Economic

Buciumul bietului lui Tătaru (III)

țăranii din Braicău, unde Tătaru a fost lider al gospodăriei sătești, susțin că, în anul 2000, artistul s-a aflat aproape tot timpul în sat. Acest lucru îl confirmă și Iulian Filip, care remarcă că Urechenu nu știa despre aventurile lui Tătaru din nordul republicii, iar, când a aflat, i-a spus: „Băi Tudore, du-ți acătării cruce asta a „Buciumului”. Totuși, în „planul de creație și financiar” al întreprinderii pentru anul 2000, semnat de către Tătaru și contabila Galina Eftodiev, se arată o activitate extrem de fructuoasă a întreprinderii în acel an.

și în „colhoz”, și în teatru...

În 2000, Asociația „Buciumul” a fost subvenționată din bugetul local cu 236 mii 800 lei, inclusiv 180,2 mii lei pentru salariu și 56,6 mii lei pentru fondul social. Însă potrivit raportului prezentat Primăriei, cheltuielile depășesc un milion și șase sute de lei. Aici se arată că, pe parcursul anului, „Buciumul” a montat cinci spectacole și două filme, a prezentat 100 de spectacole, dintre care 90 – în turnee. N-am putut afla când a reușit Tudor Tătaru să facă atâta arta aflându-se la Briacău, dar dacă s-a mizat pe argumentul că cele 90 de turnee au avut loc în acest sat, datele din raport oricum sunt aberante, deoarece foștii actori ai lui Tătaru ne-au spus că au avut doar câteva spectacole la Braicău. Dacă e vorba de alte localități, să înțelegem că Tătaru pleca în câte cel puțin șapte deplasări pe lună, aflându-se totodată la Braicău?

Actorii ne-au mai asigurat că „Buciumul” n-a montat niciun spectacol, ci doar miniaturi, la care n-au existat niciodată bilete de intrare, spectatorii venind doar în temeiul invitațiilor din partea lui Tătaru. Dar în raportul pe anul 2000 se indică cheltuieli pentru întreținerea recuzită, grimă și bilete în sumă de 20 de mii de lei, veniturile de la vânzarea biletelor constituie 43,5 mii lei, iar alte venituri – 7 mii de lei. Potrivit actorilor, Tătaru avea cele mai mari venituri din nunți, cumetrii și alte petreceri oferite contra plată pe teritoriul întreprinderii – venituri mult mai mari și indicate incorect în rapoartele financiare. În același act, se arată că numai pentru îngrădirea și pregătirea terenului pentru construcții s-au cheltuit 83 de mii de lei…

Din păcate, Galina Eftodiev, contabila care a semnat actul, a refuzat să ne răspundă la întrebări. Ea ne-a spus doar că Tătaru n-a alungat pe nimeni de la lucru și că, în perioada în care ea a lucrat la el, în contabilitate era ordine deplină. Eftodiev ne-a mai spus că „Buciumul” era pe atunci întreprindere municipală, deși, în actele în care semna ea, ștampila este a întreprinderii de stat. N-am reușit să aflăm de la ea mai multe. „Să mă scuzați, dar fără permisiunea dlui Tătaru, nu pot vorbi despre el nici de bine, nici de rău. Nu știu nimic despre încălcări - întrebați-l pe el. Chiar nu mi-e interesant să mă bag în politică”, și-a explicat contabila refuzul. Astfel, rămâne doar să presupunem că rapoartele respective se făceau cu scopul de a obține mai mulți bani de la primărie, de a demonstra activitatea întreprinderii și de a ascunde veniturile reale. Și toate astea în condițiile în care – repet – „Buciumul” nu era instituție publică și se afla la autofinanțare.

„El a sărit numai odată cu parașuta”

Nici faptul că Tudor Tătaru încă este președinte al aeroclubului din Vadul-lui-Vodă, precum a indicat în biografia prezentată Parlamentului când a fost ales în Consiliul de Observatori, nu corespunde realității. Potrivit lui Nicolai Podubnîi, vicedirectorul aeroclubului, Tătaru s-a aflat în această funcție în anii 1999-2006, dar a deținut acest titlu pur simbolic. „El nu avea salariu și nicio obligație financiară, căci eu mă ocupam de toate și ștampila era la mine. Venea o dată în jumătate de an, dar nici nu așteptam multe de la el. Singurul lucru pe care l-a făcut pentru noi e intervenția sa pe lângă Urecheanu pentru ca clubul să fie transferat de sub egida Ministerului Apărării sub cea a municipalității. În rest, promitea și cerea des bani de la Urecheanu, însă n-a obținut nimic. Acum sunt sigur că și-a ieșit din minți, căci altfel nu-mi explic ceea ce face. I-am spus de nenumărate ori că e artist și nu e bine să se implice în politică”, ne-a spus aviatorul. Podubnâi a infirmat și faptul că Tătaru poate pilota, adăugând că „el a sărit numai o dată cu parașuta”.

„În spate la toată tărășenia era Tătaru”

Deși trăia în continuare ilegal la „Buciumul”, în 2001, Tătaru face o nouă cerere la primărie, „amintind” că locuiește cu familia într-o odaie de cămin. De data aceasta, CMC îi oferă o casă pe str. Alexandru cel Bun, pe care urma s-o restabilească și s-o reconstruiască pe cont propriu. Potrivit lui Serafim Urecheanu, Primăria i-a repartizat lui Tătaru în acea perioadă încă un lot de pământ, dar el le vindea pe toate. „Serviciile primăriei pregăteau actele și le propuneau Consiliului. Abia apoi am aflat că în spate la toată tărășenia e Tătaru, care vindea ilegal aceste terenuri”, ne-a spus ex-primarul.

Filip intervenea pe lângă Urecheanu

Tot în 2001, Tătaru primește aviz pozitiv la cererea sa către primarul general din 1998, prin care cerea permisiunea de a inaugura și administra o nouă rută de maxi-taxi, pentru a obține venituri în scopul montării serialului televizat „Vecinii”, susținerii financiare a construcției Centrului național „Buciumul” și creării „altor valori artistico-culturale”. Astfel, el creează ruta 192, care unește sectoarele Ciocana, Centru și regiunea Telecentru ale capitalei. Deși până acum apare în toate actele ca întreprindere municipală și numai în ștampilă ca întreprindere de stat, în contractul încheiat cu Direcția transport public și căi de comunicație a Primăriei „Buciumul” figurează ca întreprindere de stat. Paradoxul e că ambele întreprinderi aveau aceeași denumire, aceeași adresă, același lider și același cod fiscal, ceea ce contravine flagrant legislației în vigoare.

Deși când a solicitat această rută, Tătaru îl asigura pe primar că, în cazul unui răspuns pozitiv, „multe probleme vor fi scoase de pe ordinea de zi”, el n-a continuat, în următorii ani, să tot ceară bani de la Urecheanu și să se plângă că e sărac. Totodată, Iulian Filip încerca să intervină de fiecare dată în sprijinul artistului. Filip își amintește că Urecheanu a ajuns la limita răbdării și i-a spus: „Iuliane, dacă pornești iarăși vorba despre ticălosul acesta, eu mă ridic și mă duc”, la care șeful Direcției cultură îl implora: „Dle primar, în numele acelui mic segment în care Tătaru e valoros, hai să încercăm să facem ceva!”.

Încălcările legislației se țin lanț

Potrivit lui Tudor țernă, șeful Direcției transport public și căi de comunicație (DTPCC) a Primăriei, administrând ruta 192, Tătaru a abuzat în încălcări ale legislației. Mai întâi, fără a informa Primăria, cu care încheiase contractul de inaugurare a rutei, schimbă ruta în subordinea Studioului Filme Folclorice și Comedie „Buciumul” S.R.L., încălcând Legea cu privire la licențiere. Totodată, DTPCC a stabilit că pe ruta 192 sunt înregistrate 29 de microbuze, dintre care numai două (!) erau înscrise în licența eliberată Studioului de Filme Folclorice și Comedie SRL. Aceeași sursă ne informează că, în urma controalelor efectuate în anul 2006, s-a stabilit că unele microbuze circulau fără autorizații pentru dreptul de prestare a serviciilor de transport sau fără a fi supuse controlului tehnic, iar șoferii nu erau supuși controlului medical. În lunile septembrie-octombrie 2006, „Buciumul” colecta de la agenții transportatori taxa locală, fără să o transfere în bugetul municipal, datoriile ridicându-se până la 33540 lei. Într-un studiu economic efectuat de către Direcția management financiar și audit, se arată că „în evidența contabilă a întreprinderii nu au fost înregistrate atât încasările mijloacelor bănești de la posesorii de microbuze, cât și plățile către bugetul municipal”, încălcându-se Legea contabilității și Codul Fiscal. Astfel, Primăria a sesizat Camera de Licențiere, care, în ianuarie 2007, a retras de la „Buciumul” licența pentru transport auto de călători.

„Nu aveam nici poliță de asigurare…”

La rândul lor, șoferii de pe ruta 192, care au lucrat la Tătaru, ne-au spus că plăteau lunar administratorului rutei, Timofei Bogos, câte 800 lei, dintre care 400 erau achitate în bugetul primăriei, iar celelalte 400 intrau în buzunarul lui Tătaru. Șoferii afirmă că pe această rută circulau, de fapt, nu 29, ci 40 de mașini, de unde reiese că Tătaru avea un venit lunar de 16 mii de lei. La rândul său, Timofei Bogos susține că a plecat de la „Buciumul” din cauza salariului mizer – de 800 de lei -, iar venitul lunar al lui Tătaru era de zece mii de lei, fiindcă mai cheltuia pe reparații și salariile portarilor. Dezamăgit, șoferii adaugă că anii pe care i-au lucrat cu Tătaru nu le-au intrat în vechimea de muncă și că artistul nu se încumeta măcar să le ofere polițe de asigurare medicală. În schimb, șoferii afirmă zâmbind că beciurile de la „Buciumul” erau întotdeauna deschise pentru ei.

„I-am dat bani, dar fuge de mine”

Andrei Dubceac din Chișinău ne spune că Tătaru îi este dator de patru ani cu 1500 de euro, pe care i-a oferit ca mită pentru a fi angajat ca șofer de microbuz. „Tătaru mi-a spus că va deschide o rută nouă și a cerut această sumă. Și cu asta s-a terminat. Peste câțiva ani, când eram deja în străinătate, Tătaru m-a căutat printr-un prieten. N-am riscat să mă întorc. Revenind acasă, veneam de nenumărate ori la „Buciumul”, dar paznicii îmi spuneau fie că el se doarme, fie că are vreo ceremonie, fie că nu e. Uneori stăteam sub poartă câte jumătate de zi. Totuși, am reușit să dau de el, m-a primit, dar nu ținea minte că i-am plătit. Apoi a zis: „Da, este așa ceva” și mi-a promis că va rezolva problema. Timpul trece, dar n-am primit încă nici un răspuns. Ce să fac?”, se întreabă trist Andrei Dubceac.

Or, chiar dacă Tătaru a solicitat ruta 192 pentru a realiza filme, Valeriu Cazacu își amintește că mai târziu șeful „Buciumului” a cerut de la Urecheanu șase milioane de lei pentru un film care costa un milion și jumătate. Iar primarul și-a pus din nou mâinile în cap…

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii