Mădălin Necșuțu

De ce se poate și mai bine pe relația Kiev-Chișinău

După ce întâlnirea de joi de la Kiev cu omologul său din R. Moldova, Pavel Filip, premierul ucrainean Volodimir Groisman a scris pe pagina sa de Facebook ca își dorește ca schimburile comerciale dintre cele două țări sa ajungă la un miliard de dolari anual. O suma nu foarte greu de atins în contextul în care în prezent relația bilaterală în termeni de schimburi comerciale valorează 884 de milioane de dolari. Mai mult, și cu Ucraina semnatară anul trecut a Acordului de Ascociere cu UE, economiile celor două țări se vor orienta și deschide și mai mult piețelor europene.

Cert este că în ultimii ani, situația politică regională, dar și scopurile comune au deschis un pic ochii Kievului în direcția R. Moldova, o țară până nu demult prea mică și prea puțin importantă pentru Ucraina.

Probleme de securitate regionale, precum și venirea în fotoliu de președinte al lui Petro Poroșenko, crescut pe malurile Nistrului la Tighina și vorbitor de română, au schimbat un pic dinamica acestor relații.

Pe lângă contactele bilaterale mai dese din ultimii ani, cupola comună a Parteneriatului Estic i-a făcut atât pe guvernații de la Kiev, cât și pe cei de la Chișinău, să vadă mai mult lucrurile care i-ar putea apropia. Mai presus de clișeele sovietice în care s-a gândit anterior.

Ambele țări au nevoie una de cealaltă, în contextul unui ghimpe mic, dar problematic, ce stă și el amenințător în coasta Ucrainei. Cu probleme în estul țării, Ucraina are tot interesul să țină sub monitorizare atentă ceea ce se petrece în regiunea separatistă Transnistria.

Aici există un potențial real de destabilizare a zonei Odesei de către Rusia care menține în regiune undeva la 1.500 – 2.000 de militari proprii, fără a mai pune la socoteală forțele transnistrene ce se pot mobiliza rapid spre 13.000 de militari, în condițiile în are majoritatea pseudo-instituțiilor de la Tiraspol sunt militarizate excesiv.

Controlul comun la frontiere, precum și liberalizarea transportului terestru și aerian, pot oferi noi posibilități de dezvoltare a relației bilaterale, cu precădere în zona economică. Mai puțin timp de așteptare, mai puține hârtii pentru transportatorii de mărufuri și pasageri, după semnarea celor două acorduri cu prilejul Forumului de Securitate de la Kiev, de joi, 12 aprilie.

Acest lucru va contribui realmente la facilitarea comerțului, dar va întări în paralel și granițele, inclusiv cu regiunea trasnnistreană în ceea ce privește traficul și contrabanda.

Anterior situației create în martie 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia și izbucnirea războiul cu separatiștii pro-ruși în estul țării, Kievul nu a fost mai deloc interesat de rezolvarea acest dosar. Probabil, preț de mai bine de două decenii, nimeni nu s-a gândit să se poate ajunge la un astfel de scenariu antagonic între Moscova și Kiev.

Când Ucraina a început să strângă șurubul și să nu mai permită regiunii separatiste să o ducă bine din contrabandă și tot felul de afaceri negre, Tiraspolul a apelat la ajutorul Moscovei. Dar nici ea nu a putut interveni foarte eficace, la fel ca-n „vremurile bune”. Astfel, cooperarea regională între Kiev și Chișinău și-a spus cuvântul și a contracarat influența Rusiei în regiune, dar potențialul destabilizator încă există.

Ar fi o naivitate să creadă cinevă că Rusia își va retrage de bunăvoie armtatele din Transnistria, dar totuși acțiunile comune moldo-ucrainene pot stăvili acentele militariste arătate peste Nistru în circa 200 de exerciții militare în 2017.

Dar nu totul este lapte și miere în relația dintre Ucraina și R. Moldova în ultimii ani.

Kievul va trebui să dea dovadă de mai mult pragmatism când vine vorba de problemele ecologice. Dacă în urmă cu mai bine de zece ani Ucraina a avut o aprigă dispută cu România pe tema canalului Bâstroe, pe care Kievul voia să-l construiască cu orice preț, peste normele econologice și tratatele de mediu internaționale semnate anterior, Kievul riscă să insiste pe aceeași greșeală și cu Chișinău.

Ideea contrucției a șase hidrocentrale în amonte pe Nistru ar putea avea urmări dezastruoase pentru ecosistemul acestui râu, dacă planul nu este făcut cu cap și într-o logică de respect reciproc. Cu atât mai mult cât acesta este principala sursă de apă potabilă a Republica Moldova, dar și una importantă pentru regiunea Odesa a propriei țări.

Astfel, „pianul energetic” trebui cărat cu atenție pe scările relației dintre Kiev și Chișinău, fapt pe care propaganda rusă, dar și partidele proruse de la Chișinău, îl speculează periodic pentru a stârni disensiuni între cele două capitale.

Chiar și așa, relația dintre Kiev și Chișinău s-a ameliorat mult față de ultimii ani, iar trendul este în continuare unul bun. Cadența alertă poate fi menținută atât timp când acești doi actori regionali înțeleg că eforturile comune de reformare și apropiere de UE pot fi simplificate în doi.

Cu două locomotive importante la Bruxelles – Polonia și România – dar și cu multă voință internă de reforme reale, cele două țări pot avansa mult mai rapid în drumul lor european. Până atunci, atât Kievul, cât și Chișinăul, vor trebui să elimine treptat și accelerat din influența încă ridicată a Rusiei în cele două capitale.

Articol publicat în EvZ Moldova

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului