Sistemul de asigurări în medicină a devenit obligatoriu acum 10 ani. Deşi a fost instituit pentru a garanta cetăţenilor acces echitabil la asistenţa medicală, acesta încă nu şi-a demonstrat pe deplin eficienţa.
Cazul lui Vladimir Duplinschi (50 de ani), şomerul băgat la închisoare după ce s-a opus sistemului şi a refuzat să plătească amenda pentru că nu şi-a cumpărat poliţa medicală, i-a făcut pe mulţi să tragă o singură concluzie: Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) este o instituţie care strânge bani, dar nu oferă nici drepturi egale, nici calitatea serviciilor pe care oamenii sunt obligaţi să le achite. Cei care se împotrivesc, riscă să ajungă la „închisoarea datornicilor”. Compania se judecă acum cu alte 118 persoane care au datorii la Fondul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Ieşit la libertate după 24 de zile de arest în Penitenciarul nr. 13 din capitală, Vladimir Duplinschi şi-a zis că legea-i lege şi că dacă ar fi trebuit pedepsit, judecătorul ar fi putut să-l înveţe minte altfel. „Legea spune clar că ar fi putut să-mi ia ceva din casă sau să mă oblige să muncesc în folosul comunităţii. Judecătorul, însă, a ales să mă închidă alături de cei condamnaţi pentru omoruri şi tâlhării, băgaţi după gratii pentru 10, 12, 15 ani. Acum cred că şi magistratul care mi-a dat 25 de zile de arest trebuie pedepsit pentru decizia asta”, ne-a spus bărbatul la câteva ore după ce judecătorii Curţii de Apel Chişinău au casat hotărârea primei instanţe şi au trimis cazul la reexaminare. Acum, după ce s-a văzut la libertate, Vladimir Duplinschi vrea să-i tragă la răspundere pe magistrat, executorul judecătoresc, dar şi pe avocatul oferit de stat. Ba mai mult, bărbatul intenţionează să ajungă şi la CEDO.
Deşi recunosc că este o situaţie regretabilă, reprezentanţii CNAM susţin ”că nu trebuie de neglijat executarea la timp şi corespunzător a tuturor obligaţiilor stabilite prin lege”. „Iar în cazul achitării primelor de asigurare către fondul asigurării obligatorii de asistenţă medicală avem şi obligaţia morală ca prin onorarea obligaţiunilor să facem posibilă acoperirea serviciilor medicale pentru cei care au nevoie de acestea”, se arată într-un răspuns al Comaniei adresat Centrului de Investigaţii Jurnalistice.
„Evident este vina CNAM, care are o reputaţie proastă în societate – o instituţie care strânge bani, dar nu oferă calitate serviciilor medicale pentru care achităm poliţa. De aici şi revolta societăţii. Mai revoltător este însă textul deciziei judecătoreşti unde se indică faptul că familia are resurse suficiente pentru a achita amenda. Fiecare pedeapsă este individuală. Nicio rudă nu are obligaţia să execute o hotărâre în locul cuiva. Până la urmă, este inuman să pui o amendă unui om care nu are un câştig lunar. Bunăoară, unui pensionar care are o pensie de 500 de lei n-o să-i dai o amendă de 1.000 de lei. Este evident că-l bagi la închisoarea datornicilor. Două luni ar trebui să trăiască din aer ca să achite această amendă”, explică avocata Doina Străisteanu, membră a Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii.
Concediată de angajator şi uitată de stat
Sistemul de asigurări obligatorii în medicină nu este suficient de rodat ca să asigure drepturile persoanelor care, după ce achită cotizaţiile, din anumite motive, rămân fără locul de muncă sau sunt trimişi în concediu forţat. În consecinţă, aceşti contribuabili nu mai pot beneficia de gratuităţile garantate de poliţa medicală.
Este şi cazul Marianei A., o tânără funcţionară din Chişinău, concediată dintr-o structură municipală. La câteva zile după ce şi-a pierdut locul de muncă, din cauza stresului, femeia a fost nevoită să se adreseze la medic. La policlinica de sector a aflat că nu mai poate beneficia de gratuităţi pentru că poliţa medicală şi-a pierdut valabilitatea din ziua disponibilizării. Drept consecinţă, tânăra s-a văzut nevoită să plătească pentru toate serviciile medicale care i-au fost acordate. Ea spune că i-a venit foarte greu să facă faţă cheltuielilor impuse, mai ales că între timp a suportat un accident şi s-a ales cu o fractură de picior. ”Este o nedreptate crasă faţă de cei care contribuie la sistemul de asigurări în sănătate. Te lasă fără ajutor tocmai când ai nevoie cel mai tare. Ce folos că am plătit contribuţiile în mod conştincios ani la rând, dacă atunci când am ajuns la spital, cu piciorul fracturat, a trebuit să plătesc totul, pentru că poliţa nu era activă? Neavând un salariu, cum să achiţi serviciile medicale? Urma ca instanţa să stabilească dacă am fost concediată pe drept sau pe nedrept. După concediere am rămas practic fără drepturi. Te simţi umilită, discriminată, abandonată de stat când ajungi în asemenea situaţii”, mărturiseşte tânăra.
Mariana s-a aflat câţiva ani la rând în litigiu cu Primăria Municipiului Chişinău şi în tot acest timp, poliţia de asigurare în sănătate i-a fost dezactivată.
Reprezentanţii CNAM, deşi promit de câţiva ani să înainteze propuneri pentru a modifica legislaţia, recomandă cetăţenilor ajunşi în astfel de situaţii să se înregistreze la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă şi să obţină statut de şomer, care oferă şi dreptul temporar de a beneficia de asigurările în medicină. ”Dacă se află în litigiu cu autoritatea, cetăţeanul care a avut nevoie de asistenţă medicală şi a achitat serviciile trebuie să adune bonurile, iar în cazul în care câştigă procesul, poate solicita despăgubiri de la instituţia care l-a concediat”, explică Silvia Munteanu, şefa serviciului de informare şi comunicare cu mass-media şi purtător de cuvânt la CNAM.
Principiul solidarităţii, valabil doar pe hârtie
Avocata Violeta Gaşiţoi, care apără interesele unor cetăţeni ajunşi în litigiu cu fondul de asigurări în medicină, spune că metoda dezactivării imediate a poliţei medicale şi lipsirea de drepturi este una excesiv de drastică. În aceste situaţii, persoanele care au depus ani la rând contribuţii, fără să fi beneficiat de acest fond de solidaritate, sunt dezavantajate şi discriminate în momentrul în care, din anumite motive, nu mai pot plăti. „Sistemul de asigurări in medicină este conceput tocmai pentru a răspunde la necesităţile persoanelor care au nevoie de aceste servicii. Persoana începe să achite prima de asigurare imediat ce este angajată la serviciu şi imediat ce angajatorul o concediază, poliţa devine inactivă. În această parte legea este una disproporţionată şi nicidecum nu este în favoarea salariatului, ci în favoarea companiei de asigurări, adică a statului. Foarte des avem cazuri în care cetăţenii au achitat cotizaţii timp de 3-5 ani şi nu au beneficiat de asistenţă medicală. Iar când persoana este concediată, apar probleme de sănătate, pe fond de stres, chiar din cauza concedierii, şi, întrucât nu mai este asigurată, trebuie să achite toate serviciile. Tocmai în situaţia când oamenii ajung să aibă cel mai mult nevoie de servicii medicale, statul îi lasă pe cont propriu”, comentează avocata. Violeta Gaşioi este de părere că anume în această situaţie ar trebui să funcţioneze principiul solidarităţii pe care este bazată asigurarea obligatorie în medicină. „Сonstatăm că acest principiu al solidarităţii este doar pe hârtie, pentru că în practică el nu se aplică”, continuă avocata.
Ea consideră că statul trebuie să prevadă o perioadă de valabilitate a poliţei medicale de cel puţin şase luni după concediere, astfel încât persoana să reuşească să se angajaze la un al loc de muncă. „Legea trebuie să fie făcută pentru cetăţeni în primul rând. Este o nedreptate când omul a cotizat conştiincios ani la rând şi atunci când are nevoie cel mai mult, este lăsat în afara sistemului. Cred că în Republica Moldova atunci când se adoptă legi mai puţin se gândeşte la cetăţean şi mai mult la bugetul statului. Cetăţeanul achită din salariul mai mare cotizaţii mai mari, dar primeşte aceleaşi servicii medicale ca şi cel care achită mai puţin. Ar trebui prevăzute soluţii şi pentru situaţiile în care contribuabilul rămâne fără lucru, ca să fie echitate”, mai spune Violeta Gaşiţoi.
O altă soluţie, în opinia avocatei, ar fi introducerea unui fond cumulativ din contul cotizaţiilor, aşa ca fiecare persoană care a contribuit să poată folosi o anumită sumă pentru situaţii de criză, care nu pot fi prevăzute. „Am rămas fără serviciu, nu mai am contribuţii, nu mai am de unde să achit, dar cinci ani nu m-am folosit de aceste servicii. Pe contul meu, pe poliţa mea, am zece mii de lei, atunci scade ceea ce trebuie eu să achit din fondul care s-a adunat în contul meu. Acest sistem funcţionează în mai multe ţări”, aduce un exemplu Violeta Gaşiţoi.
Şi muncitorii sezonieri sunt nedreptăţiţi
Breşele din legislaţie nu permit nici celor care lucrează sezonier să beneficieze de gratuităţile poliţei medicale pe perioada în care nu sunt angajaţi, deşi o bună parte din an aceştia achită cotizaţiile. În această situaţie s-a pomenit Procopie Romanciuc din satul Căţeleni, raionul Hânceşti, care este fochist la grădiniţa din localitate. Bărbatul are poliţă de asigurare doar în perioada rece a anului, cât este angajat. Bărbatul, care suferă de diabet şi mai multe maladii asociate, este privat de gratuităţile poliţei medicale în lunile în care nu are salariu. „Jumătate de an are poliţă de asigurare, că lucrează, dar în cealaltă jumătate – nu are. El are diabet şi probleme cu tensiunea. Nu are scutiri, cum au cei cu cote valorice. Nu ştim unde să mergem ca să ne lămurească cum să procedăm, ne-am adresat la CNAM, dar nu ne-au dat niciun răspuns”, ne spune soţia lui Procopie Romanciuc, Zinaida. De cealaltă parte, CNAM spune că oamenii trebuie să cumpere poliţă de asigurare pentru lunile în care nu sunt angajaţi oficial. „Cetăţeanul care este angajat pe o perioadă anume în timpul anului, trebuie să procure poliţa de asigurare pentru lunile în care nu este antrenat în câmpul muncii”, se arată într-un răspuns oferit de CNAM la solicitarea Centrului de Investigaţii Jurnalistice.
Totuşi, reprezentanţii Companiei recunosc că există mai multe carenţe în sistemul de asigurări în sănătate care nu acoperă toate situaţiile în care ajung contribuabilii. De exemplu, una din propunerile de modificare a legislaţiei, înaintate de CNAM Legislativului, vizează drepturile salariaţilor care au rămas pe drumuri ca urmare a destrămării societăţii comerciale sau instituţiei la care fusese angajat. După modelul ţărilor europene, s-a propus ca ei să poată beneficia de gratuităţile pe care le oferă poliţa de asigurare în sănătate încă timp de două luni, după ce angajatorul a intrat în insolvabilitate.
Privaţi de gratuităţi din cauza prejudecăţilor
Cel mai des sunt private de gratuităţile sistemului de asigurare medicală persoanele din categoriile de populaţie vulnerabile, cum ar fi romii, persoanele cu dizabilităţi, inclusiv cele cu dizabilităţi psihosociale, cei care cel mai des rămân fără loc de muncă din cauza prejudicăţilor din societate. Aşa i s-a întâmplat şi Mariei S. din raionul Ialoveni. Femeia este beneficiară a Centrului comunitar din sectorul Botanica al Capitalei, deschis cu suportul unor organizaţii internaţionale pe lângă Asociaţia persoanelor cu dizabilităţi psihosociale. Tânăra a absolvit două facultăţi, a lucrat profesoară în şcoală, dar de îndată ce s-a aflat că a urmat tratament la Spitalul de Psihiatrie, a fost concediată. A mai încercat să se angajeze, dar nu a reuşit. „Doar la Psihiatrie mă tratez gratuit, în rest trebuie să plătesc pentru că n-am poliţă. Cât lucrez, nu ajung să am nevoie de servicii medicale, cum mă concediază, dar asta se întâmplă după ce fac tratament la Psihiatrie, mă îmbolnăvesc şi mai tare, dar nu mă pot adresa la medic, că trebuie să plătesc, dar bani nu am”, povesteşte Maria.
Tragedia acestei familii este că şi tatăl fetei este în aceeaşi situaţie, iar singurul întreţinător este mama, nevoită să ia calea străinătăţii pentru a face faţă cheltuielilor.
Arcadie Astrahan, directorul Asociaţiei persoanelor cu dizabilităţi psihosociale, spune că persoanele cu dizabilităţi mintale deseori sunt private de gratuităţile sistemului de asigurări medicale, din cauza unor prejudecăţi, precum că ar fi periculoase. „La ei nu vine asistentul social din localitate, iar medicii de familie îi ocolesc. Este de ajuns să faci o singură dată tratament la psihiatrie şi rămâi stigmatizat ca alienat mintal”, susţine Arcadie Astrahan.
Şi avocaţii sunt discriminaţi
Nemulţumiţi de politicile din domeniul asigurării medicale obligatorii sunt şi avocaţii. La începutul anului, şapte apărători s-au adresat la Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii invocând că legislaţia în vigoare nu le acordă nicio posibilitate să-şi procure poliţa de asigurare medicală cu reducere, aşa cum se întâmplă în cazul altor beneficiari.
„An de an, când se stabileşte preţul poliţei de asigurare medicală, cu excepţia notarilor, executorilor judecătoreşti şi avocaţilor, toţi au parte de reduceri – 10%, 20%, 25%. Avocaţii nu înţeleg de ce, de rând cu executorii şi notarii, sunt excluşi din lista persoanelor care beneficiază de reduceri. Ei nu sunt în aceeaşi situaţie nici cu unii, nici cu alţii”, explică Doina Străiseanu.
Reprezentanţii Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină şi Ministerul Sănătăţii, instituţii care fac politicile în domeniu, au fost chemaţi să ofere explicaţii.
„Ei au argumentat că nu discriminează pe nimeni pentru că anume aceste trei categorii nu au calitatea de persoane asigurate. Persoană neasigurată, de fapt, se echivalează cu persoană neangajată în câmpul muncii. În realitate, stilul de lucru al executorilor, notarilor şi avocaţilor este de liber profesionist. Asta nicidecum nu presupune că sunt şomeri. Au calitatea de asigurat pentru că procură poliţa an de an, plătesc fondul social şi impozitele din venitul pe care îl obţin. Odată ce am determinat că sunt persoane asigurate, am mers să analizăm care este diferenţa dintre aceste trei categorii. Bunăoară, chiar în primul articol al Legii cu privire la notariat este scris că notarii sunt reprezentanţi ai puterii de stat. Şi în cazul executorilor e la fel”, continuă avocata.
Situaţia este însă diferită în cazul ei, dar şi al colegilor săi. „Când am analizat Legea cu privire la avocatură, am constatat din primele articole că este o profesie liberă, independentă, autonomă. Deci prima deosebire este felul în care sunt tratate aceste trei categorii de către legislaţie. Ulterior am stabilit că şi notarii, şi executorii au o jurisdicţie teritorială unde îşi îndeplinesc atribuţiile din numele statului. Mai mult, au onorarii minime prevăzute în hotărârile de Guvern şi legile care le reglementează activitatea. Dacă eşti fie notar, fie executor nu ai cum să nu ai un venit pentru că ai un teritoriu pe care îl deserveşti şi un onorariu pe care îl încasezi. Avocaţii n-au însă un teritoriu pe care îl deservesc şi nici tarife minime stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern. Onorariile lor sunt făcute cu titlu de recomandare, tot de avocaţi. Deci situaţie analogică între aceste trei profesii nu există. Dacă notarii, avocaţii, executorii sunt diferiţi prin statut şi serviciile pe care le prestează şi nu sunt în situaţie analogică, CNAM şi Ministerul Sănătăţii aveau obligaţia să-i trateze diferit”, susţine Doina Străisteanu.
Consiliul da, Compania ba
Apărătorii care au sesizat Consiliul au insistat şi asupra faptului că legile sunt discriminatorii pentru femeile avocat însărcinate. În comparaţie cu alte gravide, ele sunt obligate să-şi suspende licenţa ca să poată folosi o poliţă gratuită pe perioada maternităţii şi lăuziei. „E o situaţie stranie. Dacă CNAM tratează avocaţii ca persoane neangajate înseamnă că sunt şomeri, dar şomerii beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv când este vorba despre femei însărcinate. Pe de o parte şi avocaţii, şi notarii, şi executorii sunt trataţi ca şomeri, pe de altă parte, când femeia avocat este însărcinată, ea este deja angajată şi trebuie să-şi suspende licenţa. O situaţie absurdă. Nici Ministerul şi nici CNAM nu au adus o explicaţie. Este o practică defectă şi problematică”, atrage atenţia Doina Străisteanu.
În această dilemă s-a pomenit Veronica Mihailov-Moraru, una dintre apărătoarele care a sesizat Consiliul şi care de două luni se află în concediu de maternitate. „Avocatul este propriul său angajator. Din veniturile proprii achităm toate impozitele şi contribuţiile sociale la stat. Ar fi firesc ca din contul acestora să fie asigurată poliţa gratuită pe perioada îngrijirii copilului. Dar în această situaţie suntem discriminate în raport cu femeile care au statut de anjajate şi care beneficiază până la vârsta de trei ani a copilului de servicii medicale gratuite. Suntem discriminate şi în raport cu femeile şomere, care, deşi nu aduc contribuţii la stat, tot au parte de o poliţă medicală gratuită până cînd copiii lor împlinesc un an şi jumătate. Până la urmă, licenţa de avocat este obţinută pe viaţă şi e o activitate pe care o exercităm din resursele proprii”, explică Veronica Mihailov-Moraru.
La 17 aprilie 2014, Consiliul a dat dreptate avocaţilor şi a recomandat Ministerului Sănătăţii şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină să-şi revadă politicile pentru a exclude situaţiile discriminatorii. Reprezentanţii celor două instituţii au ales însă o altă cale – au constestat actul în instanţa de judecată, cazul fiind încă pe rol.
„În cadrul examinării cauzei, Consiliul, în notele sale de autosesizare, a invocat argumente bazate pe norme legale abrogate, a examinat superficial circumstanţele importante pentru soluţionarea plângerilor avocaţilor şi a neglijat integral explicaţiile oferite de către CNAM, a admis conflicte de interese a unor membri-raportori în cadrul acestui proces. CNAM a prezentat probe elocvente ce demonstrau că, Consiliul a manifestat o atitudine subiectivă la examinarea cauzei, nu a audiat toate părţile implicate în proces, nu a elucidat integral competenţele autorităţilor abilitate cu dreptul de iniţiativă legislativă şi de adoptare a actelor legislative”, se arată într-un răspuns oficial al Companiei pentru Centrul de Investigaţii Jurnalistice.
Notă:
Contribuţiile la sistemul de asigurări în sănătate în R.Moldova reprezintă opt la sută din venitul lunar al salariatului şi sunt achitate în proporţie de 50 la 50 de către angajator şi contribuabil. Costul poliţei de asigurare medicală valabilă un an pentru persoanele neangajate aproape că s-a dublat în ultimii trei ani şi este de 4056 de lei, adică echivalentul a 305 dolari.
Investigatia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.
Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.
Comentarii