Sănătate

Pietrele din grădina Preasfințitului Dorimedont (IV)

l Neurochirurgul Eduard Eftodiev susține că radiografia postoperatorie a Episcopului Dorimedont a fost efectuată la Chișinău și că marea sa greșeală este că a trimis pelicula la Viena, fără să-i facă o copie. „De-aș avea copia, aș putea să demonstrez oricui că am făcut operația bine”, a declarat pentru TIMPUL dl Eftodiev. Iar Alexandru Anghel, șeful Secției terapie intensivă a Institutului de Neurologie și Neurochirurgie (INN), presupune că austriecii n-au putut citi radiografia din R. Moldova.

l Profesorul Mihai Gavriliuc, prim-vicedirector al INN, care suna zilnic la Viena și se interesa de starea ierarhului, ne-a spus că decesul acestuia a survenit în urma unei pneumonii și că este o moarte firească după trauma pe care a suportat-o Preasfințitul. „Asemenea pacienți mor, de regulă, din cauza infecțiilor urinare sau respiratorii. El nu respira cu coșul pieptului, dar cu diafragma, care nu-i atât de abilă ca să ventileze plămânii. Astfel, orice microb din mediul înconjurător progresează”, ne spune dl Gavriliuc.

l Pe de altă parte, Manuela Broutman, directorul companiei engleze „Kingsfield Management Limited”, ex-senatorul austriac Bernhard Turkseld și omul de afaceri moldovean Victor Copiimulți, care au organizat transportarea episcopului în Austria și care au discutat cu profesorul Bernhard Hacker (medicul PS Dorimedont la Viena), declară că, la început, acesta i-a asigurat că ierarhul va rămâne în viață, fără să le garanteze că își va putea mișca brațele și picioarele. Bernhard Turkseld susține că, ulterior, la episcop s-a depistat o infecție bacteriană, care n-a mai putut fi stopată și care a avut consecințe fatale.

l „Noi îl doream viu. Nu ne interesa dacă Stăpânul își va mișca mâinile sau picioarele, pentru că nu era să-l lăsăm singur niciodată”, afirmă preotul Pavel Borșevschi.

Ridicat la cele veșnice

La clinica vieneză „Lorenz Bohler”, arhiereul a fost internat și cu ulcerații în partea posterioară a capului și în cea de jos a spatelui, care se formaseră din cauză că, la INN, a stat imobilizat în aceeași poziție. În Austria, el n-a vorbit cu nimeni, aflându-se tot timpul intubat. Victor Copiimulți a fost singurul moldovean care a putut să-l viziteze, pentru că frații suferindului n-au reușit să-și facă vizele pentru Austria în cele trei săptămâni de până la trecerea în neființă a ierarhului. Copiimulți afirmă că, intrând în salonul episcopului și vorbindu-i, acesta îl auzea, privindu-l în ochi. El spune că PS Dorimedont începuse să-și miște pasiv degetele mâinii stângi, lucru confirmat și în fișa de observație de la „Lorenz Bohler”. Cu o săptămână înainte de deces, la rugămintea egumenului Hariton, fratele episcopului, Preasfințitul a fost vizitat de către Episcopul Ilarion, de Viena, care i-a făcut Sf. Maslu.

Starea PS Dorimedont până în momentul decesului este descrisă în fișa de observație de la clinica austriacă: „După operație, la care i s-a făcut corporectomie totală a vertebrei cervicale C5 și implantarea unei plăci ventrale, pacientul a fost internat în Secția de terapie intensivă. A fost intubat și ventilat artificial. Din primele examinări radiologice, s-au depistat opacități difuze, bilaterale, în regiunea medială și insuficiență renală, cu indicii creatininei și ai ureei ridicați. Funcția renală se îmbunătățește treptat, în urma unei terapii infuzionale adecvate, iar funcția pulmonară se înrăutățește dramatic, în același timp. Deși s-au efectuat multiple bronhoscopii, a fost administrat surfactant, starea plămânilor se înrăutățește oricum, concomitent îmbunătățindu-se indicii renali. După două săptămâni, plămânii devin mai denși și este necesară mărirea presiunii respiratorii, care conduce la insuficiență respiratorie. În ultimele zile, se mărește fracția de oxigen, pentru a menține saturația peste 90 la sută. La sfârșit, cedează și funcția renală”. Astfel, pe 31 decembrie 2006, la ora 9.25, „în rezultatul insuficienței poliorganice”, după cum se arată în același document, Episcopul Dorimedont s-a despărțit de cele pământești...

Menționăm că după transportarea arhiereului la Viena, frații acestuia și Episcopia de Edineț și Briceni au făcut un apel către credincioși ca să strângă bani pentru tratamentul ulterior al ierarhului. S-au adunat 30 mii de lei, care, după deces, au fost utilizați pentru achitarea restanțelor la salarii și a altor datorii ale regretatului. Organizatorii acțiunii afirmă că Mitropolia nu a avut nicio contribuție la aceasta.

Îmbrăcat în straie arhierești

Guvernul R. Moldova a plătit cheltuielile integrale pentru aducerea în țară a corpului neînsuflețit al PS Dorimedont. Avionul din Chișinău a ajuns la Viena în dimineața zilei de 2 ianuarie 2007, avându-i la bord pe Copiimulți și preotul Andrei Sicrii - un prieten foarte apropiat al Preasfințitului, care, deși nu avea viză pentru Austria, a mers să-l întâmpine, în semn de respect, așteptând sicriul în avion. Victor Copiimulți i-a adus regretatului, de la Edineț, straiele arhierești albe, care se poartă de Paști, în care răposatul a fost îmbrăcat de către Episcopul Ilarion și alți călugări din Austria.

Înainte de decolarea aeronavei spre Chișinău, Berhnard Turkseld a solicitat Ambasadei Moldovei de la Viena un act necesar pentru trecerea frontierei. „A fost singurul nostru contact cu ambasada moldavă”, ne spune uimit ex-senatorul. Turkseld a declarat pentru TIMPUL că, ulterior, la o recepție de la Ambasada RM, la care fusese invitat și el, ambasadorul se lăuda că, datorită lui, sicriul cu trupul PS Dorimedont a fost transportat la Chișinău.

Înainte de plecare, la aerogară, lui Victor Copiimulți i-a fost înmânat pachetul cu actele de deces. El își amintește că a răsfoit prin mapă și că aici erau vreo 12 foi, din care însă n-a putut să citească, pentru că erau în germană.

Acasă…

Potrivit mai multor preoți din Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove (MCÎM), ÎPS Vladimir se lăuda mai târziu că pe PS Dorimedont l-au adus de la Viena el și cu premierul Tarlev. Iar la ultimul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Alexii al II-lea i-a mulțumit Mitropolitului Vladimir pentru că a făcut tot posibilul pentru salvarea PS Dorimedont, iar Înaltpreasfințitul a primit laudele „în tăcere și cu smerenie”.

În jurul orei 18, avionul a aterizat pe Aeroportul Chișinău. PS Dorimedont era așteptat de un grup mare de preoți și creștini, printre care și episcopii Anatolie, de Cahul și Hâncești, și Iustinian, de Tiraspol și Dubăsari (primul fiind numit, de către Mitropolie, drept responsabil de funeralii). Persoane prezente la ora aceea la aerogară spun că aici era o debandadă totală. Preotul Pavel Borșevschi, precum și PS Anatolie, susțin că, la început, pentru întâmpinarea regretatului, s-a acceptat Sala VIP, apoi s-a anunțat că sicriul va fi scos prin Sala deputaților, iar când toată lumea a alergat încolo, li s-a spus că racla va fi scoasă pe poartă. Pe pista de decolare i s-a permis să treacă numai catafalcului, la volanul căruia se afla preotul Eugen Condrea, secretarul Seminarului Teologic din Chișinău, mașina aparținându-i. La serviciile acestuia au apelat preotul Borșevschi și deputatul Vasile Grozavu, deși pr. Condrea afirmă că a primit și o rugăminte specială din partea Mitropoliei.

Victor Copiimulți își amintește astfel momentul în care a coborât din avion: „Era noapte și am văzut pe pistă mai mulți bărbați. Am auzit, printre aceștia, o voce de femeie: „Băieți, unde-s actele?”. I-am răspuns că-s la mine și ea mi le-a cerut. Credeam că-i o vameșă și i le-am dat. Pe urmă, niște bărbați s-au apropiat de mine și de părintele Andrei, ne-au rugat să urcăm într-o mașină și ne-au scos din aeroport”.

Așteptat de Mitropolit

În același timp, la Catedrala mitropolitană din centrul capitalei, alte sute de credincioși așteptau să-și ia rămas bun de la PS Dorimedont. Catafalcul cu trupul acestuia urma să fie dus la Catedrală, apoi la Eparhia de Nord, pe care a condus-o în ultimii ani. La 4 ianuarie, arhiereul trebuia să fie înmormântat la Mănăstirea Noul-Neamț, pe care tot el a ridicat-o din ruine după prigoana bolșevică și al cărei stareț este fratele său, arhimandritul Paisie.

Potrivit pr. Borșevschi, în momentul în care catafalcul se pregătea să meargă spre Catedrală, Episcopul Anatolie a fost sunat de către Vadim Cheibaș, secretarul Mitropolitului. „Cheibaș spunea că ar fi mai bine să plecăm direct la Edineț, fiindcă e târziu. PS Anatolie mi-a spus că Vladâca Vladimir a zis să nu mai trecem pe la Catedrală”. Și eu i-am spus: „Doamne ferește! Dacă n-o să ne ducem, lumea n-o să ne ierte niciodată”. Doar biserica era arhiplină… Am reușit să-l conving”, ne spune pr. Borșevschi.

Sicriul a fost scos din catafalc în fața clădirii guvernului, pe PMAN, și purtat până la Clopotnița Catedralei, unde racla fiind deschisă, episcopului i-a fost pusă pe cap mitra. Apoi, când sicriul a fost dus în Catedrală și depus în fața altarului, s-au deschis ușile împărătești și a ieșit mai întâi ÎPS Vladimir, cu o batistă în mână, cu care își ștergea frecvent ochii, fiind urmat și de Episcopul Petru (Musteață), cunoscut ca cel mai înverșunat oponent al regretatului.

În cuvântul său de doliu, rostit în fața creștinilor, Mitropolitul a remarcat: „Viața PS Dorimedont o cunoaștem cu toții. Ea se ducea pentru înfrumusețarea bisericii lui Hristos. Dar s-a întâmplat un eveniment tragic în biserica noastră ortodoxă. Vladâca se grăbea la slujbă, fiindcă iubea slujirea lui Dumnezeu. Și, într-un accident rutier, a suferit grav. Ne-am rugat cu toții ca Dumnezeu să-l păzească, dar ceea ce s-a întâmplat este în voia Domnului. Am crezut că, fiind dus peste hotarele țării, vom reuși să-i salvăm viața, dar Bunul Dumnezeu a binevoit să-l treacă întru împărăția Sa”. Puțin mai târziu, pe site-ul Mitropoliei se spunea că „Mitropolitul s-a referit la viața și activitatea acestui brav ierarh, aducând condoleanțe tuturor celor care l-au cunoscut, cinstit și iubit”. Amintim că, fiind viu, PS Dorimedont se afla în dizgrația totală a Mitropolitului…

Printre persoanele care au venit la Catedrală în acea zi se numără prim-ministrul, șeful statului, alți demnitari din diferite partide și reprezentanți ai ambelor mitropolii. Arhimandritul Paisie, fratele PS Dorimedont, își amintește că, după ce a sărutat mâna răposatului, președintele Voronin, trecând pe lângă el, i-a spus: “Ei ce, Paisie, ține-te!”…

Despărțindu-se de lume…

În aceeași seară, catafalcul s-a deplasat la Edineț, unde a rămas peste noapte. Despărțirea PS Dorimedont de enoriașii săi din Nord i-a zguduit chiar și pe colaboratorii poliției rutiere. „Aproape tot orașul l-a petrecut de la Episcopie până la ieșirea din oraș. Și aici, când urcau sicriul în catafalc, am cântat cu toții: „Când a fost să moară ștefan”. Plângeau și copiii, și polițiștii, și trecătorii... S-au oprit cu toții din mers și au început să cânte împreună cu noi”, își amintește diaconul Adrian Cotelea, secretarul Episcopiei de Nord.

La Chițcani, săpând groapa în care urma să fie înhumat răposatul, călugării de la „Noul-Neamț” au descoperit moaștele cuviosului Isachie. Monahii consideră că, prin acest semn, Dumnezeu a arătat legătura dintre vechii și noii stareți ai mănăstirii. După extragerea moaștelor, groapa a fost astupată, iar PS Dorimedont, petrecut de câteva mii de oameni din RM, Ucraina, Rusia, România, Portugalia și alte țări, a fost înmormântat într-o bisericuță de pe teritoriul mănăstirii, pe care tot el a construit-o. După înmormântare, blagocinul de Dondușeni, pr. Veaceslav Matiescu, care a mers în catafalc, alături de șofer, de la Edineț până la Chițcani, i-a transmis prot. Onufrie actele fratelui său. Din mapa de 12 foi, care a fost luată de la Copiimulți în Aeroportul Chișinău rămaseră numai pașaportul național și încă două foi, în care erau scrise datele despre nașterea și moartea episcopului, fără a fi indicată cauza decesului. Blagocinul susține că a primit actele de la pr. Condrea, care l-a rugat să le transmită rudelor regretatului.

Uitat de Mitropolit

Singurul dintre apropiații regretatului care a fost invitat mai târziu la Mitropolie a fost arhidiaconul Ioanichie, șoferul mașinii în care regretatul a nimerit în accident la 5 decembrie, trecut. Potrivit arhidiaconului, Mitropolitul l-a întrebat cu ce ar putea să-l ajute. Călugărul a răspuns că nu are nevoie de nimic, dar a adăugat că, după părerea lui, moartea episcopului „nu e curată”. ÎPS Vladimir a tăcut, repetând aceeași întrebare: „Cu ce să te ajut? De ce ai nevoie?”. Arh. Ioanichie a refuzat totul și a plecat.

Curând, Mitropolia a lansat concursul pentru preluarea funcției de episcop de Edineț și Briceni - practică inedită în istoria Bisericii Ortodoxe, refuzând categoric să-l numească în locul fratelui său pe egumenul Hariton. La împlinirea celor 40 de zile de la deces, la mormântul episcopului n-a venit nici Mitropolitul, nici altcineva dintre episcopii moldoveni... Cauza decesului nu se cunoaște…

Timp de două luni după trecerea în neființă a PS Dorimedont, rudele acestuia s-au adresat în mod repetat la Aerogară, solicitând celelalte acte din dosarul de la Viena, care dispăruseră. Angajații aeroportului declarau însă că habar nu au unde ar fi documentele respective. Prot. Onufrie a legalizat actul primit la Ministerul de Externe, după care a apelat a Oficiul Stării Civile. Astfel, în certificatul de deces al Episcopului Dorimedont nu este indicată cauza decesului. Viorica Popescu, specialist coordonator la Oficiul Stării Civile Chișinău, explică acest lucru astfel: „Ei ne-au prezentat numai certificatul de deces din Austria. Actul de deces, în care se indică, de regulă, cauza decesului, lipsea. De aceea n-am scris acest lucru nici în certificatul pe care l-am eliberat”.

TIMPUL a încercat să investigheze modul în care au dispărut actele. Episcopul de Sud, Anatolie, ne-a spus că, deși era responsabil de funeralii, n-a auzit nimic despre documentele răposatului. Leonid Banari, șeful Serviciului vamal al Aeroportului Chișinău, la fel ca și Victor Manole, șeful Secției pasageri, ne-a spus că vama nu a avut acces la navă și nici la actele Preasfințitului. „Securitatea aeroportului n-a permis nimănui să meargă la avion”, a remarcat Manole. Banari susține că unii angajați ai aeroportului vorbesc că cineva dintre medicii moldoveni ar fi fost cointeresat de dispariția unor foi din pachetul de acte.

Leonid Busuioc, agent al Serviciului „Aeroport Handling” la 2 ianuarie, ne-a spus că, de regulă, actele sunt luate de la însoțitoarea de bord de către ei sau de către angajații depozitului aeroportului, după care le transmit celorlalte servicii. „La această rută, însoțitoarea mi-a dat numai actul cu privire la încărcătura aeronavei, spunându-mi că actele pentru marfă lipsesc”, a declarat pentru TIMPUL Busuioc.

Valentina Drăguță, dispecerul depozitului din acea zi, a recunoscut că ea a fost femeia care a solicitat pachetul de documente de la Victor Copiimulți. Drăguță a declarat pentru TIMPUL: „Am cerut actele, ca să le transmit vameșilor. De regulă, eu primesc actele și le dau persoanelor care vin să ia marfa de la depozit. De data aceasta, am fost anunțată că sicriul nu va trece pe la depozit și, neștiind ce să fac cu ele, le-am dat șoferului catafalcului, pentru că numai el mai era acolo. L-am rugat să le transmită persoanelor care vor veni să întâmpine răposatul”.

Trei răspunsuri ale pr. Condrea

Întrebat de TIMPUL, de trei ori, cum a primit actele și ce a făcut cu ele, preotul Eugen Condrea ne-a răspuns de fiecare dată diferit. Primul răspuns al părintelui a fost: „Eu l-am luat pe Vladâca de la aeroport și am pus actele la mine. Până la Chițcani, a mers cu mine în mașină un preot de la Edineț. La acela îs actele. După ce am trecut vama transnistreană, i le-am dat lui”. A doua oară, pr. Condrea ne-a spus că nu lui i s-au dat actele: „Ieșind cu mașina de pe pistă, în fața aeroportului, când oamenii își luau rămas bun de la răposat, un stareț de la Edineț mi-a dat documentele și eu le-am pus în mașină”. A treia oară, pr. Condrea ne-a explicat că un stareț de la Edineț a primit documentele și tot acesta le-a pus în catafalc. Întrebat cine sunt acești stareți, pr. Condrea ne-a spus că ei au mers cu el în catafalc, dar că nu știe cum îi cheamă.

Clericii care l-au însoțit pe pr. Condrea de la Aeroport până la Catedrală și de aici până la Edineț sunt ieromonahul Petru Pruteanu, rectorul Institutului Teologic de la Edineț și, respectiv, egumenul Patrocl de la Mănăstirea Rudi. Aceștia susțin că n-au văzut actele, crezând că sunt la frații regretatului. În schimb, pr. Veaceslav Matiescu, care a mers până la Chițcani și căruia pr. Condrea i-a transmis restul documentelor, menționează că, urcându-se în mașină, la Edineț, mapa cu acte stătea pe bancheta de lângă șofer.

Menționăm că ÎPS Vladimir și Episcopul Petru (Musteață) n-au însoțit escorta funerară la Edineț, ci au venit acolo a doua zi, când pr. Matiescu a găsit restul actelor în mașină… Unul dintre preoții MCÎM a declarat, ulterior, pentru TIMPUL, că întâlnindu-se la o înmormântare cu pr. Condrea, acesta l-a întrebat: „Părinte, n-a fost la matale băiatul acela de la TIMPUL? Că mă bate unul de acolo la cap cu documentele lui Vladâca Dorimedont. Dar eu le-am dat pe toate lui Vladâca Vladimir”.

Rusu își motivează refuzul

În scurt timp, rudele PS Dorimedont au reușit să facă rost de fișa de observație de la „Lorenz Bohler”. În schimb, INN refuză categoric să le elibereze copia dosarului medical de aici. Într-o scrisoare a dlui Ozea Rusu, directorul general al INN, către reprezentantul tatălui regretatului, se arată că accesul la informația respectivă este restricționat, făcând trimitere la art. 4 pct. 2 și la și la art. 7 pct. 1 b) ale Legii cu privire la accesul la informație. Primul stipulează că accesul la informație poate fi supus restricțiilor „pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internațional, inclusiv pentru apărarea securității naționale sau vieții private a persoanei”, iar al doilea presupune restricții în vederea „protecției securității naționale, ordinii publice, ocrotirii sănătății sau protecției moralei societății”.

Totodată, academicianul Diomid Gherman, care lucrează la INN, consideră că Rusu refuză să dea rudelor copiile dosarului „pentru că a primit indicații de sus”. Pe de altă parte, președintele Voronin susține că Ozea Rusu (care îi este și cuscru), este obligat în fața legii să facă acest lucru.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii