Din august anul trecut până în prezent,  filiala Rezina a SRL „Orhei-Gaz” are doi şefi. Unul conduce, de facto, întreprinderea, altul,  fiind restabilit în funcţie prin decizia irevocabilă a Colegiului Civil şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, continuă să bată drumurile în căutarea dreptăţii. Deşi Moldova a fost deja condamnată în câteva rânduri de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului tocmai pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, mii de cetăţeni, având deciziile definitive ale judecăţii, continuă să bată pragurile diferitor instituţii pentru a fi repuşi în drepturi. 

 

Decizii de judecată neexecutate

 

După circa trei decenii de lucru la întreprinderea de gazificare din Rezina, dintre care ultimii 22 de ani – în calitate de conducător al acesteia, Victor Gârlea, este „redus din funcţie”, prin ordinul directorului SRL”Orhei-Gaz” Vasile Macovei. Drept motiv pentru disponibilizare a servit hotărârea Consiliului de administrare al SA”Moldova-Gaz” nr.74 din 15 septembrie 2004 „Despre măsurile pentru reorganizarea structurii întreprinderilor de gaze”.

 

Ca să se repună în drepturi, Gârlea a fost nevoit să acţioneze în judecată administraţia ”Orhei-Gaz”. Prima instanţă i-a dat câştig de cauză reclamantului, obligând SRL”Orhei-Gaz” să-l restabilească pe Victor Gârlea în funcţie, să-i plătească salariul pentru perioada cât s-a aflat în concediu forţat, precum şi suma de 2000 lei pentru repararea prejudiciului moral. Curtea de Apel a casat hotărârea judecătoriei Orhei, emiţând o nouă hotărâre prin care respinge integral acţiunea. La 1 februarie 2006, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, examinând recursul lui Gârlea, a casat decizia Curţii de Apel, lăsând în vigoare hotărârea judecătoriei Orhei. Deşi ultima decizie este irevocabilă, cei vizaţi nu s-au grăbit s-o execute.

 

Liderii raionului şi „politica” de cadre

           

Atacurile asupra lui V. Gârlea, după cum ne-a spus dumnealui, au început acum cinci ani, la scurt timp după venirea la putere a comuniştilor. El este de părere că „buba” a început a se coace încă prin 1995, când a concurat în alegerile consiliului raional pe lista blocului ţăranilor şi intelectualilor. Atunci unul din liderii locali ai Partidului Democrat Agrar din Moldova i-a sugerat să nu se implice „în politică” cu o asemenea formaţiune. Gârlea a mers înainte şi a devenit consilier raional. De atunci a căzut în dizgraţia autorităţilor locale. Atacurile s-au înteţit, spune el, odată cu instalarea, la putere, a vechilor agrarieni, dar deja sub drapelul PCRM. Şi fratele său, Andrei, care, din 2003, este liderul opoziţiei din Rezina, de asemenea se confruntă cu mari probleme din partea conducerii raionului şi nu numai, ne-a mai spus Victor Gârlea.

           

Pentru a găsi motive de debarcare a conducătorului filialei Rezina, administraţia raionului a utilizat în ultimii ani deferite tertipuri. În martie 2004, preşedintele raionului Rezina V. Ciorici îi scrie prim-viceprim-ministrului V. Iovv că „pe parcursul ultimilor ani în adresa reprezentantului prefecturii al fostului judeţ Orhei, iar apoi în adresa Consiliului raional Rezina au parvenit mai multe plângeri de la populaţie legate de activitatea filialei Rezina a ”Orhei-Gaz”. Cetăţenii, potrivit autorului scrisorii, se plângeau că la filiala Rezina a „Orhei-Gaz” nu se eliberează bonuri de plată pentru banii încasaţi, tarifele pentru lucrările efectuate de angajaţii întreprinderii sunt mult mai mari decât în alte raioane, că „administraţia filialei deconectează pe timp de iarnă populaţia de la conducta de gaz din motive politice”, că plăţile pentru conectarea la conducta de gaz se negociază „ca la piaţă” şi altele. Scrisoarea se încheia cu următoarea propunere: „Pentru soluţionarea mai rapidă şi mai eficientă a tuturor întrebărilor ce ţin de problemele gazificării în raion şi a aprovizionării cu gaz a populaţiei şi întreprinderilor, controlul strict din partea autorităţilor publice locale, Consiliul raional Rezina cere ca filiala Rezina-Gaz să fie subordonată direct la „Moldova-Gaz”, astfel nu va fi necesitate de a cheltui bani pentru întreţinerea intermediarilor de la SRL ”Orhei-Gaz”, iar problemele abordate de populaţie, rezolvate nu după coloritul lor politic”. Drept urmare, la indicaţia lui V.Iovv, la Rezina, s-a deplasat o comisie de la SA”Moldova-Gaz” în frunte cu A.Patraşcu, vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii, care constată că faptele descrise nu corespund adevărului. Într-un răspuns dat vicepremierului Iovv, comisia spune că „afirmaţia privind lezarea drepturilor consumatorilor din motive politice nu are temei”.

 

                   Motive supte din deget

 

Dacă existau cu adevărat probleme, autorităţile locale erau în drept să le examineze şi să le soluţioneze. Acestea însă au inventat, potrivit lui Gârlea, tot felul de falsuri, continuând să bombardeze cu scrisori Preşedinţia şi Parlamentul,  cerându-le să impună administraţia SA”Moldova-Gaz” ca să-l concedieze pe V.Gârlea. La 3 noiembrie 2004, spre exemplu, în adresa prim-ministrului V. Tarlev soseşte o scrisoare cu semnătura „Jiteli g.Rezina” (locuitori ai or.Rezina), în care se relata că „în 2002 au fost alocate din buget 22586 lei pentru gazificarea străzii Colinelor, dar gazoductul n-a fost construit”, iar „locuitorii străzii Cetatea Albă au adunat în acest scop 42 mii lei, casele au fost gazificate, dar când oamenii au început să ceară chitanţe pentru sumele plătite, conducerea filialei Rezina a „Orhei-Gaz” a purces la deconectarea caselor de la centrală”. În încheiere, autorii scrisorii scriau: „ajutaţi-ne să-l eliberăm pe V.Gârlea din funcţie” (de director al întreprinderii de gazificare n.n.). Deşi, de regulă, scrisorile anonime nu sunt luate în consideraţie, de data aceasta anonima de la Rezina a fost înregistrată şi trimisă în regim de urgenţă spre executare Ministerului Energeticii. La 22 noiembrie, ministrul Energeticii avea pe masă răspunsul semnat de A.Patraşcu, vicepreşedintele SA”Moldova-Gaz”, care preciza că strada Colinelor a fost gazificată, iar celelalte fapte descrise în scrisoarea anonimă nu s-au confirmat.

                                 

Cam tot în aceeaşi perioadă, la Preşedinţia republicii, a venit o scrisoare colectivă semnată de câteva zeci de persoane din s. Pripiceni-Răzeşi care, se plângeau că şefii de la filiala Rezina a „Orhei-Gaz” ar fi impus oamenii să plătească sume extrem de mari pentru gazificare. Ulterior, în procesul verificării s-a dovedit că persoane anumite au adunat semnături pe o petiţie către autorităţi de a acorda ajutor financiar locuitorilor satului pentru construcţia gazoductelor stradale, apoi,  schimbând textul, au folosit semnăturile în alt scop.

 

Scopul scuză mijloacele

 

Cu toate acestea,  cei cu interesul, până la urmă şi-au atins scopul. La 22 octombrie 2004, directorul SRL „Orhei-Gaz”semnează ordinul nr.168-ac  „Cu privire la preîntâmpinarea şefului reprezentanţei Rezina SRL „Orhei-Gaz”, Gârlea Victor Pavel, despre reducerea din funcţie”. E greu de crezut că semnându-l, Vasile Macovei, conducător cu experienţă, nu-şi dădea seama că încalcă legea. În primul rând, Gârlea, la acel moment, se afla în concediu de boală şi în nici un fel nu putea fi destituit din funcţie. În al doilea rând, poate fi redusă funcţia, dar nu persoana. În al treilea, legea prevede că pentru concedierea unui angajat sunt necesare motive serioase.

 

Curiozităţi de la Rezina

           

Pentru a lămuri lucrurile trebuie să facem o incursiune în istoria SRL”Orhei-Gaz”. Prin anul 1995, toate întreprinderile de gazificare au fost transformate în societăţi pe acţiuni, colectivele acestora având dreptul să privatizeze contra bonuri patrimoniale până la 20 de procente din patrimoniul întreprinderii, restul revenind statului. În 1999, după reorganizarea complexului de gaze, când 50 la sută din patrimoniul SA „Moldova Gaz” a fost transmis, sub formă de acţiuni, concernului rus  „Gazprom” în contul datoriilor Moldovei pentru consumul de gaze, iar 13,4 la sută din acţiuni au revenit Tiraspolului, persoanele fizice acţionari s-au ales cu doar 1,23 la sută din acţiuni din cele 5.2 procente cât le reveniseră la momentul privatizării. Reorganizarea din 1999 a întreprinderilor de gazificare sub pretextul unei „gestionări mai eficiente a complexului de gaze” s-a făcut cu grave încălcări ale legislaţiei. Societăţile pe acţiuni au fost reorganizate în filiale ale unor SRL-uri nou formate în centrele judeţene.

 

Victor Gârlea, conform înscrierilor din carnetul de muncă, confirmate prin semnătura şi ştampila lui V. Macovei, a fost transferat, în 1999, din postul de preşedinte al SA”Constructorul. Victoria-Gaz” în cea de şef al filialei Rezina a SRL”Orhei-Gaz”, iar în martie 2001 – în funcţia de şef al reprezentanţei Rezina. Apropo, în statutul SRL nu se face o distincţie clară între noţiunea de „filială” şi cea de „reprezentanţă”.

           

Cazul dat este plin de tot felul de animozităţi. De exemplu,  în ordinul din 22 octombrie, „şeful reprezentanţei Rezina SRL „Orhei-Gaz”, V.Gârlea, este preîntâmpinat despre reducerea din funcţie(!?), de pe data de 22.10.2004 (!?)”. A doua zi, în acelaşi post, este numită, dar deja cu titulatura de „director al filialei Rezina”, altă persoană. Aceasta în pofida faptului că V.Gârlea face cunoştinţă cu conţinutul ordinului respectiv abia la 28 ianuarie 2005, când  revine din concediul de boală. Ulterior, impuşi de adunarea colectivului întreprinderii să dea explicaţii vizavi de aceste matrapazlâcuri, M. Macovei şi reprezentantul SA „Moldova-Gaz” V. Carafizi au declarat că restructurările au fost făcute în legătură cu Hotărârea din 19 mai a Consiliului de Administraţie al SA”Moldova-Gaz”. Tot ei au precizat că pentru suplinirea postului de director al filialei a fost organizat un concurs, în care a ieşit învingător M.Romanov, fost angajat al direcţiei raionale Agricultură şi Alimentaţie. Colectivul întreprinderii a rămas perplex. Nimeni nu a auzit de concurs. Ulterior, preşedintele Consiliului de Administarţe al SA „Moldova-Gaz”, Ghenadie Abaşchin, a declarat că „ pentru ocuparea funcţiilor de directori ai filialelor raionale nu a fost anunţat concurs”. „Numirea în funcţie a directorilor filialelor raionale a fost înfăptuită de către directorii SRL-urilor, candidaturile fiind coordonate cu conducătorii autorităţilor publice locale”, a precizat Abaşchin, lăsând să se înţeleagă cine, de fapt, a fost regizorul spectacolului.

 

Cerc  vicios

 

Cazul lui Victor Gârlea demonstrează foarte elocvent că în Moldova cel care se află în opoziţie cu autorităţilor sau îşi apără drepturile lezate de oamenii puterii este, de cele mai multe ori, condamnat să umble fără folos în căutarea dreptăţii. În aprilie 2005, Victor Gârlea solicită ajutorul preşedintelui Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, Ştefan Secăreanu. În petiţia adresată parlamentarului, Gârlea susţine că după 30 de ani de lucru la întreprinderea de gazificare din Rezina a fost concediat fără motiv, nelegitim, la comanda unor persoane suspuse din administraţia raionului. Petiţia este retrimisă spre examinare Guvernului. La indicaţia dlui V. Tarlev scrisoarea este readresată Ministerului Energeticii şi... preşedintelui raionului Rezina. Prin urmare, petiţia revine la cel care, de fapt, a dirijat această „operaţie”.

 

Ulterior ministrul adjunct al Energeticii P.Vasilev informează Parlamentul, Guvernul şi pe V. Gârlea că „pe 18 noiembrie 2004 a avut loc şedinţa colectivului filialei Rezina a SRL”Orhei-Gaz” unde s-au constat următoarele:”Colectivul nu se ocupă cu întrebările de reorganizare dar se stăruie să îndeplinească funcţii de serviciu” şi că „numirea şi destituirea din funcţie ale directorilor filialelor SA”Moldova-Gaz” se efectuează de către conducerea SA”Moldova-Gaz” şi SRL”Orhei-Gaz” (!?). Cu acest răspuns agramat din toate punctele de vedere cercul s-a închis din nou.

 

Întreprindere cu doi şefi

 

Culmea batjocurii faţă de lege, justiţie şi drepturile constituţionale ale omului este decizia administraţiei SRL”Orhei-Gaz” de crea o funcţie artificială inventată special pentru a „îndeplini” decizia CSJ, fără a ştirbi ambiţiile conducătorilor raionului Rezina. Astfel, V.Gârlea este numit  

în calitate de şef al reprezentanţei Rezina SRL „Orhei-Gaz”, funcţie paralelă cu cea directorului filialei Rezina SRL „Orhei-Gaz”. Conform instrucţiei de serviciu, şeful reprezentanţei are, în fond, aceleaşi obligaţiuni şi drepturi ca şi directorul filialei. Diferenţa este că directorul filialei are în subordine colectiv de muncă, sediu şi bunurile materiale necesare unei întreprinderi de acest profil. Reprezentanţa este ceva unicat în structura SA „Moldova-Gaz” şi în orice moment poate fi lichidată ca inutilă. De fapt, partea ascunsă a acestei ”invenţii” capătă contur dacă citeşti punctul 1.4 al instrucţiunii de serviciu în care se stipulează că: „Înainte de a începe exercitarea funcţiei, şeful reprezentanţei trebuie să susţină examen în faţa comisiei respective la cunoaşterea normativelor indicate în punctul 1.3 al instrucţiuni”. Tertipul nu pare a fi nou. Cine nu înţelege că cei care îşi permit să ignore decizia Curţii Supreme de Justiţie vor şti cum să organizeze un examen pe care şeful în nici un  caz să nu-l poată susţine. Gârlea crede că rolul principal în această istorie l-au jucat liderii din Rezina a partidului de guvernământ, care, având susţinere la Chşinău, îşi permit orice, fără teamă că vor fi traşi la răspundere Directorul SRL „Orhei-Gaz”, Vasile Macovei, solicitat telefonic de reporterul CIN, a declarat că „a îndeplinit decizia instanţei de judecată”, Gârlea fiind numit în funcţia de şef al Reprezentanţei, „doar că dânsului nu-i convine această funcţie, pentru că nu vrea să muncească”. Macovei ne-a mai spus că după Gârlea „plânge procuratura”, dar că insistenţele sale de a  pune organele de drept pe urmele acestuia nu au dat rezultate.

           

Gârlea, la rândul său, este de părere că cheltuielile suplimentare rezultate din aceste fărădelegi trebuie să le suporte nu SRL”Orhei-Gaz”, pentru că le va scoate mai apoi de pe seama consumatorilor, ci vinovaţii adevăraţi, cei care au pus la cale fărădelegile. Oricum, timpul le pune la locurile lor pe toate şi nici un rău până la urmă nu rămâne nerăsplătit, crede cel care încă mai umblă în căutarea dreptăţii...