Sănătate

Un centru pentru copii a devenit a doua casă pentru mai mulți medici care luptă cu COVID

Foto: AVE Copiii

De patru luni, 15 lucrători medicali care luptă pentru a salva bolnavii de COVID pot numi „acasă” Centrul de zi al Asociației pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”, care le-a oferit cazare. Eroii în halate albe au ales să stea departe de familiile lor pentru a nu le expune riscului infectării.

Irina Surdu (centru) și Olga Cuconașu (dreapta). Foto: AVE Copiii

Irina Surdu are 22 de ani și e studentă la Facultatea de Kinetoterapie a Universității de Stat de Educație Fizică și Sport. Anul trecut a absolvit și Colegiul de Medicină, iar de un an și jumătate este asistentă medicală la Institutul de Medicină Urgentă (IMU). La începutul lunii aprilie, tânăra și-a lăsat acasă mama și sora și s-a mutat la Centrul „AVE Copiii”, aflat la câțiva pași de locul de muncă și care i-a devenit a doua casă. „Eu sunt o persoană foarte comunicabilă și în perioada cât am stat doar la centru îmi lipseau mult oamenii dragi, conversațiile lungi, plimbările cu prietenii. Până în luna mai nu am fost acasă deloc. Apoi mergeam doar pentru o zi sau doua, după ce testele pe care le făceam ieșeau negative. Am făcut în total șapte sau opt teste”, spune tânăra.

Irina împarte adăpostul temporar cu alți opt beneficiari – medici, asistente medicale și infermiere de la Secția Terapie Intensivă și Anesteziologie de la IMU. Fiecare a lăsat acasă pe cineva drag - părinți, nepoți sau copiii, de care au grijă acum cei apropiați.

Pentru unii, perioada pe izolare a fost marcată de momente cu adevărat critice. „Soția unui medic cazat aici a născut în apropiere de Paști. Îl vedeam că are nervii întinși la maximum, aveam impresia că explodează și își aștepta testul, pentru că trebuia să meargă la maternitate să-și vadă soția și copilul”, spune Mariana Ianachevici, directoare executivă a Asociației „AVE Copiii”.

De la începutul pandemiei, în total 15 persoane au fost cazate la parterul Centrului, unde se află camere pentru odihnă, trei grupuri sanitare și o bucătărie. Unii lucrători medicali vin aici pentru a se odihni între turele de patru ore pe care le fac în condiții greu de suportat, Centrul de zi al Asociației fiind la cinci minute distanță de IMU. „Noi am asigurat inițial un mic dejun simplu, acum însă în frigider întotdeauna sunt legume, fructe, cașcaval și alte produse. Una dintre beneficiare mai gătește câte un borș sau o supă, face și plăcinte”, povestește Mariana Ianachevici.

Olga Cuconașu. Foto: AVE Copiii

Este vorba despre infermiera Olga Cuconașu, o femeie de 43 de ani, care de patru luni este și „bucătăreasă” pentru colegii săi. „Olga este un om cum mai rar întâlnești. Ea nu poate trece pe lângă un gunoi fără să-l ridice să-l ducă la urnă. Într-o zi a venit de la schimb și s-a apucat de sădit roșii, după care a avut grijă să le ude și să le îngrijească. E un om cu suflet mare”, o descrie Mariana Ianachevici.

Olga stă în aceeași odaie cu Irina. Are doi copii maturi și o nepoată de cinci ani, care îi duc dorul. „De când a început pandemia cu mama vorbesc la telefon, nu mă văd cu ea. Cu copiii mei m-am văzut, dar vorbim de la distanță. Fiica mea e însărcinată cu al doilea copil, dar vine la poarta Centrului să o aducă pe nepoțica mea. Ăștia mai mari înțeleg, dar ea e mică și se supără, spune că nu o mai iubesc, nu vreau să o mai văd. Zic, Doamne, te rog, numai nu mai spune asta. Ea vine și știe deja că noi nu ne cuprindem, nu ne pupăm, ne vedem numai de la distanță, vorbim”, spune Olga Cuconașu.

„Medicii renasc ca pasărea Phoenix”

Mariana Ianachevici afirmă că este impresionată de stoicismul profesioniștilor pe care i-a cazat. „M-a impresionat efectul de pasăre Phoenix, când îi văd obosiți și fără niciun chef și doar după câteva ore – din nou gata de o nouă zi de muncă. Simt însă că deja îi afectează oboseala și starea aceasta de „nu se vede capătul”. Sunt unii care în timp s-au retras, se întrebau dacă mai merită să faci munca asta sau nu. Oamenii ăștia sunt obosiți. Și obosește nu atât munca, pentru că ei fac ce făceau și până acum, problema e că acum e de două ori mai complicat, pentru că fac asta în condiții anormale. Asta e mai mult o oboseală psihică decât fizică”, menționează Mariana Ianachevici.

Și femeile cu care am vorbit spun că au ajuns la limita epuizării. „În prima lună lucram cu trei zile de odihnă între servicii. Acum avem doar două. La început mi s-a părut că o să rezistăm. În realitate însă, este foarte epuizant. Două zile trec foarte repede. În prima zi dormim practic toată ziua, mai ales că este și foarte cald și căldura te stoarce și mai mult. Pentru mine cel mai greu a fost să port costumele obligatorii în zona Covid, pentru că nu-ți ajunge oxigen. Am avut și atacuri de panică, transpir foarte mult, picăturile de transpirație de pe frunte mi se scurg în ochi și mă ustură, dar nu am cum să-i ating. Mereu ies din zona roșie transpirată, costumul chirurgical parcă e scos din mașina de spălat”, ne mărturisește Irina Surdu.

Și mai greu, spune tânăra, i-a fost să vadă în ce stare vin pacienții. „Oamenii care se internează sunt practic albaștri pe față, din cauza insuficienței de oxigen, sunt oameni panicați, care nu știu ce se întâmplă cu ei. Suntem și noi afectați psihologic. Dacă înainte zâmbeam, glumeam și încercam să ne motivăm unul pe altul, de la un timp simt că am devenit cu toții mai irascibili. Dar, ne motivăm singuri pe noi, ne gândim că va exista și viață după Covid”, mai spune asistenta medicală.

 

Grădina de la Centrul de zi al Asociației AVE Copiii. Foto: AVE Copiii

 

Și Olga Cuconașu subliniază că după câteva luni trăite în același ritm alert, puterile îi scad tot mai mult. „Noi suntem epuizați. Când începi să îmbraci combinezonul de protecție, parcă te ia frica și te sufoci. Înainte veneam după serviciu și mai comunicam între noi, făceam diferite activități, acum nu mai avem puteri pentru asta, suntem supraobosiți. Avem tot mai mulți pacienți, lucrul e din ce în ce mai greu, nu e atâta energie cum era înainte. E foarte greu să lucrezi cu 20 de pacienți, lumea e diferită. Când am mai puțini pacienți și nu pierd atâta energie la lucru, vin la Centru și, fără să mă odihnesc, gătesc, fac ordine... Dacă nu zilnic, atunci când pot. La Centru suntem ca o familie, dacă am gătit, mâncăm toți, dacă am cumpărat ceva, împărțim, dacă facem ceva, facem împreună”, mărturisește Olga Cuconașu.

Tot împreună au sărbătorit și cele câteva zile de naștere pe care le-au marcat de când stau la Centrul de zi. „Ziua mea am făcut-o acolo. Chiar am simțit că e sărbătoare. Am stat cu toți cei din casă, am făcut frigărui, dar și de la cei de acasă am primit cadouri și flori. Aici e a doua mea casă, e „acasă” de patru luni deja”, recunoaște Irina.

Senzația de „acasă” le-o dă și grădina unde se adună după ture să-și servească ceaiul. „Spațiul permite să creezi confortul de „acasă”, pentru că noi avem o curte interioară care nu-i la stradă, nu-i în văzul tuturor. Și cumva intimitatea asta pe care o creează curtea interioară a fost apreciată de la început. Avem o mică grădină unde creștem roșii. Avem pomi fructiferi, zmeură. Uneori vin dimineața și văd câte unul în zmeură. Mă umflă râsul, pentru că de obicei, când erau copiii la centrul de zi, asta era chiar o plăcere, să te duci cu farfurioara și să-ți strângi tu zmeura. Și aici ei sunt mari și tot acolo stau. Dacă asta le asigură confortul, atunci eu sunt mai mult decât fericită că noi am reușit să facem ceva”, mai spune directoarea Asociației „AVE Copiii”.

 

Lucrătorii medicali se susțin reciproc. Foto: AVE Copiii

 

Din luna aprilie până acum, cheltuielile pentru cazarea medicilor au fost suportate de Asociația AVE Copiii. Resursele organizației sunt însă aproape epuizate, astfel încât echipa a lansat o campanie de colectare de fonduri pentru a acoperi costurile produselor igienice și sanitare, produselor alimentare și apei potabile pentru următoarele trei luni. Cei care vor să ajute medicii găzduiți la centru o pot face printr-o donație:

Cod Bancar VICBMD2X416
IBAN MDL: MD69VI225110000103919MDL
IBAN EURO: MD28VI000222401700103919
IBAN USD: MD38VI000222410100103919

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii