Recent, reprezentanți ai R. Moldova s-au întâlnit (iarăși!) cu oficialități din Ucraina pentru a discuta despre soarta proprietăților moldovenești din țara vecină. De fapt, astfel de negocieri se poartă de la destrămarea URSS, dar fără mari succese pentru noi.

A fost formată o comisie interguvernamentală, s-a discutat la diferite niveluri, dar procesul de recunoaștere a proprietăților moldovenești din statul vecin decurge atât de lent, încât, timp de 16 ani postsovietici, Ucraina a recunoscut ca proprietate a R. Moldova doar 47 de obiective din cele peste 150. Dintre acestea: fabricile de vinuri din Kiev și Lvov, stațiunile balneare „Moldova” din Truskaveț, „Sănătatea” din Sergheevka, „Moldova” din Odesa, Centrul de reabilitare a invalizilor și pensionarilor „Victoria”, stațiunea balneară pentru copii „Sergheevka” etc.

Bazele de odihnă de la Koblevo, Sergheevka și Zatoka au fost construite de R. Moldova la începutul anilor ’60, având capacitatea să cazeze circa 80 mii de persoane. De asemenea, au fost ridicate case de locuit pentru constructori și personalul medical care s-au stabilit cu traiul acolo. După destrămarea URSS, R. Moldova a pierdut titlul de proprietate asupra acestor edificii, deși au fost construite, utilate și, ani la rând, întreținute din banii noștri publici. În perioada sovietică, aceste obiective se aflau la balanța Consiliului unional al sindicatelor din URSS. Printr-o hotărâre specială, acesta ni le-a transmis nouă, dar Fondul de proprietăți publice din Ucraina nu recunoaște dreptul nostru de proprietate, argumentând că acele obiectivele aveau subordonare unională, nu republicană. Pe atunci, a fost creată și Uniunea instituțiilor de odihnă și tratament. Însă, printr-o decizie a Chișinăului, aceasta a fost lichidată pe motiv că ar îngreuna activitatea agenților economici, dându-le acestora dreptul să aibă cont aparte și cheltuieli autonome.

„Sindicatele au independență totală în gestionarea acestor obiective”

La 8 noiembrie 2007, deputatul Zoia Jalbă a făcut o interpelare în parlament, menționând că proprietățile R. Moldova din Ucraina sunt actualmente înstrăinate abuziv de gestionarii lor și de autoritățile ucrainene. Deputatul a mai menționat faptul că deține informații precum că sanatoriile din Sergheevka, gestionate de sindicatele din Moldova, sunt falimentate în mod intenționat și transmise în arendă cu dreptul de a fi procurate la expirarea contractului. Viceministrul Viorel Melnic a declarat că structurile guvernamentale, inclusiv guvernul, conform Legii sindicatelor din 7 iulie 2000 (articolul 5), n-au dreptul să se implice, deoarece sindicatele au independență totală în gestionarea obiectivelor lor. La solicitarea deputatului au răspuns Procuratura și CCCEC. Prima instituție a dat următorul răspuns: „soluționarea litigiilor apărute între R. Moldova și Ucraina constituie obiectul negocierilor efectuate pe cale diplomatică” și că actualmente „nu există un temei pentru intervenția procuraturii”. CCCEC-ul însă a menționat că „verificarea acestei probleme necesită o perioadă de timp mai îndelungată” și a promis că o va informa suplimentar pe doamna deputat despre rezultatele verificării. În timp ce la noi se discută despre acest subiect fără mare chef, ucrainenii acționează.

„Nu se întâmplă nimic fără știrea conducerii R. Moldova și a sindicatelor”

Pe 31 iulie 2007, pe ordinea de zi a ședinței Consiliului local Sergheevka a fost inclusă problema vânzării prin leasing a sanatoriilor și caselor de odihnă „S. Lazo”, „Patria”, „Orizont”, „Solnecinîi bereg”, „Ceaika”. Cumpărători erau actualii conducători ai acestor instituții, care au încercat să demonstreze că obiectivele sunt falimentare, ei fiind și membri ai consiliului local Sergheevka. Mihai Popa, manager independent, care în perioada 1997-2000 a aprovizionat câteva sanatorii cu produse alimentare, iar în prezent monitorizează situația de acolo, ne-a spus că vânzării proprietăților moldovenești s-au opus cu vehemență cinci consilieri independenți, în fruntea cărora se află Ilie Luchin, cetățean al R. Moldova, care s-a mutat cu traiul în Sergheevka în anii ’70. Datorită acestora, chestiunea a fost scoasă de pe ordinea de zi, iar acum cei care au venit cu această inițiativă pregătesc documente pentru a reveni la subiect. „Conducerea acestor instituții falimentează sanatoriile și casele de odihnă în mod premeditat, pentru a le putea lua în arendă, apoi să le cumpere la prețuri derizorii. Tot ce se întâmplă acolo nu se face fără știrea conducerii R. Moldova și a sindicatelor”, ne-a declarat Ilie Luchin. Pe timpuri, 70% din angajații acestor sanatorii erau moldoveni, care s-au mutat cu traiul în Ucraina. Din cauza situației create, mulți conaționali de ai noștri rămân fără loc de muncă. Și Ilie Luchin, după ce s-a opus vinderii sanatoriilor, a fost concediat de la sanatoriul unde a lucrat peste 20 de ani. “Cu aproximativ un an în urmă, Vladimir Voronin a fost la Odesa și, evident, s-a discutat despre proprietățile moldovenești din Ucraina. Președintele a spus conducerii sindicatelor și a holdingului “Moldsindbalneotur” că,dacă nu pot întreține acele baze de odihnă, să le dea în proprietatea comunală. Din aceste vorbe reiese că Moldova s-a dezis în mod automat de sanatorii”, a concluzionat Luchin.

Chef pe malul Mării

 

Tabara de odihna din Zatoka

La două zile după ședința din 31iulie 2007, la Sergheevka a venit Leonid Manea, președintele Confederației naționale a sindicatelor din Moldova, cu o delegație de 12 persoane. Martorii povestesc că a fost organizată o petrecere „de-au zburat toate păsările de pe mal”. După plecarea delegației, potențialii proprietari de la „Solnecinîi bereg” și „Plai” au început să construiască garduri în jurul bazelor. De fapt, astfel de chefuri se organizează cam de 2-3 ori pe an. De la 20 până la 40 de demnitari sindicali, în frunte cu mai marii Federației, vin și chefuiesc o zi-două pe cheltuiala gazdelor. Unii conducători de întreprinderi au fost nevoiți să-și programeze în buget o rubrică specială - “cheltuieli de protocol”. Mihai Hâncu, vicepreședinte al Confederației sindicatelor, explică prezența delegațiilor pe malul Mării în felul următor: „Noi am încercat să nu pierdem legătura cu aceste întreprinderi, să încheiem niște contracte simbolice (sic!) - cu regret, cu un impact prea mic asupra Moldovei -, documente juridice care cât de cât să demonstreze că aceste edificii sunt proprietate a Moldovei”.

 

„Eu nici o mătură n-am vândut”

Surse bine informate ne-au spus că partea ucraineană dispune de documente care demască mai multe delapidări din patrimoniul Moldovei, comise de conducerea sindicatelor din Moldova prin intermediul unor întreprinderi-căpușe. La acest capitol este inclus și hotelul cu 16 etaje „Iujnoe” de la Sergheevka, ce nu funcționează de mai mulți ani. Întreg inventarul acestuia a fost transferat la Zatoka și nimeni nu mai ține evidența ce se întâmplă cu el. Un alt exemplu la aceeași temă ar putea fi și vinderea, în 2001, la fier uzat a unei nave de la Koblevo, ce costa 75 mii de dolari, dispariția mai multor aparate de jocuri de noroc, parcuri de distracție. Fiind contactat de noi, Leonid Manea, președintele Confederației naționale a sindicatelor din Moldova, ne-a spus că el n-a participat la nicio tranzacție, pe atunci vânzarea fiind făcută de Asociația Pensiunilor din Moldova „Koblevo”. „Eu o mătură n-am vândut din patrimoniul Moldovei. Pe atunci, eu eram la „Solidaritate” și nu aveam dreptul la semnături, la vânzare. Din câte știu, din punct de vedere juridic, nava a fost vândută fără încălcări. Sindicatele ofereau mai mult o susținere politică, pe atunci totul fiind dirijat de Victor Vașceaev, fostul director al Holdingului „Moldsindbalneotur”.

Apropo, prima dată, în context negativ, de Vașceaev ne-a povestit Ilie Luchin. El ne-a spus că a asistat la o discuție dintre Vașceaev și administratorul unei baze în timp ce reprezentantul Chișinăului pretindea ca acesta să-i dea o sumă de bani. „Arendașul l-a umilit verbal, apoi i-a întors spatele, strigând că i-a dat destul”, povestea Luchin. L-am întrebat pe L. Manea dacă știa ceva despre ocupația subalternului său pe litoral. Liderul sindicatelor ne-a spus doar că holdingul a dirijat foarte prost patrimoniul nostru și că Vașceaev, de mai bine de un an, a depus cerere de eliberare din funcție. Noi am încercat să-l găsim pe Vașceaev, dar n-am reușit. Apoi, a adăugat, Manea, „în ultimul timp, sindicatele au preluat controlul asupra bazelor sanatoriale și de odihnă, schimbă contractele cu medicii-șefi și se ghidează de următoarele principii: transparență, colegialitate și onestitate”.

Moldovenii ar vrea întreprinderi mixte

Liderii Confederației naționale a sindicatelor din Moldova spun că soluția ideală pentru patrimoniul moldovenesc din țara vecină ar fi crearea întreprinderilor mixte moldo-ucrainene cu un capital de 50 la 50. Dar analiștii și în această privință sunt sceptici. Ei susțin că, timp de unu-doi ani, partea ucraineană își va spori activele prin metode mai puțin legale, dar foarte bine cunoscute, atingând 52-55 la sută, după care sindicatele Moldovei nu vor avea decât simplul rol de observatori.

Ce am mai putea adăuga în încheiere? Situația legată de bazele de odihnă și sanatoriale construite de Moldova pe teritoriul Ucrainei este învăluită în ceață. E tare straniu că această stare de lucruri durează deja de 16 ani. Cine are interesul ca lucrurile să rămână incerte?