Economic

Afaceri cu apartamente la Ministerul Apărării

www.apartamentele.md

Mai mulți militari din cadrul Ministerului Apărării se consideră nedreptățiți la repartizarea locuințelor de stat și pun sub semnul întrebării modul în care Ministerul a distribuit apartamentele. Ei susțin că repartizarea s-a făcut netransparent și pe criterii de cumetrism. Ministerul Apărării afirmă că a respectat legea, dar refuză să facă publice numele militarilor care au primit, în anul curent, locuințe de la stat sau le-au procurat pe bani publici.

Legea permite, dar ministerul nu garantează

Sute de familii ale militarilor angajați în Armata Națională așteaptă de ani buni să primească o locuință. Unii s-au chinuit cu doi copii până au crescut mari într-o cameră de cămin de 17 metri pătrați, alții nu-și permit al doilea copil pentru că nu au unde locui. Salariul modest nu le permite multora nici măcar să viseze că și-ar putea procura o locuință pe bani proprii. La începutul anului 2007, în lista celor care își doreau o locuință erau înscrise peste 720 de familii ale militarilor. Conform Legii despre statutul militarilor, asigurarea lor cu locuințe se face «în limita alocațiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri». După cum vedem, legea prevede dreptul militarilor la spațiul locativ, dar Ministerul Apărării, cel care este responsabil de realizarea acestei prevederi, nu o respectă, din varii motive. După ce a obținut anul trecut 127 milioane lei din comercializarea a două loturi de pământ, MA s-a angajat să asigure cu locuințe o parte din militarii Armatei Naționale. În total, aproape 190 de familii de militari din Garnizoanele Chișinău, Cahul, Ungheni și Florești au primit locuințe. Potrivit legii, militarii au dreptul să privatizeze locuințele doar dacă au nu mai puțin de 15 ani de serviciu în Armata Națională. Militarii angajați prin contract, care dispuneau de spațiu locativ de serviciu în campusurile militare, au beneficiat de dreptul la privatizarea locuințelor de serviciu sau de o compensație financiară, ca să-și procure o nouă locuință. În baza unor certificate speciale, eliberate de MA, militarii au putut cumpăra apartamente în orice localitate din R. Moldova.

Condamnări la CEDO

În ultimii ani, MA a pierdut mai multe procese de judecată intentate de militarii care își revendică dreptul la spațiu locativ. Pentru că nu și-au făcut dreptate în țară, mai mulți militari s-au văzut nevoiți să se adreseze la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Unul dintre cazurile pierdute de R. Moldova la CEDO este cel al fostului militar al Armatei Naționale, colonelul Vadim Cogut, aflat în lista de asigurare cu spațiu locativ din anul 1992. Vadim Cogut, cu 27 de ani lucrați în AN, s-a judecat cu MA câțiva ani buni. La 23 noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție a obligat MA să-l asigure pe Vadim Cogut cu locuință. Întrucât ministerul nu a satisfăcut decizia judecății, colonelul a înaintat o acțiune la Judecătoria sect. Centru, solicitând să fie schimbat modul de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000, prin achitarea de către Minister a valorii unui apartament cu două odăi. La 18 mai 2001, Judecătoria sect. Centru a satisfăcut pretențiile reclamantului și a obligat Ministerul să-i achite suma de 83 mii lei. Doi ani mai târziu, executorul judecătoresc a informat militarul că Ministerul a refuzat să execute încheierea din mai 2001. Din acest motiv, au fost inițiate noi proceduri judiciare împotriva Guvernului. Curtea de Apel însă a încetat procesul pentru că MA nu poate fi responsabil pentru nealocarea de către Executiv a resurselor financiare.

În iulie 2004, Cogut a fost nevoit să se adreseze la CEDO, pe motiv că i-au fost încălcate drepturl la un proces echitabil și la protecția proprietății. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea acestor drepturi prin neexecutarea hotărârii de judecată în favoarea reclamantului timp de aproape trei ani. La 4 decembrie 2007, CEDO a condamnat R. Moldova, obligând statul să-i achite lui Vadim Cogut 2,500 euro cu titlu de daune materiale și 800 euro cu titlu de daune morale.

19 ani în armată pentru câțiva metri în cămin

Legea spune că militarii angajați prin contract pentru 20 de ani calendaristici, care la momentul trecerii în rezervă nu sunt asigurați cu locuințe sau dispun de spațiu locativ de serviciu fără drept de privatizare, beneficiază de o compensație financiară sau de dreptul la un apartament. Însă, deși legea le acordă acest drept, în practică, lucrurile nu stau nici pe departe așa.

Este și cazul ofițerului Vadim Tărâță, care anterior a deținut funcția de șef al Secției Armament Artilerie și Rachete al MA. V. Tărâță și-a început cariera militară în Extremul Orient, iar în 1993 a revenit în Armata Națională. De la bun început, Tărâță a depus o cerere pentru locuință. După o jumătate de an, i s-a dat o cameră în cămin. Întrucât, după cum susține Tărâță, apartamentele se dădeau fără să se țină cont de listă, peste trei ani a fost nevoit să acționeze MA în judecată. A obținut câștig de cauză abia peste 7 ani (!).

Deși a fost obligat să-i ofere o locuință lui Tărâță, MA nu s-a grăbit să îndeplinească decizia judecății. Când mai rămasese puțin timp până la expirarea termenului dat de instanță, Tărâță este chemat la conducerea ministerului, unde i se propune să semneze o scrisoare de împăcare, prin care acceptă prelungirea termenului. "Am rămas să locuiesc în cămin, într-o odaie de 17 m2, cu soția și doi copii, în așteptarea locuinței promise”, spune Tărâță. Mai târziu, după ce MA a vândut mai multe terenuri și a început să dea apartamente, militarului i s-a confirmat că este inclus în lista celor care vor primi apartamente. Dar locuință nu a mai primit. “De la administrația MA mi s-a spus că nu-mi pot da apartament deoarece nu am stagiul necesar, de 20 de ani, în serviciul Armatei Naționale. Aceasta, în situația în care stagiul meu în armată, la acel moment, era de 19 ani și 9 luni”, spune militarul, precizând că de tranzacția de împăcare și de decizia instanței de judecată cei de la minister nici nu și-au amintit. În același timp, a mai adăugat el, unii militari care nu au decât 10 sau 15 ani lucrați în AN au obținut loc de trai. Tărâță mai susține că MA ar fi avut peste 700 de apartamente, dintre care doar vreo 200 au fost oferite ofițerilor. "Nimeni nu știe cui au fost împărțite sau dacă au fost vândute cuiva", precizează el.

Tratați cu dispreț

Un alt militar trecut cu vederea la repartizarea locuințelor este locotenent-colonelul în rezervă Anatol Matcovschi. Dânsul locuiește într-un apartament de serviciu împreună cu soția și două fiice, dintre care una este invalidă și a suportat până acum mai multe intervenții chirurgicale. Specialist principal în secția Armament, Artilerie și Rachete din cadrul MA, Anatol Matcovschi și-a satisfăcut serviciul militar în Forțele Armate din 1984, iar în Armata Națională din 1992 până în 2002. Reprezentanții MA i-au promis lui Anatol Matcovschi o locuință încă în 1994, atunci când s-a înscris în lista cu înlesniri. De mai bine de 14 ani acesta primește de la Minister același răspuns: “Ministerul Apărării cunoaște situația creată în familia Dumneavoastră și odată cu apariția spațiului locativ liber va fi examinată posibilitatea de acordare a acestuia familiei Dumneavoastră”.

Militarul spune că, în 2006, când Primăria Chișinău a alocat MA 30 de apartamente, i s-a părut dubios modul în care au fost distribuite locuințele. “Deși ni s-a promis de multe ori, nu ni s-a dat apartament nici în 2006 și nici în 2007”, afirmă Matcovschi. „S-au ales cu locuințe doar cei care au avut relații la minister sau cei care au recurs la diferite scheme nu tocmai corecte”, susține el, precizând că unii au divorțat în mod special ca să declare că nu au unde locui, iar alții au obținut apartamente fără să aibă stagiul militar necesar. Soția lui Anatol Matcovschi s-a văzut nevoită să meargă în audiență la ministru. „Pe parcursul discuției dl Vrabie nu a privit-o în ochi. Când i-a spus că vom recurge la judecată, dacă nu se va rezolva problema, ministrul a răspuns scurt: «Atacați», ne-a povestit Anatol Matcovschi.

Trai în barăci de lemn

După cum am văzut, condițiile de trai ale mai multor militari ai AN sunt mizerabile. Peste 70 de familii de militari trăiesc în prezent în niște barăci de lemn de pe timpul fostei urss, în strada Vasile Lupu din sect. Buiucani al capitalei. Locatarii acestor construcții, care cu greu ar putea fi numite case, spun că anul trecut doar vreo șapte familii din cele 70 care locuiesc în barăci au trecut într-o locuință nouă. "Condițiile, într-adevăr, nu sunt cele mai bune, dar nu avem cui să ne plângem", a recunoscut militarul Vitalie C.

(NE)Transparența Minsterului Apărării

Am solicitat ministrului Apărării, Vitalie Vrabie, lista militarilor care au primit locuințe sau le-au cumpărat pe bani publici, precum și alte informații privind modul în care au fost repartizate locuințele. Răspunsul a venit peste o lună. Ministerul ne-a asigurat că „procedura a avut loc în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern la sfârșitul anului 2007”. Solicitat să ne spună de ce MA evită să facă publică lista celor peste 180 de militari care au fost asigurați cu locuințe, ministrul adjunct al Apărării, Igor Malai, ne-a spus că nu vede motive pentru care aceasta ar deveni publică. "Este importantă cifra", a spus ministrul adjunct, adăugând: „Nu cred că militarilor care au obținut o locuință le-ar plăcea să-și vadă numele publicat".

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliștii împotriva corupției”, implementat de Centrul de Investigații Jurnalistice în cadrul Programului Consolidarea Capacităților de Monitorizare a Societății Civile din Moldova (CCMSCM), finanțat de Guvernul SUA prin intermediul Corporației Provocările Mileniului și administrat de USAID în cadrul Programului Preliminar pe țară (PPț) pentru Moldova, componenta II. Programul CCMSCM este implementat de Academia pentru Dezvoltare Educațională (AED), cu suportul tehnic din partea IREX.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii