Moldovencele care au fost traficate pentru exploatare sexuală aproape că nu au șanse să primească despăgubiri morale, chiar și atunci când instanțele de judecată obligă traficanții să le achite.

Niciunul dintre participanții la anchetă nu au obligații expres să identifice și să sechestreze averile traficanților, din care ar putea fi compensate prejudiciile aduse victimelor.

De multe ori, cei care trimit fetele în trafic, sunt recrutori, care nu dispun de averi, capii rețelelor aflându-se peste hotarele Moldovei.

În multe cazuri, instituțiile statului contribuie, la descurajarea traficanților să achite prejudicii victimelor. În 2010 a fost înregistrat cel puțin un caz în care o traficantă a fost eliberată înainte de termen din penitenciarul nr. 13, chiar dacă nu plătise despăgubiri pentru două victime.

Facerea de bine a unei consătence

Elena A., o tanară de 27 de ani din raionul Dubăsari, a petrecut 8 luni în sclavie în Turcia. În vara anului 2003, ea a fost ademenită de o consăteancă, Aliona C., să meargă la muncă, pentru a lucra chelneriță într-un hotel. ”Mi s-a promis un salariu de 300 de dolari pe lună. Aveam mama bolnavă și acești bani înseamnau o avere”, spune Elena.

Așa cum reiese din dosarul penal deschis ulterior, pașaportul s-a perfectat într-o zi, cu banii Alionei. Concubinul acesteia a intâlnit-o pe Elena pe aeroportul din Istanbul. Acesta, cetățean turc, a fost condamnat ulterior în țara sa pentru trafic de persoane. De la Istanbul, Elena a fost dusă în Antalia, la un hotel închis, unde mai erau câteva fete. ”Imediat ce am ajuns, au fost chemați 3 bărbați, care și-au ales fete, inclusiv pe mine. Trebuia să mergem la clienți. Atunci am început să plâng și să spun că nu mă duc nicăieri, pentru că nu pentru asta am venit. Turcul a sunat-o pe Aliona si mi-a dat telefonul să vorbesc. Ea mi-a spus să fac ce mi se spune și să nu-i fac probleme. Peste câteva zile, și Aliona a revenit în Turcia”, povestește Elena.

În dosarul de 240 de file, aflat acum în arhiva judecătoriei Dubăsari, se păstrează depozițiile Elenei făcute în fața instanței. Ea a arătat că la scurt timp concubinul Alionei a vandut-o unui alt patron, cu care însă acesta păstra legătura. ”Aveam în jur de 2 clienți pe zi și câte 6-10 noaptea. Am înțeles ulterior că Aliona a luat pe mine 2500 de dolari, cu atât mă vânduse. Cât m-am aflat acolo, patronul i-a dat concubinului Alionei 178 de dolari, pe care i-a trimis mamei mele acasă. Alți bani nu am primit”, cităm din procesul-verbal al ședinței de judecată.

Cât s-a aflat în sclavie, Elena a ajuns la spital, unde a fost operată, iar acest lucru i-a făcut pe traficanți să-i restituie pașaportul pe care i-l ridicaseră imediat ce a ajuns în Turcia. Având pașaportul, ea a reușit mai târziu să fugă. ”Am evadat împreună cu o fată din Ucraina, ne-a ajutat unul dintre clienți”, a mai spus Elena la judecată.

Ajunsă acasă, in martie 2004, nu a depus cerere la poliție. În instanță, Elena a explicat de ce: ”Peste câteva zile și Aliona s-a întors în Moldova. A venit la mine acasă și a început să mă insulte pentru că am fugit. Atunci ne-am certat și chiar ne-am bătut, apoi nu am mai vorbit în jur de un an. Într-o zi ne-am întâlnit întâmplător în microbuz și mi-a spus că nu se mai ocupă cu prostituția, ci are un magazin în Turcia. Atunci când am revenit, i-am povesit mamei prin ce am trecut. Nu am vrut sa mă duc la poliție de rușine. Mai târziu i-am spus și fratelui meu. Când a aflat, a vrut să se ducă la Aliona și s-o bată. I-am zis să nu facă asta și să mergem la poliție”.

O traficantă, două victime

La 17 ianuarie 2007 în baza plângerii Elenei procuratura a deschis un dosar penal, iar o lună mai târziu, acesta a  fost conexat cu un altul, al unei alte victime. În continuare Aliona C. a fost cercetată în baza depozițiilor a două victime. A doua tânără s-a dovedit a fi consăteancă a Elenei și Alionei, care însă a fost trimisă în Turcia ceva mai devreme. La întoarcere, ea a povestit poliției că fusese vândută la doi proxeneți, ultimul fiind o femeie, cetățeană a Turciei. ”La ea am fost pe post de scalvă. Stăteam cu copilul, făceam curățenie în casă, iar noaptea eram trimisă la clienți”, a mărturisit Nadia polițiștilor și, ulterior, în instanță. „Nu ne adresam la poliție, deoarece ne era teamă că patronul ne va cumpăra înapoi de la polițiști. Aveam și clienți polițiști”, au mai spus fetele la proces.

10 ani de închisoare, transformați în 5 ani, apoi în 2 ani

La 28 februarie 2008 pe numele Alionei a fost emis mandat de arest, iar ulterior aceasta a fost dată în căutare internațională. A revenit în țară prin intermediul Interpol. La judecată, Aliona a spus că a practicat prostituția în Turcia, iar ulterior traficantul care a întâlnit-o pe Elena la aeroport i-a devenit soț.

Instanța din Dubăsari a condamnat-o pe Aliona C. la 10 ani de închisoare. Termenul a fost însă redus de către Curtea de Apel până la 4 ani și 8 luni privațiune de libertate. Curtea a invocat faptul că Aliona are un copil minor, o fetiță de 8 ani. Până la urmă, Aliona a stat la închisoare doar 2 ani și 4 luni, de la 4 decembrie 2008 – până la 8 aprilie 2011, iar pentru că a muncit și a avut „zile privilegiate”, a fost eliberată înainte de termen.

Eliberată ilegal înainte de termen

Contrar Codului de Executare, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a eliberat-o pe Aliona înainte de termen, deși traficanta avea neachitate două obligații. Ea urma să achite câte trei mii de lei Elenei și Nadiei. Într-o informație oficială, Departamentul Instituțiilor Penitenciare susține că în dosarul Alionei figurează aceste sume, însă ele nu au fost plătite deoarece nu existau titluri executorii (Document).

La judecătoria Dubăsari aflăm contrariul: titlurile executorii au fost emise de către judecătorul Veaceslav Suciu și expediate (Document) penitenciarului nr. 13 din Chișinău, care urma să deconteze banii în folosul părților vătămate din zilele de muncă ale condamnatei.

Despăgubirile s-au pierdut... pe drum!

Solicitat ulterior, DIP anunță că titlurile nu au ajuns la destinație și s-a dat vina pe poștă. Întrebarea este de ce penitenciarul nu a anunțat judecătoria despre lipsa titlurilor, de vreme ce în hotărârea de judecată figurează clar aceste sume și nici măcar Curtea Supremă nu le-a anulat?

Acum, Elena spune că suma de 3 mii de lei nu ar fi ajutat-o să-și restabilească sănătatea și nici să scape de suferințele psihologice, dar pentru că nu a beneficiat de un avocat în instanță, nu a avut putere să meargă ea singură mai departe și să ceară prejudicii mai mari. Nici nu știe dacă ar fi avut rost, de vreme ce nici mizeria de 3 mii de lei nu i-a fost plătită. Elena încearcă acum să-și refacă viața și, împreună cu soțul său, bate pragurile medicilor ca să se trateze ca să poată naște un copil.

Daune morale record  - 100 de mii de lei, când vor fi plătite?

Cazul unei fete din Chișinău, care a rămas orfană după ce părinții au fost decăzuți din drepturile părintești s-a dovedit a fi și mai tragic. Deși o judecătoare din Chișinău l-a obligat pe cel care a trimis-o în Turcia să-i plătească o despăgubire aproape record pentru
Republica Moldova, acum fata este pusă în situația de a umbla pe drumuri ca să-și recupereze banii (Document).

În septembrie 2009 Ana M. era proaspăt înmatriculată în anul întâi la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă”. În fiecare dimineață, când mergea la ore, trecea pe lângă o spălătorie. Acolo lucra Valeriu M., atunci în vârstă de 38 de ani, care i-a devenit în scurt timp iubit. Astfel, după o relație de o lună, au decis să se căsătorească, dar pentru că nu aveau bani de nuntă, Valeriu a convins-o să meargă mai întâi de una singură în Turcia. Fata urma să lucreze chelneriță, iar iubitul său avea s-o urmeze imediat ce-și perfecta pașaportul.

De la Universitate, în Turcia

Potrivit probelor din dosar, toate s-au organizat foarte repede și la sfârșitul lunii octombrie Ana a ajuns la Istanbul. Acolo a înțeles că a fost vândută. După aproximativ o lună, cât a fost forțată să se prostituieze, Ana a contractat 4 boli venerice și a rămas însărcinată. A revenit în Moldova și a fost internată la Centrul Mamei și Copilului, unde a făcut întrerupere de sarcină la un termen avansat, apoi a fost îngrijită la Centrul de Asistență și Azil al Victimelor și Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane, fondat cu sprijinul Organizației Internaționale pentru Migrație.

Judecătoarea care a examinat cazul, Svetlana Balmuș, mărturisește că Ana a ajuns la proces cu o vădită traumă psihologică, dezorientată și disperată. Judecătoarea l-a condamnat pe Valeriu la 13 ani de închisoare și l-a obligat să-i plătească Anei 100 de mii de lei despăgubiri. ”Prin infracțiunea de trafic a Anei M. În scopul exploatăii sexuale în Turcia, se spune în decizia instanței, ultimei i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, manifestate prin pierderea speranței în viață, pierderea legăturilor sociale, manifestate prin excluderea de la facultate, eliminarea din căminul studențesc. (...) Potrivit scrisorii directorului Centrului de Asistență și Protecție a Victimelor traficului de Ființe Umane, portretul psihologic al pătimitei se caracterizează prin stres posttraumatic, cu manifestări de anxietate, amnezie parțială, coșmaruri, flashbak-uri, insomnie, dezorientare. Reacțiile severe la stres au apărut din cauza experienței de trafic prin care a trecut, ca urmare a faptului că este însărcinată în 16-17 săptămâni”.

100 de mii de lei prejudicii morale, deocamdată neplătite

Deși mai speră la o reducere a termenului, întrucât dosarul urmează să fie examinat și de Curtea Supremă, Valeriu își ispășește în prezent pedeapsa în penitenciarul nr. 15 din Cricova. Acolo nu lucrează, și respectiv nu se știe dacă va putea plăti despăgubirea. Mai mult, titlul executoriu a fost trimis victimei, așa că acum aceasta este pusă în situația să ceară de la condamnat despăgubirea. Ana, care încearcă acum să-și refacă viața, spune că nu mai are putere să umble pe drumuri și vrea să uite totul.

Cine despăgubește victimele?

Atât judecătorii, cât și avocații care apără interesele victimelor, spun că despăgubirile, chiar dacă sunt obținute în instanță, rareori ajung să fie plătite tinerelor care au trecut prin trafic.  Una dintre cauze este faptul că  organele de anchetă nu iau din start măsuri de identificare a veniturilor traficanților sau recrutorilor, este părerea avocatului Tatiana Catană. ”Ofițerii se concentreaza numai pe latura penală, la descoperirea și documentarea  cazurilor de trafic și nu încearcă să urmărească ce beneficii au avut traficanții din aceste activități ilegale”, spune Tatiana Catană. O a doua cauză ar fi, în opinia sa, faptul că în Republica Moldova nu se află marii traficanți, adică cei care conduc afacerile ilegale și adună profiturile, ci recrutorii, cărora le revine o mică parte din venituri și de cele mai multe ori acestea nu sunt înregistrate oficial.

În unele țări europene există fonduri din care statul plătește despăgubiri victimelor traficului de ființe umane. În Moldova deocamdată nu există un asemenea fond.

În Moldova, anual în jur de 60 de oameni sunt condamnați prin decizii definitive pentru trafic de ființe umane. Datele Curții Supreme de Justiție arată că în 2009 au fost condamnate 72 de persoane, în 2010 – 54, iar în prima jumătate a anului 2011 – 14 persoane au fost trimise în închisori pentru infracțiuni de trafic.