Drepturile copilului

Copilărie după gratii  Русская версия

www.ziarulincomod.ro

 

În fiecare an, zeci de adolescenți sunt arestați de poliție, cei mai mulți pentru furturi și tâlhării. Unii ajung să vadă cerul printre gratii pentru a doua sau chiar a treia oară. Pentru aceștia, libertatea s-a dovedit a fi un examen greu, pe care nu au reușit să îl treacă.

La penitenciarul din Lipcani își ispășesc pedeapsa 34 de băieți. Pentru ei, colonia e totul – casă, masă și școală. În anii de detenție unii au de recuperat ceea ce nu au reușit în viața de până la închisoare – să învețe a scrie și a citi, să termine gimnaziul și să însușească o meserie. Potrivit intențiilor autorităților, aceste măsuri  ar trebui să le asigure un trai decent mai târziu, atunci când vor ieși la libertate. În realitate, pregătirea pentru niște meserii prost plătite și lipsa susținerii din partea societății și statului nu face decât să le netezească drumul înapoi spre închisoare, pentru cei mai mulți dintre ei.

*Circa 60 la sută dintre deținuții minori din Moldova se reîntorc după gratii.
*Afară ei nu găsesc condiții de reintegrare, continuă să comită infracțiuni și ajung din nou în penitenciare.

Visul de după gratii

Dacă facem un portret al unui deținut  din penitenciarul  de la Lipcani, acesta ar arăta așa: un băiat de 14-20 de ani, fără nicio școală terminată, provenit dintr-o familie săracă,  orfan sau  crescut de un singur parinte. Constantin, un tânăr de 19 ani se încadrează perfect în acest tipar. A fost crescut numai de mamă. După moartea ei, băiatul a ajuns să fure ca să se hrănească. “Când eram mic, eram plin de viață și de bucurie. Aveam familie și eram fericit. Dar îmi lipsea tăticul, care stătea în pușcărie. Îmi era foarte dor de el. Când s-a eliberat, totul a fost bine până la un timp. El se ocupa cu banditismul. Peste trei-patru ani a murit, iar încă peste un an a murit și mama. Eu am rămas cu fratele mai mare. El a început a lucra, iar eu - a fura”, povestește Constantin. Surprinzător, dar în pofida condiției sale, el continuă să viseze. Își dorește să devină operator sau regizor de filme. Îl tentează această meserie mai ales că a auzit că e bine plătită. Ca și alți deținuți minori de la Lipcani, Constantin speră să nu mai revină niciodată după sârma ghimpată.

Copil sărac, fără părinți

Un alt tânăr care se pregătește să fie eliberat este Ion, “un băiat muncitor și care știe ce vrea”, după cum spun despre el angajații penitenciarului. A ajuns aici acum doi ani pentru viol. S-a întâmplat după o beție crâncenă. Mai târziu, la proces, a aflat că cea pe care o violase era o verișoară de-a lui. Când vorbește, Ion privește  mai mult în jos sau în părți. Frazele lui, construite cu greu, se încheie brusc pe la jumătate, la cele mai multe întrebări răspunde monosilabic. Din această cauză discuția noastră decurge cam dificil, mai ales că un gradian ascultă cu mare atenție dialogul pe care încerc să-l contruiesc cu băiatul. 

Lucra la biserică, dar fura?

Cât a stat la Lipcani, Ion a învățat mai toate meseriile care se predau în instituție și speră să-și poată forma o familie, mai ales că are și o prietenă. “Îi scriu des ca să nu creadă că am uitat de ea, îi spun că la mine totul îi bine și că degrabă vin în sat”, spune Ion. La o familie mare și unită visează și Andrei, un tânăr de 17 ani, acuzat că și-a omorât părinții. “Am crescut într-o familie cu șase persoane. Părinții mei au murit în 2009. Erau deja în vârstă, se gândeau cum să ne întrețină. Eu lucram la biserică și-mi plăcea lucrul acesta. Când aveam 16 ani am început să fur și am fost învinuit de moartea părinților. Am fost condamnat la zece ani. Vreau să-mi termin studiile și să am o viață luminoasă lângă surorile și fratele meu...”, spune Andrei.

La închisoare în clasa I

În timpul liber, deținuții de la Lipcani privesc televizorul. Cei cu care am discutat mi-au spus că adoră filmele de acțiune și că nu-și amintesc când au citit ultima oară ceva în afara programului de studii. Cât nu sunt prinși la ore, cei mai norocoși își găsesc de lucru pe teritoriul coloniei. Pot pune un ban deoparte și, totodată, își pot reduce din termenul de detenție. Ce-i drept, recunoaște administrația închisorii, numărul doritorilor de a lucra e mult mai mare decât cel al locurilor de muncă disponibile – la bucătărie sau în gospodăria închisorii.

Directorul coloniei sustine ca tinerii au un program încărcat: în prima jumătate a zilei ei merg la ore, iar după prânz – la cursurile de la școala de meserii de pe teritoriul coloniei. Acolo băieții învață meseriile de lăcătuș, strungar și tâmplar. Durata studiilor este de opt luni, astfel, majoritatea reușesc pe parcursul detenției să le însusească pe toate. Băieții merg la ore mai mult de teama să nu se plictisească între pereții înalți ai coloniei. Când îi întrebi ce meserie le place, răspund cu greu, dar majoritatea vor o slujba bănoasă. Direcția coloniei încearcă să-i învețe pe tineri și alte meserii solicitate pe piață - în curând, vor începe cursurile pentru instalatorii de termopane, asta dacă se vor găsi sponsori.

Acum doi ani la penitenciar au fost deschise clase speciale afiliate liceului teoretic din Lipcani. Astfel, deținuții sunt înscriși la liceu. În pușcărie, școala se face aproape la fel ca și afară, numai că aici nu elevii vin la școală, ci profesorii merg la elevi.

Printre copiii aflați în conflict cu legea, există și dintre cei care nu au stat nicio zi în băncile școlii. E de-a dreptul tulburător să vezi adolescenti de 13-15 ani care învață aici să scrie și să citească, apoi trec direct în clasele gimnaziale din cadrul penitenciarului. Sunt și dintre cei care vin la penitenciar în clasa I având 15-16 ani.

Rata recidivei ajunge la 60%

Planurile de viitor ale deținuților par să fie trase la indigo – să iasă la libertate, să-și găsească un serviciu, să se căsătorească. Ajunși la libertate însă, lucrurile se schimbă. Rar cine reușește să-și urmeze planurile. Din cauză că sunt discriminați dar și pentru că lipsesc oportunități de angajare, foștii deținuți nu fac altceva decât să ia drumul înapoi spre penitenciar. “Rata recidivei ajunge până la 60 la sută”, spune Iurie Formuzache, șeful penitenciarului de la Lipcani. Asta înseamnă că o parte dintre deținuții juvenili de ieri sunt infractorii adulți de astăzi.

“În prezent nicio structură de stat nu se ocupă de reintegrarea foștilor deținuți. Ei pleacă din penitenciar cu o indemnizație de 2000 de lei, care le ajunge pentru un timp scurt, după care se apucă din nou de furat, pentru că nu au altă sursă de câștig. Puțini patroni acceptă să angajeze un fost deținut, spune Iurie Furmuzachi. Majoritatea celor care se află astăzi în penitenciarul din Lipcani sunt singuri pe lume, opt dintre băieți nu au părinți, alții 18  au numai un părinte, iar părinții celorlalți sunt plecați peste hotare. În această situație nu prea are cine îi ajuta să-și găsească un rost”, mai spune șeful penitenciarului de la Lipcani.

 

Conform legislatiei R.Moldova, minorii nu pot fi retinuti preventim de organelle de drept pe un termen mai mare decat 24 de ore. Perioada de reținere în arrest până la pronunțarea  sentinței nu poate depăși mai mult de 4 luni în cazul minorilor.

Închisorile, supranumite “universități criminale”

Pentru ca reintegrarea socială a copiilor în conflict cu legea să nu fie atât de dificilă, mai mulți experți consideră că privațiunea de libertate ar trebui aplicată doar în cele mai grave cazuri. Sorin Hanganu, coordonator de proiecte la UNICEF, numeste colonia “universitate criminală” și nicidecum loc de reeducare. Pentru a limita influența acestui mediu asupra tinerilor, experții propun câteva soluții: munca în serviciul comunității, medierea și probațiunea. Medierea prevede împăcarea victimei cu infractorul. Probațiunea înseamnă integrarea în societate până la sau după închisoare a minorului, iar munca în folosul comunitații poate fi prestată în afara orelor de muncă sau studii fără remunerare. Pedeapsa cu închisoare ar trebui să fie aplicată doar în cazul fetelor și bieților care comit cele mai grave infracțiuni. 
În prezent în Moldova se află în detenție 68 de copii: 62 de băieți  și 6 fete.

Potrivit legislatiei Republicii Moldova, copil este considerata orice persoana care nu a implinit varsta de 16 ani. Conventia cu privire la Drepturile Copilului si Conventia Europeana a Drepturilor Omului interzice aplicarea oricaruit tip de violenta in privinta copiilor. Art. 19 al Convenюiei cu privire la Drepturile Copilului prevede:

1. Statele parti vor lua toate masurile legislative, administrative, sociale si
educative corespunzгtoare, in vederea protejarii copilului impotriva oricaror forme de
violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele
tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, in timpul cat se afla in ingrijirea
parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentantilor legali sau a
oricarei persoane cгreia i-a fost incredintat.

In caz ca au devenit victime ale abuzutilor de orice fel, copiii si parintii sunt rugati sa apeleze la urmatoarele institutii: 
Centrul pentru Drepturile Omului, Avocatul Copilului – linia fierbinte: 930 222 
Centrul de prevenire a Abuzului fata de copii (CNPAC) – 75-88-06, 59-27-48
Centrul de informare si documentare privind drepturile copilului – 747813, 716598,
Institutul pentru Drepturile Omului  - 24 49 11

Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei Jurnalistii pentru Drepturile Omului, sustinuta de Ambasada SUA in Moldova

Foto: Paul Hodorogea

Materialele de pe platforma www.investigatii.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice.

Comentarii