comunice eficient și să își facă vocea auzită în spațiul public”. 

Rolul lui Ostalep în academie, conform site-ului oficial: „Diplomat și expert în relații internaționale și securitate, Director IDPS, diplomat cu experiență care a reprezentat Republica Moldova în negocieri multilaterale, inclusiv pe platforma OSCE”.

Mai mulți analiști ridică însă semne de întrebare privind transparența financiară și scopul real al proiectului, vorbind despre un proiect care ar fi creat sub auspiciile influencerilor de la Moscova și că ar legitima narative favorabile Kremlinului. 

Vox Academy se prezintă drept „o școală de comunicare și influență publică”, iar Valeriu Ostalep este acolo omul de geopolitică și securitate – dar asocierea cu nume percepute ca suveraniste / pro-ruse face proiectul foarte dezbătut în presa pro-europeană de la Chișinău.

Proiectul nou creat, în opinia unor experți, s-ar înscrie în rețeaua de instruiri a Kremlinului la nivel global despre care menționează un nou raport special al Institutului american pentru Studiul Războiului (ISW). Raportul arată că Rusia nu mai mizează doar pe RT și Sputnik, ci formează mii de jurnaliști străini antrenați cu inteligență artificială pentru a răspândi narațiunile Kremlinului timp de decenii.

Ce este SLAPP 

SLAPP vine de la Strategic Lawsuits Against Public Participation – acțiuni strategice în justiție împotriva participării publice.

Pe scurt, nu e un proces normal. E o cerere de chemare în judecată intentată nu ca să se obțină dreptate, ci ca să te reducă la tăcere.

Un jurnalist sau un activist civic poate fi dat în judecată doar pentru a fi redus la tăcere. Aceste acțiuni juridice abuzive sunt cunoscute generic drept SLAPP. Scopul lor nu este obținerea unei hotărâri favorabile, ci intimidarea și epuizarea jurnaliștilor 

Cum le recunoști:

• dezechilibru mare de putere – reclamant e de obicei un politician, om de afaceri, companie mare, iar pârâtul e jurnalist, instituție media sau ONG, activist

• costuri uriașe, durată lungă, complexitate – folosite ca presiune

• efect de descurajare – nu te afectează doar pe tine, ci îi face și pe alții să se autocenzureze

Vizați pot fi jurnaliști, editori, media, avertizori de integritate, apărători ai drepturilor omului, ONG-uri, artiști, cercetători.

Ce au făcut autoritățile moldovenești până acum?

Până recent Moldova nu avea mecanisme anti-SLAPP specifice. Cadrul normativ conținea doar garanții generale privind libertatea de exprimare, dar nu proceduri speciale pentru identificarea și respingerea SLAPP. 

Odată cu statutul de țară candidată la UE, subiectul devine obligatoriu:

 Alinierea la Directiva UE 2024/1069
UE a adoptat în aprilie 2024 Directiva privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate – actul anti-SLAPP. Ea cere statelor să poată respinge rapid cererile abuzive, să pună cheltuielile de judecată în sarcina reclamantului abuziv și să acorde despăgubiri victimelor. Statele UE au termen până în 7 mai 2026, iar pentru Moldova termenul de transpunere ca țară candidată este decembrie 2027. 

Proiectul de lege anti-SLAPP al Ministerului Justiției
Ministerul Justiției a elaborat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative privind combaterea procedurilor judiciare abuzive împotriva mobilizării publice. Proiectul a fost transmis spre avizare pe 7 aprilie 2026. 

Ce prevede:

• introduce pentru prima dată definiții clare pentru „mobilizare publică” și „proceduri judiciare abuzive”

• instituie mecanisme speciale derogatorii de la dreptul comun: respingere rapidă a cererilor vădit neîntemeiate, cauțiuni, sancționarea abuzurilor, recuperarea integrală a cheltuielilor și amenzi disuasive 

Pârâtul va putea cere respingerea rapidă până la începerea dezbaterilor judiciare în primă instanță.

Proiectul a fost votat în prima lectură în Parlament în ședința din 24 iulie 2026, cu votul a 55 de deputați. Legea ar urma să ofere protecție sporită jurnaliștilor, activiștilor civici, apărătorilor drepturilor omului și avertizorilor de integritate împotriva proceselor intentate cu scop de intimidare. 

Reacția organizațiilor de media 

Deși adoptarea la 24 iulie 2026, în primă lectură, a Proiectului de lege nr. 268 privind combaterea procedurilor judiciare abuzive împotriva mobilizării publice a fost salutată de mediul jurnalistic ca un pas necesar pentru protejarea jurnaliștilor, a redacțiilor, activiștilor și apărătorilor drepturilor omului, votul a fost umbrit de o serie de declarații din plen pe care organizațiile de media le consideră inexacte și periculoase pentru viitorul reformei.

Într-o declarație comună, Centrul pentru Jurnalism Independent și organizațiile neguvernamentale de media, printre care și Centrul de Investigații Jurnalistice,   atrag atenția că dezbaterea democratică nu poate avea loc pe baza unor interpretări eronate, în special atunci când acestea vizează direct nucleul legii - mecanismele anti-SLAPP europene și abrogarea articolului 70 din Codul contravențional, care sancționează calomnia.

În centrul criticii se află afirmațiile deputatului Dinu Plîngău. Acesta a susținut de la tribuna Parlamentului că Directiva UE 2024/1069 anti-SLAPP ar fi fost implementată „doar de Malta” și că transpunerea ei în Moldova ar fi prematură. Datele invocate de semnatari contrazic această afirmație: până la data examinării proiectului, cel puțin 13 state membre UE adoptaseră deja măsuri legislative anti-SLAPP, conform bazei oficiale EUR-Lex și European Anti-SLAPP Monitor.

La fel de distorsionată, spun organizațiile de media, este prezentarea proiectului ca și cum întreaga sa esență s-ar reduce la eliminarea răspunderii contravenționale pentru calomnie. În realitate, proiectul introduce un set de garanții procedurale - de la posibilitatea respingerii rapide a cererilor vădit neîntemeiate, la examinarea cu prioritate a cererilor de protecție și repararea prejudiciului provocat printr-o procedură abuzivă. Abrogarea art. 70, susțin semnatarii, este o componentă complementară, dar indispensabilă: atâta timp cât ea există, orice jurnalist poate fi intimidat nu prin instanță, ci printr-o simplă sesizare la Poliție, ocolind astfel toate garanțiile anti-SLAPP.

Organizațiile demedia resping și ideea că noul regim al cauțiunii și al sarcinii probei s-ar aplica automat în toate dosarele de apărare a onoarei și demnității. Acestea sunt mecanisme speciale, aplicabile doar în cauzele strict legate de mobilizarea publică.

Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare reflectă în detaliu standardele CtEDO și oferă remedii eficiente. Or, art. 70 nu este, așa cum a fost prezentat, un simplu instrument de „prevenție”. Norma permite amenzi, muncă neremunerată în folosul comunității, interdicția de a exercita anumite funcții și chiar arest contravențional. Însăși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2023, a calificat-o drept răspundere „penală lato sensu” cu caracter punitiv, precizând totodată că menținerea sau abrogarea ei ține de competența Parlamentului.

Amenințarea cu o sancțiune punitivă, avertizează organizațiile, are un efect de descurajare direct asupra relatărilor de interes public. Riscul nu este ipotetic - ONG-urile de media au documentat cel puțin trei situații în care art. 70 a fost folosit împotriva jurnaliștilor ca mijloc de presiune.

Mai mult, stabilirea defăimării presupune un exercițiu juridic complex - distincția între fapt și judecată de valoare, interesul public, calitatea de persoană publică, buna-credință, satira sau exagerarea admisibilă - un test de balanță între libertatea de exprimare și dreptul la reputație, care cere cunoașterea aprofundată a jurisprudenței CtEDO. Practica arată, spun semnatarii, că Poliția, împuternicită să constate contravenția, nu este pregătită instituțional să aplice aceste standarde.

În acest context, organizațiile solicită Parlamentului să nu dilueze garanțiile esențiale ale mecanismului anti-SLAPP în lectura a doua, să nu abandoneze abrogarea art. 70 și să asigure consultarea reală a organizațiilor de media și a experților în libertatea de exprimare înainte de votul final.

Planul de acțiuni în domeniul securității jurnaliștilor 2026-2027
Pe 29 aprilie 2026, pentru prima dată în Moldova, a fost semnat un cadru național dedicat securității jurnaliștilor de către Ministerul Culturii, MAI, Ministerul Justiției și Procuratura Generală. 

La capitolul SLAPP, planul prevede expres:

• desemnarea unui punct focal național pentru monitorizarea și combaterea proceselor abuzive și colectarea sistematică a datelor privind astfel de cazuri 

• instruirea continuă a polițiștilor, procurorilor și judecătorilor, evaluarea oportunității desemnării unor procurori specializați și analiza posibilității acordării asistenței juridice gratuite jurnaliștilor în litigii abuzive de tip SLAPP 

• crearea unui grup de puncte focale cu autorități și Consiliul de Presă – mecanism provizoriu de avertizare timpurie și răspuns rapid 

Deci, suntem în faza de tranziție: de la zero mecanisme specifice, la transpunerea directivei UE + un plan național care pune SLAPP-ul pe agenda instituțională. Legea nu e încă în vigoare în lectura finală, dar prima lectură și planul din 2026 sunt apreciați de comunitatea media drept pașii cei mai concreți făcuți până acum.