Proprietarul rus al Uzinei Metalurgice a transformat R. Moldova într-un cimitir de deşeuri radioactive

Toamna trecută, angajaţii Uzinei Metalurgice (UM) din Râbniţa au început să acuze dureri de cap, slăbiciuni şi, în câteva săptămâni, spitalele din oraş au devenit neîncăpătoare. Această stare de lucruri de la uzină a alertat întregul sistem sanitar din regiune. Mai ales după ce unul dintre lucrătorii afectaţi de misterioasa boală a decedat.

Timp de un an, mortalitatea şi morbiditatea în regiune au crescut considerabil, Râbniţa ocupând primul loc la bolile oncologice, incidenţa acestei maladii fiind cu mult peste nivelul mediu pe republică. Toate acestea se trag de la UM, unde, preţ de mai multe luni, a fost prelucrat metalul uzat adus de la Cernobîl – cred locuitorii din Râbniţa, care ne-au şi ajutat să realizăm investigaţia. Deşi acest fapt se ţine în mare secret, aproape fiecare locuitor al Râbniţei ştie despre metalul radioactiv de la uzină. Se ştie şi la Chişinău, numai că nimeni nu este interesat să se implice pentru a aplana situaţia, cu toate că RM este ameninţată de o catastrofă de proporţii.
La mijlocul anului trecut, UM din Râbniţa a fost închisă din cauza lipsei de materie primă. La scurt timp, însă, administraţia unităţii economice a anunţat că a încheiat mai multe contracte de livrare a materiei prime cu agenţi economici din Ucraina şi Federaţia Rusă. Imediat au început a sosi eşaloane cu metal uzat. Unul dintre contracte a fost încheiat între compania rusă ITERA, care deţine pachetul majoritar de acţiuni, şi o companie ucraineană care s-a angajat să asigure, anual, 600.000 tone de metal uzat. În goană după profit, proprietarul uzinei nu s-a prea interesat de unde vine metalul, despre calitatea acestuia şi eventualele consecinţele ce ar putea surveni de pe urma importului de materie primă neverificată. Pentru a repune în funcţiune uzina şi a scoate profituri cât mai mari, aceştia au început să aducă fiare vechi, ignorând orice normă privind calitatea materiei prime. De aceea, nu s-au prea sinchisit de faptul că metalul uzat este adus de la centrala atomică din Cernobîl. Cu atât mai mult că, anterior, a mai fost adus metal de la Cernobîl şi nu s-a întâmplat nimic.
Faptul că, în ultimii ani, nivelul mortalităţii şi morbidităţii populaţiei din regiune a devenit cel mai înalt din RM nu a pus în gardă administraţia uzinei. Abia după ce metalul adus de la Cernobîl a fost prelucrat timp de câteva luni, oamenii au început să se îmbolnăvească unul după altul. Nu se ştie însă care ar putea fi urmările acestei situaţii. Medicii din localitate spun că, în ultimul timp, s-au născut mai mulţi copii cu malformaţii, iar numărul bolnavilor oncologici a crescut simţitor.

Deşeuri la reparaţia drumurilor
Deşeurile rămase de la prelucrarea metalelor aduse din Cernobîl au fost utilizate, aşa cum se făcea şi mai înainte, la repararea gropilor de pe şosele. Toamna trecută, au început să piară pe capete găinile din gospodării şi animalele care treceau spre păşuni peste drumuri. De asemenea, au început să se îmbolnăvească şi copii. Iar dacă luăm în calcul faptul că Râbniţa este situat pe malul stâng al râului Nistru şi că, timp de câteva luni, ploile au spălat prundişul reparat cu deşeuri radioactive, ne putem da seama care ar putea fi proporţiile dezastrului. Organizaţiile ecologiste şi cele care verifică des calitatea apei şi a aerului nu au tras alarma.
După ce situaţia s-a înrăutăţit considerabil şi era evident că toate se trag de la metalele radioactive, conducerea uzinei şi-a dat seama de pericolul pe care-l prezintă deşeurile şi a decis luarea unor măsuri de lichidare a acestora. Potrivit surselor noastre, mai întâi, administraţia uzinei a făcut un demers către Academia de Ştiinţe a Moldovei ca să permită îngroparea deşeurilor şi metalelor de la uzină nu în altă parte, ci sub coastele Chişinăului, în apropierea Sângereilor, unde există o rampă de îngropare a deşeurilor provenite din experienţe ştiinţifice. Nu ştim care a fost răspunsul Academiei de Ştiinţe. Până la urmă, administraţia uzinei a decis să îngroape deşeurile pe teritoriul uzinei. Administraţia a avut grijă ca acest fapt să fie ţinut în mare secret. Fiecare angajat care a avut tangenţă cu aceste lucrări a semnat un document prin care se angaja să nu divulge nimănui secretul.

Opt cisterne cu metal radioactiv
Persoanele care au participat la îngroparea materialelor radioactive au povestit că li se schimbau costumele de protecţie la fiecare două ore de lucru. După ce era ridicat cu macaralele, metalul de la Cernobîl era încărcat în containere a câte 20 de tone. În fiecare container au fost încărcate câte 60 de tone. În total, potrivit surselor noastre, au fost îngropate opt containere cu circa 400-500 tone de metal. Containerele, potrivit unor surse avizate, sunt din metal obişnuit şi nu au nici un fel de protecţie contra eroziunii. Aceleaşi surse au declarat că deşeurile conţin nucleide radioactive şi fracţii ale ceziului, care, intrând în reacţie cu apa, produc răspândirea nucleizilor în natură. Riscăm să nu utilizăm corect anumiţi termeni specifici terminologiei din domeniul radioactiv, însă, potrivit surselor noastre, substanţele respective, intrând în contact cu apa, provoacă o reacţie destul de puternică, ce poate provoca o catastrofă de proporţii. Din august 2002 şi până în prezent, mai mult de 20 de persoane s-au concediat sub diferite pretexte de la uzină, motivul real fiind anume boli cauzate de radiaţii.

Guvernanţii ştiu, dar tac
Din surse demne de încredere am aflat că, în august 2002, conducerea RM a fost sesizată despre situaţia de la Râbniţa şi pericolul pe care îl pot provoca deşeurile radioactive îngropate. A mai fost sesizată Academia de Ştiinţe, care trebuia să ia măsuri urgente. Timp de un an, însă, nimeni nu a verificat existenţa metalelor radioactive. Cel care trebuia să tragă alarma este preşedintele AŞM, Andrei Andrieş, care cunoaşte foarte bine acest caz şi, cu atât mai mult, este reprezentantul RM la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA). Sursele noastre au declarat că, luna aceasta, la Chişinău urmează să sosească un grup de experţi de la AIEA pentru a verifica situaţia de la UM din Râbniţa.
Am încercat să-l contactăm şi pe preşedintele AŞM. Din anticameră ni s-a spus că academicianul Andrieş este în concediu şi nu va reveni la serviciu mai devreme de luna octombrie. Şefa Serviciului de presă de la academie, Tatiana Rotaru, a confirmat că, luna aceasta, în RM urmează să vină un grup de experţi de la AIEA şi că de această problemă se ocupă numai dl Andrieş. Înţelegem că separatiştilor nu le pasă de ce se va întâmpla cu RM, însă nu înţelegem de ce tace conducerea RM, Academia de Ştiinţă, care ştiu cele întâmplate. Întru confirmarea celor scrise, vom aduce câteva exemple ce trebuiau să pună în gardă atât conducerea RM, cât şi structurile internaţionale, cu atât mai mult că metalul de la Râbniţa este exportat în Rusia, România, Germania, SUA şi un şir de state din Orientul Apropiat.
Anul trecut, când la uzină era prelucrat acest metal, la hotarul cu Rusia au fost oprite câteva încărcături cu produse ale uzinei din Râbniţa, pe motiv că s-a atestat un nivel sporit de radiaţie. Transporturile au fost returnate imediat spre locul de unde au fost expediate. Este interesant că autorităţile vamale ucrainene nu au depistat nereguli la încărcăturile returnate de autorităţile ruseşti. Un caz similar a avut loc în România, unde au fost depistate autocamioane din regiunea transnistreană care aveau un nivel de radiaţie mult peste normele admisibile. Despre cazul din Rusia nu credem că autorităţilor moldoveneşti n-au aflat, doar produsele de la UM din Râbniţa sunt exportate ca produse din RM.
Mai mult, sursele noastre din Râbniţa au spus că un lucrător de la depozitul uzinei vindea, primăvara aceasta, costume de protecţie utilizate la lichidarea focarului radioactiv. Costumele, din stofă groasă şi calitativă, erau practic noi. Persoanele cărora li s-au propus costumele ştiau la ce au fost utilizate şi au refuzat, însă nu ştim câte persoane şi-au cumpărat moartea. Nu este exclus că mai multe persoane au luat costume de acest fel şi că le poartă sau le ţin pe undeva prin casă. Ştim doar că acestea emană radiaţii fatale.

Voronin nu vrea să-şi strice relaţiile cu ITERA
Mai multe surse care au solicitat anonimatul au declarat că şeful statului, Vladimir Voronin, nu este interesat să pună la respect conducerea UM din Râbniţa deoarece un asemenea gest ar strica relaţiile cu conducerea ITERA, destul de influentă pe piaţa energetică. Pe de altă parte, se vorbeşte că Voronin şi fiul său Oleg au dividende considerabile de la UM. Oficial, se spune că Voronin ar vrea ca uzina să fie integrată în economia RM. În felul acesta, se va produce mai uşor „unificarea ţării”. În realitate, este cunoscut faptul că administraţia uzinei este ostilă ideii „unificării ţării”. Fostul director al acesteia, Belitcenko, este ostil acestei idei şi, chiar dacă acum nu se mai află la conducere, el este membru al consiliului de directori, având o influenţă puternică în această structură executivă. Se mai vorbeşte că biroul lui Voronin din palatul prezidenţial şi una din sălile principale de şedinţe au fost reparate şi reamenajate luxos de compania ITERA. Tot prin intermediul acestei companii au fost instalate la Preşedinţie două ascensoare de producţie franceză, care costă câte un milion de dolari. Deci este înţeles interesul şefului statului pentru a nu strica relaţiile cu ITERA, în pofida faptului că în joc este pusă viaţa cetăţenilor RM. Or, izbucnirea unui focar la Râbniţa va pune în pericol existenţa RM – un nou Cernobîl în coastele UE, pentru că cimitirul de fiare radioactive îşi va arăta „colţii” peste câţiva ani.

Ascunderea de informaţie - o crimă
Alecu Reniţă, preşedintele Mişcării Ecologiste din RM, a declarat că a auzit despre acest caz, dar organizaţia pe care o conduce nu dispune de probe care ar atesta focarul de radiaţie, pe motiv că teritoriul din partea stângă a Nistrului este incontrolabil şi nu e posibil de făcut investigaţii independente. Ecologiştii – susţine el - nu au acces pe teritoriul uzinei şi, chiar dacă li se va permite accesul, locul adevărat unde sunt îngropate metalele nu va fi arătat. Reniţă a precizat că este necesară sensibilizarea structurilor internaţionale şi a ecologiştilor din Rusia, pentru a putea fi iniţiată o investigaţie independentă la faţa locului. „Ascunderea informaţiei despre pericol radioactiv sau despre altă situaţie care ameninţă sănătatea oamenilor este considerată crimă, iar persoana responsabilă trebuie trasă la răspundere penală”, a mai declarat Reniţă. Noi, jurnaliştii, nu facem decât să tragem alarma. Întrucât situaţia de la Râbniţa, potrivit localnicilor, este de-a dreptul catastrofală, îndemnăm toţi ziariştii să se implice în investigarea acestui subiect. Vom reveni cu amănunte.