În regiunea transnistreană, zeci de tineri sunt arestați, ținuți în detenție și condamnați pentru... terorism, trădare de patrie și spionaj. În detenție sunt torturați, li se înscenează executări prin împușcare, sunt lăsași să se îmbolnăvească de tuberculoză sau alte boli grave. Locuitorii din stânga Nistrului rămân ostaticii unei situații grave: deși sunt cetățeni ai R. Moldova, autoritățile constituționale ale statului nu-i pot proteja de abuzurile regimului ilegal de la Tiraspol. De la începutul anului, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului au pus pe rol în regim de urgență două cauze, similare cazului Ilașcu, în care a fost condamnată Federația Rusă.

Experții Asociației „Promo-LEX”, care monitorizează drepturile omului în regiunea transnistreană, spun că în stânga Nistrului oamenii sunt foarte ușor reținuți, privați de libertate, condamnați. Toate deciziile sunt ilegale, fiind emise de așa-numite „instanțe de judecată” și „organe de drept” neconstituționale, ce nu pot înfăptui justiția. Organele constituționale ale R. Moldova sunt obligate să se autosesizeze pe fiecare caz, însă acest lucru de multe ori nu se întâmplă.

Arestat pentru terorism

Pavel Juicov, în vârstă de 37 de ani, este jurist de profesie și anul acesta a reușit să deschidă la Tighina un birou de avocați. În luna martie s-a înscris în cursa electorală pentru Consiliul orășenesc Tighina. Avea ambiții mari. Vroia să schimbe multe în oraș. Însă n-a ajuns să participe la alegeri, pentru că într-o noapte a fost arestat de miliția transnistreană și încarcerat. A doua zi, părinții săi aveau să afle la știrile de la o televiziune locală că feciorul lor ar fi liderul unei grupări teroriste.

Alexandru Juicov,  tatal lui Pavel Juicov

„Au venit noaptea, l-au luat, fără să știm de ce și pentru ce”, spune Alexandru Juicov, tatăl lui Pavel. „Seara, la buletinul de știri apare ministrul de interne și declară că a fost reținută o grupare teroristă, iar pe fundal era arătat fiul nostru, escortat în cătușe. Această secvență video a fost pusă de multe ori la televiziunea din Tighina, câteva zile la rând, iar după cadru se citea știrea că a fost anihilată o grupare criminală”, povestesc părinții tânărului. Soții Juicov sunt ruși de naționalitate și au cetățenia Federației Ruse. Au venit la Tighina cu 40 de ani în urmă, ca tineri specialiști. Tatăl său a lucrat până la pensionare în industria militară. Dezamăgit de ceea ce se întâmplă acum la Tiraspol și Tighina, Alexandru Juicov spune că „nicio persoană nu se află în siguranță și că oricine poate fi arestat și încarcerat. Iar acolo i se găsește o vină, pentru că organele de drept trebuie să arate că lucrează și nu primesc bani în zadar”. Aflat în detenție, Pavel Juicov a ținut greva foamei timp de 15 zile, în semn de protest pentru acuzațiile ce i se aduceau. Părinții sunt îngrijorați de starea sănătății lui. „Iată cazul lui Vardanian a bulversat opinia publică, multă lume îl apără, cere eliberarea lui, pentru că este jurnalist. Și comunitatea armenească este puternică, dar pe Pavlic al nostru nu are cine să-l apere”, se tânguiește tatăl tânărului.

A devenit dubios pentru că vorbea mai multe limbi

Natalia Mozer,  mama lui Boris Mozer

și familia unui alt tânăr, aflat în detenție la Tiraspol, este îngrijorată de starea sănătății lui. Boris Mozer are 22 de ani și se află deja de un an și jumătate în arest, pentru că ar fi prejudiciat Compania de telefonie „Interdnestrcom” la care a lucrat ca manager de vânzări, dar și Compania „Sheriff”, cu care nu a avut nicio legătură. Natalia Mozer, mama tânărului, cu care ne-am întâlnit la Tiraspol, ne-a povestit prin ce calvar trece feciorul său, deținut fără vreo hotărâre de judecată din noiembrie 2008. Ea afirmă că li s-a cerut să restituie presupusa pagubă și că au vândut deja apartamentul în care locuia băiatul, au adunat toate economiile și încă au mai împrumutat bani, ca sa adune suma pretinsă, dar între timp dauna revendicată a crescut. „Ne telefonează acasă, de la Serviciul de pază de la „Sheriff” și ni se tot cer bani. Nici nu știm cui dăm acești bani. Și cât o să mai dăm, dacă vedem cum copilul nostru se stinge…”, spune cu durere Natalia Mozer. „Am cerut să-l elibereze pe cauțiune, pentru că ne temem că va muri. Are hipertensiune și astm. Chiar asistența medicală ne-a spus să facem ceva, pentru că e în stare gravă. Ni s-a refuzat. Ba mai mult, am fost amenințați că vom fi dați în urmărire internațională ca teroriști. Când am auzit una ca asta am leșinat”. Părinții cred că băiatul lor a fost arestat pentru că avea multe contacte cu străinătatea, el vorbește fluent câteva limbi și comunica liber cu clienții săi din străinătate, în special din SUA. După ce a reclamat autorităților din regiune încălcări ale mai multor drepturi, familia Mozer a ajuns să fie amenințată. „I-am spus anchetatorului că vom căuta dreptate. La care el zice - dacă o să vă plângeți, o sa fie și mai rău”, adaugă Natalia Mozer.

Execuție cu moartea

Cauza lui Boris Mozer este a doua comunicată în acest an de CEDO, după cauza Matcenco, similară cauzei Ilașcu (hotărârea din 24 iunie 2004), și reclamă grave violări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană, susțin experții „Promo-LEX”, organizație care a criticat de mai multe ori Guvernul R. Moldova și pe cel al Federației Ruse pentru ignoranța cu care sunt examinate plângerile populației din stânga Nistrului, inclusiv în cauzele de omor, răpiri, torturi, condamnări ilegale și privare de libertate.

Iurie Matcenco a fost arestat în februarie 2010, privat ilegal de libertate și deținut în Penitenciarul nr. 3 din or. Tiraspol. În penitenciar i s-a înscenat executarea cu moartea de către agenții MGB, a fost bătut în oficiile MGB-ului de către colaboratorii instituției, iar ulterior și de către miliție. Pentru că nu mai suporta maltratările, a fost nevoit să declare greva foamei, aceasta fiind unica posibilitate de a atrage atenția asupra maltratărilor la care a fost supus și a beneficia de ajutor din partea personalului medical.

La 15 martie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis examinarea în regim prioritar a cauzei Iurie Matcenco. „Acest caz ridică probleme importante de jurisdicție și responsabilitate vis-à-vis de situația drepturilor deținuților din locurile de detenție ale regiunii transnistrene a R. Moldova”, se arată într-o declarație făcută publică de Asociația „Promo-LEX”. În cazul Matcenco, guvernelor statelor pârâte - Rusia și Moldova - li s-a dat termen până la 12 mai 2010 să explice cum a fost posibilă înscenarea executării cu moartea în cazul lui Iurie Matcenco de către agenții MGB-ului, torturarea lui, privarea ilegală de libertate și refuzarea asistenței medicale pe parcursul grevei foamei ținută de reclamant pe parcursul a 44 de zile.

Îmbolnăvit de tuberculoză

 

Efrosenia Bunici,  bunica lui Dumitru Simeniuc

Dumitru Simeniuc, un tânăr de 21 de ani, student la Colegiul de medicină din Tighina, a fost arestat, la fel, în toiul nopții, pentru că ar fi încercat să cumpere produse alimentare cu o bancnotă de 25 ruble transnistrene falsificată, care valorează cât 2 euro. În izolatorul de detenție preventivă, tânărul s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Acum boala a avansat, însă în penitenciar nu sunt medicamentele necesare pentru tratament. Părinții au procurat o parte de medicamente de la Odesa, însă nu li se permite să i le dea. Eufrosenia Bunici, bunica băiatului, ne-a spus că au primit și un certificat de la medicul care l-a examinat și care scrie că tânărul este în pericol de moarte. Deși, după cum susțin bătrânii, în timpul percheziției nu s-a găsit nimic ce ar confirma că nepotul lor ar avea vreo legătură cu falsificarea banilor, totuși autoritățile refuză să-l elibereze măcar pentru a urma tratamentul necesar. „Nepotul ne-a spus că zilele trecute doi tineri din celulă au murit, tot cu tuberculoză. Noi am cerut să-i dea drumul să se lecuiască, dar nu am fost auziți. Ei vorbesc de drepturile omului. Nu este nimic. Cum au ucis așa și ucid. Eu zic așa: dacă este vinovat, el trebuie să răspundă, dar nu trebuie să-l ucizi în halul acesta”, se tânguiește bătrâna. Ea și cu soțul sunt de baștină din raionul Orhei. Au învățat la Tighina și au rămas să lucreze și să locuiască acolo. Acum sunt disperați și nu mai știu unde să caute dreptatea.

 

Procuratura neputincioasă

Valentina Bradu,  procuror de Dubasari

Procuratura R. Moldova are două subdiviziuni teritoriale care au sarcina să apere drepturile cetățenilor din localitățile aflate sub jurisdicția administrației de la Tiraspol. Procuratura raionului Dubăsari își are sediul în satul Ustia, localitate aflată în partea dreaptă a Nistrului. Cea de-a doua subdiviziune se află în municipiul Tighina. Aceste instituții activează în condiții dificile, colaboratorii având ei înșiși nevoie de protecție. Procurorul de Dubăsari, Valentina Bradu, spune că la modul practic este imposibilă efectuarea urmăririi penale în localitățile aflate sub controlul regimului de la Tiraspol. „Pentru a instrumenta dosarele trebuie să ne deplasăm pe propria răspundere în Transnistria, riscând să fim reținuți și umiliți de miliția transnistreană. Cu regret, dosarele intentate de noi nu ajung în judecată, fiind suspendate de cele mai multe ori, dar este important să facem investigații, atât cât putem”, spune procurorul de Dubăsari. Am avut cazuri când colaboratorii noștri au fost reținuți când mergeau la odihnă, încarcerați și judecați chiar, precizează procurorul.

Judecătorii au cetățenia R. Moldova

Potrivit Valentinei Bradu, mulți dintre cei bănuiți - milițieni, anchetatori, procurori sau judecători din Transnistria care și-au uzurpat calități oficiale - au și cetățenia RM, a Rusiei sau Ucrainei și, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest internațional pe numele lor, însă aceasta nu se întâmplă, pe motiv că ar genera noi provocări din partea Tiraspolului. „Aceste persoane, care rețin abuziv tinerii noștri, îi judecă după legi care demult sunt depășite, au cetățenia Moldovei, circulă cu pașaport moldovenesc și se bucură de toate privilegiile pe care le oferă cetățenia Moldovei”. Acum procurorii speră că doar după reglementarea conflictului se va reuși, poate, tragerea la răspundere a celor vinovați de multele fărădelegi în această regiune.

În același sediu cu miliția transnistreană

Ion Tcaci,  procurorul municipiului Tighina

Procuratura Tighina se află, încă din anul 1992, în aceeași clădire cu miliția transnistreană. La intrare, milițienii înregistrează riguros fiecare vizită la organele de drept moldovenești, iar ulterior fac presiuni asupra persoanelor care se adresează. Procurorul municipiului Tighina, Ion Tcaci, spune că autoritățile separatiste fac tot posibilul pentru ca cetățenii să nu știe că în localitate există Procuratura și Comisariatul de poliție ale RM, discreditând și zădărnicind activitatea instituțiilor. „Oamenii sunt presați și intimidați să nu se adreseze la noi. Anul acesta avem doar șapte cereri, pe trei din ele am pornit dosare penale. La adresările noastre în structurile din Transnistria sau ni se răspunde formal, sau nu ni se răspunde deloc”. Unul din cazurile pe care Procuratura Tighina a pornit dosar penal ține de un tânăr care a fost răpit de reprezentanții MGB-ului, dus la Nistru, unde i s-a pus pistolul la cap, cerându-i-se ultimativ să plece din regiune, în caz contrar va fi împușcat.

Cetățenii nu știu că pot cere ajutorul structurilor constituționale

Ion Manole, directorul Asociației „Promo-Lex”, spune că aceste cazuri arată starea de lucruri din regiune, unde oamenii sunt arestați foarte ușor și deținuți în condiții inumane. „Invocarea unor așa-zise crime gen terorism, trădare de patrie, sau spionaj este cea mai ușoară metodă de intimidare a populației. Prin astfel de incriminări, populația devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face și situația convine regimului pentru a-și menține influența și a menține frica, spaima în rândurile populației. Am întâlnit cazuri, când persoanele au fost arestate și condamnate pentru simplul fapt că aveau bunuri sau bani. Avem informații că unii au plătit bani grei pentru a fi scoasă persoana din închisoare, dar oricum aceasta rămâne după gratii”.

S-a ajuns la această situație din cauză că, pe parcursul acelor 18 ani de după războiul moldo-rus, din 1992, autoritățile constituționale ale Moldovei au abandonat această regiune, lăsând regimul de acolo să-și întărească structurile, spune expertul. Manole precizează că „în situația lui Vardanian, Matcenco sau Mozer s-au aflat și se mai află numeroase persoane. Acestea însă nu mai solicită ajutorul autorităților constituționale din cauza lipsei de credibilitate. Organele de drept din Moldova ignoră drepturile constituționale ale persoanelor aflate în teritoriul controlat de administrația de la Tiraspol și își declină orice responsabilitate pentru starea de fapt din acest spațiu. Rusia și Moldova, ca părți implicate direct în războiul din 1992, nu demonstrează voință reală pentru identificarea soluțiilor și crearea unui mecanism eficient de protejare a drepturilor omului în Transnistria. Mecanismul creat în 1992 rămâne unul formal pentru autorități și ineficient pentru drepturile locuitorilor regiunii”.

Mai mult, o mare parte a cetățenilor din stânga Nistrului nici nu știu că au dreptul să se adreseze la procuratură, că există judecătorii pentru raioanele de est ale Moldovei.

Soluții fără soluție

Cunoscutul militant pentru drepturile omului Stefan Urâtu, devenit de curând consilier al președintelui R. Moldova, consideră că organele de drept ale R. Moldova trebuie să pornească urmărirea penală pe fiecare caz de încălcare a drepturilor omului în regiunea transnistreană, să acumuleze probe, să invite persoanele care sunt implicate, iar în cazul în care acestea refuză să se prezinte, să emite mandat de arest și să fie date în căutare internațională. În momentul, în care au apărut la Chișinău, sau dacă Interpolul a dat de ele, acestea să fie aduse la Chișinău și judecate, în conformitate cu legislația R. Moldova. Procurorii însă nu cred că aceasta ar putea fi o soluție viabilă pentru asigurarea drepturilor în regiunea controlată de un regim neconstituțional. Părerea este susținută și de Ion Manole. „Este una când vii numai cu vorbe la negocierile în problema reglementării transnistrene sau în discuțiile cu diplomații străini și e cu totul alta când pui maldăre de dosare pe masă”, accentuează expertul. Șeful Biroului pentru Reintegrare de pe lângă Cancelaria de Stat a R. Moldova, Ion Stăvilă, a declarat în cadrul unei ședințe a Clubului Jurnaliștilor de Investigație că respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului este o preocupare a biroului, dar în competența sa nu intră acțiuni de investigare din arsenalul organelor de drept. Biroul monitorizează în prezent vreo zece cazuri, între care cele ale lui Matcenco, Mozer, Vardanian, Cazac și alții, semnalate structurilor internaționale, spune Stăvilă. Avocatul Alexandru Postică, care susține la CEDO cauzele tinerilor aflați în detenția organelor neconstituționale de la Tiraspol, a declarat că „dacă autoritățile moldovenești și cele rusești nu vor binevoi să găsească soluții în impunerea respectului față de drepturile omului în regiunea transnistreană, îi vom obliga să o facă prin mecanismul Curții Europene. Locuitorii din regiunea stângă a Nistrului au dreptul la o protecție eficientă din partea statelor pârâte. Este obligația ambelor state să contribuie la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în acest spațiu și la respectarea Convenției Europene”.

Experții „Promo-LEX” atestă în ultimul timp o creștere a numărului de adresări din partea cetățenilor din regiunea transnistreană. Ei presupun că acest fapt se datorează, în special, mediatizării cazului Vardanian.

Investigația a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliștii pentru Drepturile Omului”, desfășurată cu suportul Ambasadei SUA în Moldova 

De jure, regiunea transnistreană este parte componentă a Republicii Moldova, care a aderat la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Prevederile Convenției se extind și asupra locuitorilor acestei regiuni, iar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt depuse în fiecare an tot mai multe petiții din partea locuitorilor Transnistriei, care consideră că le sunt încălcate drepturile. Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice aplicarea torturii și obligă statele să asigure cetățenilor lor acces la un proces echitabil. Art.3 al Convenției prevede:  Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Art. 6 al Convenției prevede dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil:  Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta siimpartiala, instituita de lege, care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor siobligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii înmaterie penala îndreptate împotriva sa. Persoanele din regiunea transnistreană care au fost supuse torturii sau tratamentelor inumane și degradante și cele care consideră ca le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, pot apela la următoarele organizații:  Asociația PROMO-LEX - 450024, 492684, 449626  Centrul pentru Drepturile Omului, avocații parlamentari -  23 48 00  Centrul de reabilitare a victimelor torturii “Memoria” - 72 49 33  Amnesty International Moldova ― 83 58 08