Mădălin Necșuțu

Ruleta rusească și „gloanțele” pentru Pettit

Reputația se clădește într-o viață și poate fi ruinată printr-o singură propoziție. Cam la o astfel de situație pot fi reduse cele câteva vorbe pe care ambasadorul american la Chișinău, James Pettit, le-a rostit total neinspirat zilele trecute și care au inflamat spațiul de pe cele două malurile ale Prutului. Poziția SUA față de România și R. Moldova o știm cu toți și nu s-a schimbat niciodată din 1991, ce deranjează își este tonul și mistificarea. Totuși, am să joc rolul de „avocat al diavolului” și am să încerc să explic, la rece, de ce un rău nu poate fi rezolvat cu alt rău mai mare. E adevărat că stângăcia cuvintelor rostite de Pettit, în spiritul „political correctness-ului”, nu ne pot duce decât cu gândul la definiția mai puțin ortodoxă a acestei expresii și anume că această corectitudine politică nu poate fi decât partea curată de unde poți apuca un rahat.

Pe românește, asta a făcut și diplomatul american când a decis să iasă din linia politică simplă și clară a poziției SUA față de Chișinău. Și asta după ce zilele întregi propaganda rusă a rumegat intens zvonul lansat cretin în presa românească că SUA vor muta focoase nucleare din Turcia în România. Voalat, Petitt a încercat să protejeze din nou minoritatea rusă în detrimentul minorității unioniștilor. Carevasăzică o minoritate e mai „egală” decât alta. „Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite”, a spus Pettit. Așa, și? Ce legătură are multietnicitatea unei țări cu viitorul ei politic și istoric decis de majoritate? Dar cu trecutul, istoria și tradițiile sale?

Totuși, trebuie să nu uităm că această corectitudine politică asimetrică pe care o tot flutură ambasadorul Pettit este un surogat al ideologiei comuniste și a fost refugiul multor intelectuali de stânga după anii `90, aceștia văzându-se în postura de copii orfani, după prăbușirea comunismului. Ea promovează, printre altele, într-un chip ostentativ și chiar violent pe alocuri și ura față de tradiții. Promotorii corectitudinii politice au și ei un orgoliu pe măsură care însoțește micile, dar bine organizatele lor minorități. Dacă ar fi să ne axăm doar pe Republica Moldova, acesta este și cazul minorității ruse. Una plină de frici cum că și-ar putea pierde privilegiile pe care le are în Republica Moldova, fie că aceasta intră în UE sau în componența României. O frică de faptul că nu și-ar mai putea niciodată afirma rolul de „civilizație superioară” în fața moldovenilor.

Dar moneda are și verso. Ca să facem o analiză corectă (nu politic) trebuie să discutăm și despre aceasta. Promovarea unor astfel de atitudini ostile față de SUA, inclusiv cereri aberante precum „expulzarea” ambasadorului Pettit, nu face decât să alimenteze cu muniție gurile de tun ale propagandei ruse. Politicienii populiști de la București vor încerca și ei să se bată cu cărămida în piept pe cartea naționalistă în perspectiva alegerilor parlamentare. Ba mai mult, unii care nu sunt străini de Rusia, să-și regleze conturile prin răfuieli cu SUA chiar la București.

Așa că mare atenție cu pianul manifestărilor anti-americane pe scările campaniilor electorale din R. Moldova și România ce stau să vină. Până la urmă românii de pe ambele malurile ale Prutului nu trebuie să uite că sunt beneficiarii cerți ai investițiilor americane din ultimele decenii în regiune. Când vorbim de basarabeni, putem discuta despre infrastructură și drumuri moderne, echipamentele militare și antrenament pentru soldați, educație și bună guvernare. Toate în valoare de circa 1,4 miliarde de dolari, mai mult și decât au putut fura politicienii lor în celebrul „furt al secolului”. Dacă este să vorbim de România, fără sprijinul SUA, cert nu intram în NATO și apoi în UE. Nu mai vorbim despre faptul că deasupra României s-a așezat cea mai mare umbrelă de securitate pe care a avut-o vreodată. Și nu din partea oricui, ci a celei mai puternice țări a lumii din punct de vedere militar.

Haideți să rămânem cu picioarele pe pământ și să nu aruncăm cu toții în vria unor vorbe proaste rostite de un singur diplomat stângaci. De altfel, ambasada SUA la București a și reacționat, urechindu-l voalat, dar public, pe Pettit. „Mai mult, politica SUA în privinţa Moldovei este de a fi partenerul Moldovei pentru a sprijini dezvoltarea să economică şi democratică. A interpreta în sens mai larg politica noastră înseamnă o depăşire a limitelor politicii noastre”, a scris diplomația americană într-un răspuns pentru presa de la București despre „depășirile” și ieșirile în decor ale inabilului șofer Pettit.

Un diplomat se pare mic nu doar prin nume, ci și prin prestație, acesta fiind de altfel la primul mandat de ambasador al său, restul fiind funcții mai mici pe care care le-a îndeplinit anterior și axate mai puțin pe diplomație în sensul politic. Așadar, nu mai trageți în ambasador, gândiți mai departe de atât și lăsați diplomațiile să regleze aceste chestiuni sensibile! Riscați să loviți nemeritat în SUA, iar Rusia va fi singurul beneficiar ar discordiei pe care o produce direct și indirect în regiune. Așa că, fiți mai deștepți de atât și lăsați Moscova să mestece singură merele otrăvite din coș. Pettit și-a primit porția de înjurături și cărți de istorie la un loc și o va ține minte cu siguranță data viitoare când va fi tentat să-și dea în petic.  

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului