Drepturile copilului

Copii excluși din statistici și din sistem

Foto: CIJM

Zeci de copii sunt excluși din statisticile oficiale și rămân în afara sistemului educațional înainte să termine gimnaziul. Mulți renunță la carte din cauza sărăciei, singura lor preocupare fiind cum să facă rost de o bucată de pâine. Există și dintre cei care nu au stat nicio zi în băncile școlii pentru că nu au acte sau sunt nevoiți să își ajute părinții.   

Fără carte, hoinar pe străzile Capitalei

Are 12 ani și nu a mers niciodată la școală. Îi este jenă să spună că nu știe să scrie și să citească, dar afirmă că nici nu crede că i-ar folosi la ceva acum, când tot viitorul lui se clădește în stradă. Mânâncă și doarme pe unde apucă - cel mai des în subsolurile și clădirile părăsite din Chișinău. Se îmbracă în haine găsite în tomberoane, iar în picioare nu are decât niște șlapi ponosiți.

Singurul lui vis este să facă un ban din cerșit ca să-și potolească foamea. Adolescentul spune că acum ar fi ireal să schimbe statutul de hoinar pe cel de elev. „Ar trebui să merg în clasa întâi, iar eu sunt mare, toți ar râde de mine”, spune băiatul.

Așa că își caută de viața lui, pe stradă, acolo unde e și mama sa, care cerșește în fața unei biserici din preajma circului. Mai are patru frați împrăștiați în lume și trei surori care își duc traiul la un centru de plasament.

Nu este trecut în nicio evidență școlară

Responsabilii de la Direcția pentru protecția drepturilor copilului din mun. Chișinău afirmă că sunt la curent cu problema băiatului și presupun că acesta ar fi făcut studii primare în satul Bulboaca, Anenii Noi. „Acolo a învățat o soră de-a sa. Cel mai probabil a învățat și el acolo”, ne-a declarat Ianîș Jitari, specialist în cadrul direcției. Funcționarul este cel care de nenumărate ori l-a ridicat pe copil din stradă și l-a plasat temporar într-un centru, dar de fiecare dată adolescentul s-a întors acolo de unde a fost luat – în stradă.

Copiii străzii în mun. Chișinău, poza din dreapta - Ianîș Jitari, specialist la Direcția protecția copilului a Capitalei

Am mers la Bulboaca pentru a verifica din ce motiv copilul nu mai marge la școală. Acolo însă nimeni nu a auzit vreodată despre el. În localitate sunt două școli: un liceu și o școală auxiliară, dar băiatul nu a învățat acolo nici măcar o zi, potrivit managerilor instituțiilor de învățământ.

Directorul liceului a verificat în prezența noastră toate listele de elevi și nu a găsit numele băiatului și nici al surorii sale. „Nu am avut niciodată așa elev în școala noastră. De unde a apărut ideea cu Bulboaca? La noi în sat este un bloc părăsit unde ani la rând s-au adăpostit oameni rămași pe drumuri. Când sunt întrebați de autorități de unde sunt de baștină, cei care au locuit în acel bloc spun că sunt din Bulboaca, dar ei, de fapt nu au avut niciodată viză de reședință în satul nostru”, spune Igor Guzun, directorul liceului din Bulboaca.  

Igor Guzun (stânga), Eugeniu Buruian (dreapta)

Nici la școala auxiliară nu a auzit cineva de un copil cu așa nume. „Eu lucrez de mulți ani aici și niciodată nu am avut așa copil în instituție”, ne-a confirmat Eugeniu Buruian, directorul școlii auxiliare din Bulboaca. 

Copil fără acte, cu o bunică tot fără acte

Un alt copil pierdut din acte și din statistici este Victoria, o fetiță de numai șase ani. Ea locuiește împreună cu bunica sa, o femeie care aproape că nu vede, într-o casă abandonată la marginea satului Ciocîlteni, Orhei. Un pat și o masă gata să cadă sunt singura lor avere. Ca să nu pătrundă frigul în încăpere, au acoperit geamul cu o valiză veche. Copilul cu greu scoate două vorbe. „Nu a fost niciodată la grădiniță, nu vor să o ia nici la școală pentru că nu are acte. Mama ei a abandonat-o, am luat-o de la internat și o cresc singură. Ajutor nu vine de nicăieri. Trăim din ce ne dă lumea”, povestește bunica Victoriei. 

Vecinii spun că au cerut de mai multe ori primăriei să-i ofere protecție copilului, dar totul a fost în zadar. Irina, o femeie care locuiește alături, susține că a alertat de mai multe ori autoritățile dar problema a rămas nerezolvată. „Copilul nu are niciun fel de protecție, se află în pericol real, nu știe nici să vorbească, trăiește din mila sătenilor, va rămâne neșcolarizat. Autorităților nu le e pasă de acest copil”, conchide Irina.

Am încercat să luăm legătura cu primarul din sat, dar acesta era plecat într-o deplasare. Nu am reușit să discutăm nici cu asistenta socială din localitate – aceasta era plecată cu niște verificări și nu a răspuns nici la telefon. Solicitați de noi, responsabilii de la direcția raională de asistență socială au înregistrat cazul și au promis să se implice urgent în soluționarea acestuia.

La muncă, în loc de școală

Larisa Gîncu, directoarea gimnaziului din Ciocîlteni

Victoria nu este singurul copil din Ciocâlteni care are probleme cu școlarizarea. Larisa Gîncu, directoarea gimnaziului din localitate, susține că în instituție există câteva cazuri de abandon școlar, preponderent prin copiii din etnie romă. „Totuși ne bucurăm că tot mai multe familii de romi înțeleg că trebuie să-și trimită copiii la școală. Elevii frecventează, sunt îngrijiți. Mai avem cazuri cu copii din familii vulnerabile. Se prezintă o zi-două la școală și apoi nu vin. Nu au cu ce se îmbrăca. Avem trei copii care nu vin la școală, sunt din clasele a 6-a și a 9-a”, povestește șefa instituției de învățământ.  

Ea susține că elevii sunt nevoiți să abandoneze școala ca să-și ajute părinții. Un băiat din clasa a 9-a lipsește foarte des, fiind nevoit să-și ajute tatăl în diverse munci. În ziua în care reporterii CIJM au fost la Ciocîlteni, acesta se afla la cules mere în nordul țării.

„Cu greu l-am convins pe nepot să nu abandoneze școala”

Probleme de școlarizare a copiilor de etnie romă există și în alte localități din țară. Tudora Loghin, care este mediator comunitar în or. Cimișlia, afirmă că situația s-a îmbunătățit față de anii trecuți, dar mai este mult de lucru. „Aproape toți copiii romi merg la școală, nu sunt încadrați doar cei care migrează împreună cu părinții lor, dar probleme sunt mai ales cu copiii care vin cu părinții lor din Basarabeasca și cerșesc pe străzi”, precizează mediatorul comunitar.

Poză-simbol

Ea spune că există și cazuri când copiii părăsesc școala pentru că sunt discriminați. Femeia are un nepot în clasa a 6-a, care, în primii ani de școală era cât pe ce să

Tudora Loghin, mediator comunitar în or. Cimișlia

renunțe la studii, din acest motiv. „Copilul era discriminat de colegi numai pentru că era rom și îmi pare rău că profesoara nu se implica. Când m-am dus și i-am spus, ea mi-a reproșat că nu ar fi auzit și că ea răspunde doar de ceea ce se întâmplă în sala de clasă, nu și afară. Nepoțelul meu cântă la țambal, este încălțat, îmbrăcat și totuși era discriminat”,  își amintește Tudora Loghin. Ea susține că băiatul a fost și bătut de colegi. „Mi-a fost foarte greu să-l conving să nu abandoneze școală. I-am zis că trebuie să accepte că este rom, că nu trebuie să-i fie rușine. Între timp lucrurile s-au normalizat, copiii au crescut. Asta depinde de educația din familie, de mentalitate”, conchide mediatorul comunitar.  

După internat, nu știa să scrie și să citească

Cazurile de abandon școlar sunt destul de frecvente, mai ales printre copiii aflați în grupurile de risc, afirmă Mariana Ianachevici, director executiv al organizației „Ave Copiii”. Anul trecut, la centrul de plasament al organizației  a fost adus un băiat în clasa a 9-a care nu știa nici să scrie, nici să citească. „El a fost oficial în școala-internat, dar la un moment dat am constatat că în anul de studii 2015-2016 el a mers la școală atâtea zile per total câte n-a fost, în general, în nouă ani. Decât să facă gălăgie și să încurce la lecții, s-a preferat ca acest copil să ajute prin gospodărie. La un moment dat, ni s-a făcut un compliment, că la începutul anului calendaristic, copilul a copiat tema în caiet. Și asta în condițiile în care el ar fi trebuit să figureze deja ca beneficiar al centrului de resurse pentru educația incluzivă și  să aibă și un cadru didactic de sprijin”, povestește Mariana Ianachevici, directorul executiv al „Ave Copiii”.

Ea consideră că profesorii ar trebui să discute mai mult cu ceilalți copii din casă și să le arate modele pozitive de comportament cu elevii care au probleme cu integrarea în școală. „La școală îi numesc vagabonzi și de aici apare abandonul și absenteismul școlar”, adaugă experta. 

Băiatul riscă să rămână analfabet, deoarece vârsta de școlarizare obligatorie în Moldova expiră la 16 ani. „Dacă se lucra cu el și cadrul didactic și cel de sprijin, anumite cunoștințe ar fi obținut. Sigur că nu ar fi putut asimila toată programa de nouă ani, dar situația oricum era mai bună comparativ cu ce este acum”, concretizează Mariana Ianachevici.

Potrivit ei, după anul 2000 statisticile legate de abandon și absenteism erau ascunse, deoarece managerii școlilor erau pedepsiți. „Nu venea cineva să îl ajute să soluționeze problema, dimpotrivă, li se dădea în cap și atunci e clar că ei căutau să facă statistici cât mai bune”, conchide specialista în protecția drepturilor copilului.

Mii de copii pleacă înainte să termine gimnaziul

Potrivit Ministerului Educației, între anii 2006-2015 pierderile școlare au fost de 11,2%. Adică din cele 37.831 de persoane înscrise în clasa  întâi, aproape 5.000 nu au absolvit gimnaziul.

Sursa: Ministerul Educației

Drept urmare, în anul 2015, Ministerul Educației a aprobat un ordin pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar și a absenteismului în învățământul general. Potrivit acestuia, dirigintele este cel care trebuie  să ia legătura cu părințiii chiar și atunci când copilul a lipsit nemotivat o zi de la școală sau trei lecții în cursul săptămânii.

„Potrivit Codului Educației, care a intrat în vigoare la 24 octombrie 2014, învăţămîntul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învăţămîntul preşcolar şi se finalizează cu învăţământul liceal sau învăţământul profesional tehnic secundar şi postsecundar, iar obligativitatea frecventării învăţământului obligatoriu încetează la vârsta de 18 ani. Responsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de pînă la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea.”

Sursa: Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova

De ce elevii din Moldova abandonează școală

Datele Ministerului Educației arată că, cel mai des, elevii abandonează școală pentru că se angajează în câmpul muncii sau părinții nu-i lasă să învețe. În cazul fetelor abandonul școlar intervine și din cauza căsătoriilor sau a sarcinilor timpurii. Un alt motiv este sărăcia – copiii nu au cu ce se îmbrăca și încălța și atunci preferă să stea acasă, decât să devină subiect de discuție printre colegi. În plus, zeci de copii au fost scoși din școli de către părinții care au emigrat fără a depune o cerere de exmatriculare. 

Potrivit Biroului Național de Statistică, numărul elevilor din instituţiile de învăţământ primar şi secundar general s-a redus esențial. La începutul anului de studii 2015-2016 numărul elevilor constituia 334,5 mii persoane, cu 35,6 la sută  mai puțin decât între 2005 și 2006. Numărul s-a redus atât în orașe, cât și în sate.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Advocacy for Child Rights” desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM) cu suportul UNICEF Moldova. Opiniile exprimate pe acest site aparţin autorilor şi editorilor şi nu reflectă neapărat politicile sau viziunile UNICEF.

 

 

 

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii