Mediu

Bombă radioactivă la Râbniţa ( II )

http://www.cotidianul.ro/

După publicarea, la 19 septembrie curent, a articolului „Bombă radioactivă la Râbniţa”, am avut mai multe reacţii de la cititori. Unii s-au arătat sceptici faţă de ceea ce se întâmplă la uzina metalurgică, alţii îngrijoraţi, iar unele medii de informare de la noi chiar s-au grăbit să ridice în slăvi uzina metalurgică de la Râbniţa.

Copii cu dizabilităţi
Familia Gonţa locuieşte peste drum de Uzina metalurgică din Râbniţa. Cei zece copii au vârste cuprinse între un an şi 18 ani. Nadejda Gonţa a spus că, pe lângă multiplele bucurii, copiii îi aduc şi necazuri. Cei mai mari sunt sănătoşi şi frumoşi, ultimii însă se nasc cu dizabilităţi. Gemenele Maşa şi Daşa s-au născut cu handicap locomotor. Acum au câte cinci anişori şi frecventează Grădiniţa nr. 9 din Râbniţa pentru copii invalizi. Ceilalţi mai mici au probleme cu sănătatea, a mai spus ea. Nu ştie cum va fi mezinul când va creşte măricel. Parcă se nasc sănătoşi, însă pe la trei-patru ani se constată că au probleme cu sănătatea.
Am întrebat-o dacă nu crede că toate relele li se trag de la Uzina metalurgică în preajma căreia trăiesc de mulţi ani. A respins categoric această variantă, la fel ca şi pe cea privind nivelul sporit de radiaţie şi aerul poluat din cauza prafului de la metale. Zona în care locuieşte este una foarte poluată, deoarece chiar în preajma uzinei metalurgice se mai află alte câteva uzine: cea de ciment, de pompe, complexul industrial.

Tot mai mulţi bolnavi de cancer
În satele din jurul oraşelor Râbniţa şi Rezina, în ultimul an, numărul persoanelor decedate din cauza cancerului a crescut alarmant. Râbniţenii spun că cei diagnosticaţi cu cancer mor foarte repede. Există multe cazuri când oamenii sunt răpuşi de boli aproape necunoscute. Medicii de la spitalul raional Râbniţa au refuzat să ne vorbească. La spitalul raional Rezina, medicii au spus că morbiditatea şi mortalitatea populaţiei din regiune, din cauza cancerului şi a bolilor respiratorii a crescut în ultimii ani. Dacă nu demult, pe primul loc erau infecţiile, în 2002, primatul în acest sens a revenit bolilor respiratorii, iar în regiunea din partea stângă a Nistrului pe primul loc sunt bolile canceroase. Medicii de la Rezina au mai spus că, în ultimii trei ani, a crescut nivelul morbidităţii la nou-născuţi - de la 166 de cazuri la o mie de nou-născuţi în 2000, la 235,2 anul trecut. De asemenea, dacă în 2000 s-au atestat cinci-şase cazuri de malformaţii la naştere la o mie de copii, în 2002, numărul acestora s-a triplat, înregistrându-se 18,3 cazuri la o mie de nou-născuţi. Situaţia dată e cauzată, potrivit medicilor de la Rezina, în mare parte poluării din zonă, pentru că atât la Râbniţa, cât şi la Rezina se află mai multe uzine ce poluează intens aerul şi apele din regiune.
Potrivit Registrului Cancer al Institutului Oncologic din RM, în 2001, în Râbniţa au fost luaţi la evidenţă 204 bolnavi primari de cancer, iar în 2002 – 237. Rata incidenţei /cazuri noi/ prin tumori maligne în Râbniţa în anul 2001 a fost de 215,4 la 100.000 de locuitori şi 250,3 – în 2002. În structura morbidităţii prin tumori maligne, la Râbniţa prevalează cancerul pielii şi cancerul glandei mamare. În raioanele de est ale Moldovei, indicele incidenţei prin tumori maligne a fost de 191 în 2001 şi 190,9 la 100.000 de locuitori în 2002. Conform datelor statistice de la Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Sănătate Publică şi Management Sanitar, în Republica Moldova /fără raioanele din stânga Nistrului/ rata incidenţei prin tumori maligne a fost de 163,1 în anul 2001 şi 167, 8 la 100.000 de locuitori în 2002.

O altă versiune
În Râbniţa circulă mai multe versiuni despre metalele radioactive de la uzina metalurgică. În articolul din 19 septembrie relatam că, timp de mai multe luni, la uzină s-a prelucrat metal uzat ce emana radiaţii, adus de la Cernobîl. O altă versiune a fost publicată în ziarul local „Dobrâi deni”. Potrivit unui articol apărut în septembrie, în luna august curent la uzina metalurgică s-ar fi produs un grav accident. Într-unul din cuptoarele de topit metal ale uzinei ar fi fost aruncat, din neatenţie, un dispozitiv radioactiv, care mai apoi ar fi generat un nor gros de praf radioactiv. Drept urmare, pe teritoriul uzinei s-a aşezat, potrivit autorului materialului, un strat gros de praf radioactiv. Praful ulterior a fost adunat de angajaţii uzinei, care mai apoi s-au îmbolnăvit unul după altul. În total s-a adunat, potrivit articolului din „Dobrâi deni”, vreo 700 de tone de praf /!/. Deşi pare absurdă această versiune, nu iese fum fără foc. Nu se spune nimic despre nivelul de contaminare radioactivă. Conducerea uzinei nu a explicat în nici un fel incidentul din august trecut şi nici situaţia creată ulterior, când mai mulţi angajaţi s-au îmbolnăvit, iar mai mult de 20 au ieşit la pensie înainte de termen.
Uzina metalurgică este situată la marginea oraşului. În apropiere sunt case şi blocuri locative. Râbniţenii ne-au povestit că, dacă în timpul zilei, din coşul uzinei iese un fum gălbui, apoi, cum se întunecă, din el se ridică un fum negru şi dens. În nopţile cu lună plină, când cerul e senin, ne spun însoţitorii noştri, peste oraş se lasă un nor gros de fum negru. Dimineaţa, pe automobile este aşternut un strat de praf albăstrui. Uneori este dificil chiar să respiri. Această stare de fapt am simţit-o şi noi. La groapa de gunoi a oraşului, care se află pe o pantă ridicată, de unde se deschide o panoramă frumoasă a celor două oraşe de pe malul Nistrului - Râbniţa şi Rezina – îţi vine greu să respiri. Acolo zilnic vin remorci cu tone de deşeuri de la uzina metalurgică. Copacii din jur sunt veştejiţi. Totul e acoperit cu un strat de praf albăstrui. La o adiere a vântului, praful se ridică în aer, iar când vântul bate mai tare, praful ajunge în oraş. Mai mult, prin tot oraşul pot fi observate grămezi de deşeuri de la uzină, cu care se repară drumurile. Substanţa pietrificată de culoare cenuşiu-albăstrie este împrăştiată prin curţile şcolilor şi grădiniţelor, pe terenurile sportive şi cele de joacă. Nu departe de uzina metalurgică se află spitalul de copii şi un profilactoriu. În jurul acestora, drumul şi trotuarele sunt presărate cu deşeuri de la prelucrarea metalului.

Administraţia separatistă interzice
Artur Buzdugan, doctor în fizică la Academia de Ştiinţe a Moldovei şi membru al Comitetului naţional de Radioprotecţie, a declarat că Guvernul a fost informat despre incidentul cu materiale radioactive de la uzina metalurgică din Râbniţa. De asemenea, AŞM a sesizat organismele internaţionale, printre care OSCE şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. Specialiştii noştri însă nu pot face verificările necesare pentru a stabili care este situaţia la uzină şi în zona unde au fost îngropate metalele cu pricina, care este nivelul de contaminare radioactivă, pentru că autorităţile transnistrene, sub jurisdicţia cărora se află oraşul Râbniţa, interzic accesul specialiştilor pe teritoriul uzinei. Informaţia de care dispunem este neoficială şi nu putem face anumite declaraţii, pentru a nu induce lumea în eroare, deoarece este vorba despre substanţe radioactive şi, în asemenea situaţii, trebuie să se opereze cu date foarte concrete, a mai spus Buzdugan. El însă nu a infirmat că ar fi vorba de substanţe care conţin cesiu, un metal radioactiv foarte puternic. „S-au făcut mai multe demersuri către administraţia transnistreană, dar fără vreun rezultat. Nu putem să ne pronunţăm fără a dispune de rezultatele unor investigaţii la faţa locului”, a declarat Buzdugan. În prezent, potrivit spuselor sale, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică negociază cu OSCE şi cu reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol în vederea facilitării accesului experţilor de la AŞM şi AIEA pe teritoriul uzinei metalurgice. În situaţia creată este necesară monitorizarea zonei respective, a spus reprezentantul AŞM.
Nu e de mirare că autorităţile separatiste de la Tiraspol nu permit accesul experţilor la uzina metalurgică din Râbniţa. Paradoxal este faptul că preşedintele Voronin, care se află în relaţii foarte bune cu conducerea companiei ruse ITERA, deţinătorul pachetului majoritar de acţiuni al uzinei metalurgice, nu încearcă să pună în discuţie această problemă. Acum doi ani, Voronin, aflat în prima sa vizită în calitate de preşedinte al Moldovei la Moscova, a vizitat şi Compania ITERA, unde s-a întâlnit cu conducerea acesteia, iar reprezentanţii ei au făcut mai multe vizite în ultimii ani la Chişinău, fiind primiţi foarte bine. Cine e interesat să nu pună în lumină proastă proprietarul rus al uzinei metalurgice?.

Nivel de radiaţie ridicată
Potrivit serviciilor specializate, din când în când, în oraşul Râbniţa se atestă un nivel sporit de radiaţie, însă ea nu este dăunătoare. Cum alte organizaţii şi servicii specializate nu verifică calitatea aerului la Râbniţa sau cel puţin Chişinăului nu i se comunică datele din zonele din partea stângă a Nistrului, am încercat să verificăm pe cont propriu nivelul de radiaţie. Cu ajutorul unui aparat de măsurat radiaţia, am făcut mai multe verificări în diferite locuri ale oraşului Râbniţa. Nu am putut intra pe teritoriul uzinei, pentru că nu ni s-a permis acest lucru. Datele obţinute le-am prezentat unor specialişti în domeniu, care ne-au spus că este un nivel de radiaţie mai ridicat decât media pe republică, însă nu depăşeşte limita admisibilă. De la Departamentul Situaţii Excepţionale ni s-a spus acelaşi lucru. Specialiştii Departamentului susţin că ei ţin sub control situaţia radiologică din republică, inclusiv din partea stângă a Nistrului, şi că actualmente nu sunt motive de îngrijorare. Cu toate acestea, specialiştii de la Situaţii Excepţionale, ca şi cei de la AŞM, nu au acces pe teritoriul uzinei metalurgice şi nu pot verifica zona unde au fost îngropate metalele radioactive.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii