Drepturile copilului

Copiii cu dizabilități rămân a fi izolați de societate

initiativa.wordpress.com

Eu tot vreau la școală!

„Fiica mea nu se va descurca la școală. Acolo toți copii sunt sănătoși...mâinele le lucrează bine...pot scrie, dar Eufrosinia nu poate...”povestește cu lacrimi în ochi Maria știrbu, despre fiica ei care de la naștere suferă de retard mintal ușor.

Teama că micuțiii lor, altfel decât ceilalți, nu se vor putea integra în societate, îi face pe majoritatea părinților să-i izoleze de lumea din jur, or „așa e mai bine pentru copil” cred aceștia. Asistenții social critică cu vehemență această poziție a părinților și îi cheamă să nu-și mai ascundă copiii de ochii lumii, deoarece nimeni nu este asigurat că și la el în familie s-ar putea naște un copil cu dizabilități.

Eufrosinia știrbu are 13 ani. Fetița nu poate merge și cu greu mișcă mâinile. Ziua întreagă stă țintită patului, unica ei ocupație fiind ascultatul muzicii. Doar uneori, de sărbători, mama o pune în cărucior și, împreună cu familia, se duc în vizită la rude.

Arătați cu degetul

„Ni s-a întâmplat ca să mergem pe drum și să fim arătați cu degetul de niște copii. Cum pot să o dau pe fiica mea la școala din sat, dacă copiii sunt atât de agresivi în ziua de astăzi? O voi trauma și mai mult pe Eufrosinia.” consideră Maria știrbu.

În satul Brăviceni, raionul Orhei, de unde-i și familia știrbu, mai sunt încă 11 copii cu nevoi speciale. Asistenții sociali de la Orhei consideră că cea mai bună soluție pentru Eufrosinia și pentru acești copii ar fi instituirea unor servicii speciale în cadrul școlii din sat.

„Acești copii sunt la fel ca toți, doar au nevoie de careva servicii speciale. Ei ar putea să fregventeze orele împreună cu alți elevi, dar după un program aparte. Orele să fie nu de 45 minute, dar de jumătate de oră. Profesorul să fie preventiv pregătit de faptul că la el în clasă va fi un asemenea elev și sala să fie echipată cu puținul necesar unui copil cu dizabilități” spune specialistul principal în direcția protecția copilului Orhei, Elizaveta Iurcu, care a menționat că o asemenea școală deja există la Peresecina.

Potrivit Proiectului de Strategie ce privește incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități (2009-2012) al Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului (MPSFC), în ultimii ani se observă o tendință, din partea părinților, de a-și înscrie copilul cu nevoi speciale într-o instituție de învățământ de cultură generală.

Departe de casă

Până acum părinții Eufrosiniei o internau la școala specială de fete de la Hâncești, la zeci de kilometri depărtare de casă.

„Mama venea rar la mine. Nu mai vreau să mă duc la școala de fete. Vreau să mă duc la școala de la noi din sat.”insistă Eufrosiania.

Părinții copiilor cu nevoi speciale spun că nu-și pot permite să-i  viziteze mai des la instituțiile rezidențiale deoarece drumul este prea costisitor.
Elizaveta Iurcu consideră că suma de 20-30 mii de lei care se cheltuie anual pentru întreținerea unui copil în instituțiile rezidențiale ar trebui să fie readresată părinților, deoarece o bună parte din bani se duce pentru întreținerea clădirilor și foarte puțin pentru necesitățile copilului, în plus, copilului îi este mult mai bine să se afle acasă cu mama decât între patru pereți, izolați de lume.

Veniți copii acasă!

„Am întâlnit foarte multe cazuri în care copilul rrevine după 18 nai din școala specială și se simte străin pentru familie, dar și familia se simte înstrăinată.”
Prin urmare părinții copiilor cu nevoi speciale sunt puși în fața alegerii –își  lasă odrasla acasă, astfel privînd copilul de dreptul la învățământ, ori îl internează la o instituție rezidențială, încălcând dreptul fundamental al copilului de a crește și a se dezvolta în mediul familial. Asistenții sociali de la Orhei văd o singură ieșire din această situație problematică:

„Banii alocați din bugetul statului pentru întreținerea copilului în instituțiile speciale să fie redirecționați părinților, pentru ca aceștia  să aibă posibilitatea să-l crească în sînul familiei și să se bucure de un profesor care să se ocupe de copil individual.” consideră Maria Răilean, specialistă la direcția raională.
Potrivit Proiectului de Strategie al MPSFC

Mama Eufrosinie se plânge că nu are timp să se ocupe suplimentar de fiica ei. 
„Trebuie să lucrez pe deal ca să câștig ceva bani. Pensia de 500 de lei pe care o primește Eufrosinia nu-mi ajunge pentru nimic...Ei îi place muzica și o ascultă toată ziua...de dimineața până seara. Noaptea uneori o aud cum plânge: „Mamă de ce nu sunt ca toți copiii? De ce nu pot merge?” mă întreabă ea...cu fața udă de lacrimi”spune Maria știrbu, mama Eufrosieniei.

În prezent în R. Moldova funcționează la ninel local 30 de centre pentru copii și adolescenți cu dizabilități. În acestea sunt plasați 4000 de copii, dintre care mai mult de 3000 sunt cu deficiențe mintale.

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii