(Continuare din numărul trecut)  

 

De la liderii organizaţiilor teritoriale ale veteranilor războiului de la Nistru am încercat să aflăm câţi dintre cei care au luptat au beneficiat de credite preferenţiale destinate, conform Hotărârii de Guvern nr.1146, procurării sau construcţiei de locuinţe. În raionul Ungheni, de exemplu, din 42 de cereri ale veteranilor războiului din 1992 au fost satisfăcute doar două. La Căuşeni au fost depuse 300 de solicitări, dar au ridicat credite doar două persoane. Situaţia e puţin mai bună în Călăraşi, unde 7 veterani din cei 27 care au solicitat credite, au putut beneficia de acestea.  

 

Orhei  

 

În raionul Orhei, potrivit liderului organizaţiei raionale a veteranilor războiului de la Nistru, Andrei Calcea, care este şi membru al comisiei raionale pentru credite, au fost depuse 100 de dosare, însă nici unul dintre veteranii războiului din 1992, care au solicitat credite, nu a ridicat banii. Actualmente 300 din cei 800 de veterani din satele raionului au nevoie de îmbunătăţirea spaţiului locativ. Până în prezent, au ridicat credite în baza Hotărârii de Guvern toţi cei 14 participanţi  la lichidarea avariei de la Cernobâl, care au solicitat credite, şi o persoană represată de regimul comunist. Banca de Economii soluţionează în special cererile depuse de categoriile cărora statul le rambursează creditul în întregime, a mai declarat Calcea, precizând că o condiţie stabilită de bancă, dar neprevăzută în lege, care împiedică obţinerea creditului, este că o familie din localitatea rurală trebuie să facă dovadă unui venit lunar de câte 500 de lei pentru fiecare membru, plus încă 500 de lei pentru rambursarea creditului. Majoritatea familiilor veteranilor războiului de la Nistru nu au asemenea venituri şi, prin urmare, nu pot spera la obţinerea unui credit.

 

Grigore Gliga, plutonier de poliţie, are 6 copii şi locuieşte într-un apartament cu două odăi. Singurul în familie este salariul soţului de 1200 de lei. Fiecărui membru al familiei îi revine în jur de 180 de lei, ceea ce este departe de cerinţele băncii. Gliga are nevoie acută de spaţiu locativ,  dar nu poate nici să depună dosarul, deoarece nu întruneşte condiţiile băncii.  

 

Una din problemele enunţate de veterani ţine de tărăgănarea examinării dosarelor, din care cauză expiră valabilitatea multor documente, pe care veteranii sunt nevoiţi să le facă din nou contra plată. De exemplu, certificatul de la cadastru (F-56 TI) este valabil doar timp de trei luni. Perfectarea unui astfel de certificat costă între 20 şi 100 de lei. Unii dintre veterani spun că au fost nevoiţi să perfecteze de câteva ori actele de la cadastru, dar dosarele aşa şi nu au fost aprobate. Una din probleme este că cei care au nevoie de locuinţă, nu au ce pune în gaj şi, prin urmare, nu pot obţine creditul, spune liderul veteranilor de război din raionul Orhei, opinând că ar fi normal ca solicitantul de credit să gajeze cu locuinţa pe care o va procura sau construi. Participanţii la conflictul militar din mai multe raioane, potrivit lui Calcea, sunt dispuşi să acţioneze prin instanţa de judecată, deoarece consideră incorect că nu se ia în calcul cota de pământ la gajare. Pe de altă parte, spune Andrei Calcea, există situaţii în care persoane care nu merită obţin credite, însă acest lucru este foarte greu de dovedit şi necesită investigaţii ample. Unii, potrivit lui, obţin credite prin relaţii pe care le au la bancă, alţii înstrăinează apartamentele pe care le au şi prezintă documente precum că nu au locuinţă.  

 

 

 

 

 

Soroca

 

Alexandru Cimbriciuc, liderul organizaţiei de la Soroca, ne-a spus că 88 de veterani din raion au depus dosare la comisia raională, dar credite au ridicat doar 6 persoane. 7 dosare se află la Banca de Economii din Chişinău din luna ianuarie anul curent  şi nu se ştie care este soarta lor. „Pregătirea documentelor la notar, la cadastru, obţinerea garanţiilor din partea autorităţilor locale îţi ia câteva luni bune. Alte câteva luni durează studierea dosarului în cadrul comisiei raionale. Mai apoi banca te poartă pe drumuri. Toate aceste eforturi comportă cheltuieli, timp pierdut şi mulţi nervi. Pierzi mai mult de un an, nu primeşti nimic şi nici nu ai certitudinea că vei putea lua acest credit”, susţine Cimbriciuc. Prevederile legii privind creditele, în opinia sa,  se bat cap în cap: statul spune că îi ajută pe veterani, dar în realitate le pune atâtea piedici, încât cei mai mulţi se lasă bătuţi.

 

Căuşeni

 

La Comisia de pe lângă Consiliul raional Căuşeni au fost depuse în jur de 300 de cereri pentru  obţinerea scrisorilor de garanţie, necesare pentru ridicarea creditului bancar. Din 2004 până în prezent doar doi participanţi la conflictul de la Nistru din raionul Căuşeni au ridicat credite preferenţiale, unul dintre ei fiind fostul comisar de poliţie din Căuşeni,  Sergiu Haritonenco, care are 5 copii şi locuieşte într-un apartament cu două odăi. Valeriu Mustaţă, secretarul consiliului raional Căuşeni, ne-a spus că în trei ani Consiliul raional a dat foarte multe scrisori de garanţie participanţilor la conflictul militar, dar, din câte cunoaşte, banca nu a satisfăcut majoritatea cererilor. Anatol Timuş, directorul Băncii de Economii, filiala Căuşeni, a refuzat să discute cu noi privind creditele preferenţiale, recomandându-ne să solicităm părerea reprezentanţilor Băncii de Economii din Chişinău.

 

Vladimir Şchiopu din satul Ermoclia, raionul Ştefan Vodă, şi-a pierdut în lupte un picior. Încă în 1992 a încercat, fără succes, să obţină un credit pentru procurarea locuinţei. A ajuns până la guvernatorul Băncii Naţionale, Leonid Talmaci, care i-a răspuns că banca „poate acorda credite, dacă are astfel de mijloace băneşti, dar nu este obligată să facă acest lucru”. În 2004, când a încercat din nou să obţină creditul preferenţial, primarul satului Ermoclia, iar ulterior Consiliul raional, au refuzat categoric să-i acorde scrisori de garanţie, fără de care nu mai poate merge mai departe. De ceva timp a depus un nou dosar la comisia raională, în speranţa că va obţine totuşi un cât de mic credit. Pentru a i se stabili gradul de invaliditate pe viaţă, timp de cinci  ani la rând,  a fost nevoit să treacă testarea la Comisia Superioară de Atestare a Vitalităţii. „Probabil aşteptau să-mi crească piciorul”, spune în glumă Vladimir Şchiopu, de m-au verificat atâta timp”. În timpul unui control medical profilactic, un medic l-a întrebat în batjocură unde îi este piciorul. I-a spus că a fost la război şi din acest considerent ar trebui să fie deservit cel puţin fără rând. La aceasta medicul i-a zis: „Da cine te-a trimis la război?”.

 

Victor Cazacu, poliţist de sector în oraşul Căuşeni, participant la conflictul de pe Nistru, încearcă deja de un an să ia un credit preferenţial, dar nu a reuşit. Pentru a demonstra solvabilitatea şi credibilitatea sa în faţa băncii a împrumutat bani de la prieteni şi a procurat un imobil. Spera că va întoarce banii împrumutaţi din contul creditului, dar, din cauză că dosarul său încă nu a fost aprobat, s-a împotmolit în datorii. În timpul apropiat va fi nevoit să-şi vândă apartamentul ca să întoarcă datoria.   

 

Ialoveni

 

În procesul investigaţiei ne-am propus să urmărim prin ce trebuie să treacă un participant la război, pentru a obţine un credit preferenţial. Am monitorizat de la bun început cazul lui Pavel Rotaru, veteran de război din raionul Ialoveni. El locuieşte de aproape 20 de ani împreunăm cu soţia şi cei doi copii în casa socrilor săi, în satul Ţâpala. Casa e bătrânească şi ei îşi doresc demult să înceapă o altă casă, dar niciodată nu le-au ajuns suficiente resurse pentru aceasta. Pavel este singurul care lucrează din familie, cu salariul său de funcţionar de 1110 lei întreţinându-i pe cei doi copii ai săi, care sunt studenţi. Tot el îşi ajută socrii, care, fiind pensionari, adună lunar din pensie în jur de 700 de lei. A început procesul de adunare a actelor prin luna februarie. A făcut certificat la cadastru că nu dispune de locuinţă proprie, l-a completat cu un proces verbal al primăriei, prin care se confirma acest fapt. În aprilie a depus actele la comisia raională pentru credite, care, timp de o lună a verificat şi, ulterior, a aprobat dosarul său, expediindu-l filialei Ialoveni a Băncii de Economii. De aici a început calvarul. O funcţionară de la bancă, examinându-i dosarul, îi spune că trebuie să pună ceva în gaj. El a propus să utilizeze doar jumătate din credit adică 41 de mii, iar 41 de mii care trebuie să le ramburseze, să fie depuse în contul băncii sub formă de gaj, dar banca nu a acceptat. A convenit cu socrii că să gireze creditul prin casa lor bătrânească. Imobilul, fiind construit în 1969 nu avea un plan cadastral elaborat. Pentru a obţine acest document a fost necesar să vină la faţa locului inginerii cadastrali, să facă verificările necesare. I-a adus de trei ori, plătind de fiecare dată câtre 50-100 lei pentru transport. Totodată, toate actele eliberate de oficiul cadastral l-au costat în jur de 1000 de lei. La următoarea întâlnire, când a prezentat actele pentru gaj, funcţionara de la bancă i-a spus că cel mai bine ar fi dacă socrii ar dona casa fiicei,  adică soţiei lui. Explicaţia ar fi că imobilul pus în gaj nu poate fi donat sau transmis drept moştenire în următorii cinci ani, iar socrii, care au câte 80 de ani, ar putea să decedeze în acest timp. A fost nevoit să o ia iar de la capăt. A pregătit toate actele pentru notar, a mers de câteva ori la Ialoveni, apoi i-a dus pe bătrâni la notar. Numai pentru certificatul de donaţie a plătit 1100 lei, plus alte câteva sute de lei pentru transport şi alte servicii. După aceasta, bucuros că a făcut toate actele, la 25 iulie a mers din nou la bancă. Acolo – surpriză totală. Funcţionara îi spune că banca nu va putea să-i acorde credit, deoarece prin aceste documente se constată că familia sa are unde locui, întrucât soţia sa are în proprietate o casă. Aici Pavel Rotaru a rămas blocat. Acum chiar nu mai ştie ce să facă.   

 

La cheremul funcţionarilor corupţi

 

Creditele preferenţiale acordate anumitor categorii de persoane vulnerabile sunt, în viziunea mai multor veterani ai războiului de pe Nistru, „un vis care necesită eforturi supraomeneşti pentru a deveni realitate”. Mare parte a celor care au luptat cred că Guvernul a emis hotărârea privind creditele preferenţiale de ochii lumii, doar pentru a arăta că se îngrijeşte de categoriile vulnerabile. Ideea, de altfel, bună, de a ajuta familiile celor care au luptat în război, a fost compromisă din start, pentru că statul nu poate acoperi o parte a creditelor, iar cei care, şi-au jertfit sănătatea pentru integritatea acestui stat, după cum am văzut, sunt lăsaţi la cheremul funcţionarilor corupţi.

 

Investigaţia a fost realizată cu suportul Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP