De aproape doi ani, un tânăr cu dizabilităţi din Bălţi, invalid de grupa I, încearcă să privatizeze apartamentul în care a locuit din copilărie împreună cu mama sa. După moartea mamei, în 2010, el a fost dus la Spitalul de Psihiatrie pentru că în altă parte nu se găsise plasament pentru el. Tânărul însă nu ar fi trebuit să se afle acolo, întrucât nu este bolnav psihic. Și ca şi cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, funcţionarii de la Primărie au refuzat să îi primească dosarul pentru privatizarea locuinţei. Doar după insistenţele asistentului social de la Bălţi şi intervenţia avocatului parlamentar actele au fost acceptate.

Mihail Colesar, un tânăr în vârstă de 33 de ani din Bălţi, a locuit ani de-a rândul împreună cu mama sa într-un apartament cu două camere. Mihail povesteşte că mamei sale îi era ruşine să spună oamenilor că are un copil cu dizabilităţi şi aproape că se izolase de toată lumea. Ea nu i-a perfectat acte de identitate, iar din această cauză băiatul nu figura în nicio evidenţă şi nici nu primea vreun ajutor social.

În anul 2010, când mama sa, pensionară fiind, a ajuns într-o fază terminală de cancer şi a intrat în comă, Mihail a rămas singur acasă fără să se poată îngriji, spăla sau alimenta. Câteva zile a trăit din mila vecinilor, care au apelat la Direcţia asistenţă socială a Primăriei Bălţi. Abia atunci, în luna mai 2010, cazul lui a intrat în evidenţele oficiale.

Asistentul social Elena Rusu povesteşte că atunci când s-a constatat că Mihail nu mai poate rămâne în locuinţa sa, s-a decis să fie plasat pentru o lună la Spitalul de Psihiatrie până apartamentul va fi reparat.

”Pentru a rezolva acest caz, am antrenat mai multe servicii, întrucât am avut de făcut o muncă colosală. În acest birou am adunat specialişti din diferite direcţii - sănătate, locativ-comunală, asistenţă socială şi am analizat diferite variante, ca să găsim o soluţie în interesul lui Mihail. L-am plasat la Spitalul de Psihiatrie nu pentru că ar fi fost bolnav, ci pentru că nu avea pentru moment unde să stea până rezolvăm cu apartamentul”, spune şeful Secţiei Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Bălţi, Vladimir Semenţul.

Internat la psihiatrie

Mihail Colesar ţine minte cu exactitate ziua în care a intrat şi ziua în care a ieşit din Spitalul de Psihiatrie. Acum, cel mai mult se teme să nu nimerească din nou acolo. ”M-am aflat la psihiatrie 1 an şi 3 luni - din mai 2010 până în august 2011. Eram bătut, abuzat şi umilit de cei internaţi acolo. Nu de infirmieri, ci de ceilalţi pacienţi, care făceau tratament forţat după ce comiseseră vreo crimă”, îşi aminteşte Mihail.

Între timp, asistentul social bătea diferite praguri ca să-i repare locuinţa şi să-l ajute să-şi perfecteze actele pentru a o privatiza. Totul s-a dovedit a fi mult mai greu decât se părea iniţial şi a necesitat nu o lună, ci mai mult de un an. „În primul rând apartamentul era sub sechestru din cauza unei datorii de 5 mii de lei pentru consumul de apă. Noi l-am ajutat să-şi perfecteze acte de identitate şi să primească indemnizaţie, iar din aceşti bani, care se adunau treptat, am achitat datoria pentru apă şi am ridicat sechestrul”, povesteşte Elena Rusu despre primii paşi pentru readucerea lui Mihail la o viaţă normală.

Bariere birocratice sau rea intenţie

Mihail ţine minte exact şi ziua în care a mers împreună cu Elena Rusu să depună actele pentru a privatiza locuinţa - 11 mai 2010. Funcţionarii Primăriei Bălţi au refuzat însă să primească dosarul, invocând lipsa capacităţii de exerciţiu. Aici lucrurile s-au împotmolit. După mai multe încercări de a depune dosarul pentru privatizare, Elena Rusu a apelat la avocatul parlamentar pentru probleme sociale, Aurelia Grigoriu.

Invocând Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de Parlament în 2010, ombudsmanul a trimis o sesizare Primăriei Bălţi. Aurelia Grigoriu a denunţat comportamentul inadecvat a trei funcţionari şi a cerut înregistrarea cererii lui Mihail Colesar cu privire la privatizarea locuinţei. ”Funcţionarii nu au avut niciun drept să nu accepte actele. Doar comisia abilitată poate decide dacă dosarul poate fi acceptat sau nu. Aici însă funcţionarii au dat dovadă de comportament discriminatoriu şi ilegal”, spune Aurelia Grigoriu.

Funcţionarii atotputernici

În răspunsul primit de la Primăria Bălţi se spune că funcţionarii ”au manifestat precauţie, au acţionat în baza legii, pentru ca ulterior această tranzacţie să nu fie anulată de instanţa de judecată” (doc). Din mesaj reiese că aceştia au vrut să-l protejeze pe Mihail de o eventuală manipulare cu proprietatea, însă argumentele expuse sunt şubrede: ”Mihail Colesar suferă de retard mintal sever (...) . Funcţionarii afirmă că M. Colesar nu poate vorbi”. Potrivit avocatului parlamentar, chiar dacă persoana are un asemenea diagnostic, nimeni nu anulează drepturile sale. Funcţionarii nu au avut dreptul să-i respingă actele nici chiar dacă ar fi existat o decizie a instanţei care să-l declare pe M. Colesar fără capacitate de exerciţiu. Cât priveşte afirmaţia că Mihail nu poate vorbi, echipa Centrului de Investigaţii Jurnalistice s-a convins la faţa locului că tânărul vorbeşte, foarte clar şi corect, în română şi rusă. În limba rusă chiar compune poezii, pe care nu le scrie, ci le păstrează în memorie şi le recită atunci când este rugat. Mihail ne-a povestit cum în copilărie a mers la şcoala nr.4 din Bălţi şi cum ulterior profesorii veneau acasă ca să facă ore. "Tot în copilărie, mergeam cu mama la mare în Ucraina", mai spune Mihail, care abia aşteaptă să meargă din nou în ţara vecină să-şi vadă rudele.

Întrucât funcţionarii insistau că M. Colesar nu poate scrie de sinestătător şi, respectiv, nu poate întocmi o cerere, reprezentanţii Secţiei Asistenţă Socială împreună cu Mihail au decis să perfecteze o procură pe numele Elenei Rusu ca aceasta să depună actele pentru privatizare în numele lui. ”Am acceptat să se facă o procură pe numele meu, eu fiind în calitate de reprezentant al statului - adică de asistent social - şi nu de persoană fizică, ca să putem rezolva problema până la sfârşit. Din păcate, până la urmă, am fost învinuită de rea intenţie”, spune Elena Rusu. După ce a discutat câteva minute cu Mihail şi s-a convins că tânărul este în deplinătatea capacităţilor mintale şi solicită conştient perfectarea procurii, notarul a întocmit documentul. Acest lucru a avut urmări total neaşteptate.

Primăria s-a opus

Primăria a cerut în instanţă anularea procurii şi tragerea la răspundere atât a asistentului social, cât şi a notarului, pentru perfectarea procurii pe care a considerat-o ilegală. Avocatul parlamentar Aurelia Grigoriu a depus atunci şi ea o cerere de chemare în judecată în care a solicitat respingerea demersului Primăriei. ”Se încalcă drepturile fundamentale ale domnului Mihail Colesar la recunoaşterea personalităţii juridice garantat de art. 23 din Constituţie”, se spune în cererea de chemare în judecată. De asemenea, avocatul parlamentar a notat că ”funcţionarii din cadrul Primăriei Bălţi refuză neîntemeiat primirea documentelor înaintate de către M. Colesar pentru privatizarea apartamentului, încălcând astfel drepturile fundamentale ale acestuia. Doar Comisia de privatizare este în drept de a emite decizia pentru privatizare, care ulterior poate fi contestată în instanţa de judecată în caz de refuz. (...) Nu există niciun document care ar confirma că dl. M. Colesar este iresponsabil juridic, fapt confirmat şi prin certificatul eliberat de către medicul psihiatru Negară Corneliu din cadrul IMSP Bălţi din 17.05.2011”. Avocatul parlamentar a concluzionat că Primăria Bălţi ”încalcă drepturile constituţionale la acces liber la justiţie, interzicerea discriminării, refuzând primirea documentelor de privatizare ale cet. M. Colesar”. (doc)

În loc de mulţumiri, dosar penal

În consecinţă, procura a rămas în vigoare, Primăria a acceptat dosarul, iar în luna ianuarie 2012 Consiliul Municipal Bălţi a permis privatizarea apartamentului. În toamnă s-a încheiat reparaţia locuinţei, efectuată datorită ajutorului acordat de mai mulţi agenţi economici de la Bălţi, câteva biserici, Societatea Invalizilor ş.a. ”Acum urmează să punem la punct ultimele detalii - să găsim resurse pentru a-l ajuta să achite datoriile pentru căldură rămase din anii trecuţi şi să-l supraveghem”, spune Vladimir Semenţul.

Dosarul penal însă deschis de Centrul Anticorupţie pe numele asistentului social Elena Rusu pentru că şi-ar fi depăşit atribuţiile de serviciu la perfectarea procurii rămâne deocamdată deschis.

O viaţă nouă

Acum de Mihail Colesar îngrijeşte verişoara sa, venită în luna decembrie din regiunea Zakarpatie din Ucraina. Mihail nici nu ştia că are rude acolo. Acestea au fost găsite după moartea mamei sale tot de către Elena Rusu. ”Jumătate de an ne-am tot gândit împreună cu mama mea să vin sau să nu vin aici, spune verişoara lui Mihail, Maria. Prima zi la Bălţi a însemnat un şoc pentru mine, întrucât apartamentul nu era îngrijit şi trebuiau rezolvate o mulţime de alte probleme. Acestea nu au disprut nici acum, ne descurcăm foarte greu cu pensia de invaliditate a lui Mihail, de 600 de lei lunar, şi cu indemnizaţia care iarna este de 300 de lei, iar vara - de numai 100.” Maria şi-a adus la Bălţi şi fiica în vârstă de 5 ani şi speră să-şi găsească un serviciu. Ea spune că nici nu ştia că are un verişor la Bălţi, întrucât mama lui Mihail, de teama reacţiei rudelor, a ascuns de ele că are un copil cu dizabilitate.

Republica Moldova s-a angajat să protejeze drepturile persoanelor cu dizabilităţi inclusiv prin ratificarea în 2010 a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Art. 12 al Convenţiei prevede: „Statele Participante reafirmă că persoanele cu dizabilităţi au dreptul să fie recunoscute oriunde ca persoane cu drepturi în faţa legii. Statele Participante recunosc că persoanele cu dizabilităţi beneficiază de aceeaşi capacitate juridică ca şi alte persoane în toate aspectele vieţii.”

Vicepreşedintele Centrului de Asistenţă Juridică a Persoanelor cu Dizabilităţi, Ion Cibotărică, spune că, anual, în Republica Moldova în jur de 250 de persoane sunt lipsite de capacitatea de exerciţiu prin hotărâre judecătorească. “Conform legislaţiei actuale, odată cu lipsirea de capacitatea de exerciţiu persoanele pierd posibilitatea de a-şi exercita majoritatea drepturilor fundamentale. Intre acestea – dreptul de a-şi gestiona singuri proprietatea şi cel de a se adresa în instanţă în cazul unor acţiuni abuzive din partea tutorelui sau a altor persoane. Standardele actuale în domeniul drepturilor omului pun accent pe crearea unui sistem de suport pentru persoană fără a o lipsi de capacitatea juridică, deoarece în majoritatea cazurilor persoanele nu sînt total incapabile, iar un suport parţial şi adecvat ar fi suficient. De asemenea, starea de incapacitate poate fi în multe cazuri periodică, fluctuantă”, spune Ion Cibotărică.

Specialiştii Centrului de Asistenţă Juridică a Persoanelor cu Dizabilităţi spun că au întâlnit destul de des cazuri în care persoanele cu dizabilităţi mintale au fost discriminate de funcţionari. “De exemplu, mai spune Ion Cibotărică, persoana cu dizabilităţi vrea să-şi perfecteze actele pentru privatizarea apartamentului sau să-şi perfecteze un paşaport. Funcţionarul a observat o anumită deficientă fizică sau de vorbire, îi refuză şi cere să vină cu tutorele, chiar dacă persoana respectivă nu a fost declarată incapabilă. Persoana este tratată ca un copil. Practic aceasta este o încălcare evidentă a drepturilor persoanei, i se refuză neîntemeiat un drept legal”.

Drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt protejate în Republica Moldova de:  

• Constituţie;  
• Legea cu privire la protecţia socială a invalizilor;  
• Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de Parlament la 9 iulie 2010.
• Persoanele care vor să reclame un act de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi pot apela la:
• Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoanele cu Dizabilităţi tel: 28 70 90,
• Centrul pentru Drepturile Omului, Avocaţii Parlamentari tel: 23 48 00;
• Societatea Invalizilor – tel: 73 57 31.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Fundaţiei Soros-Moldova