Mădălin Necșuțu

Nimeni nu scapă de coatele ascuțite ale Moscovei

Summitul NATO de luna viitoare de la Varșovia va reprezenta un punct important de inflexiune între Est și Vest. Se vor trasa niște linii importante în materie de securitate globală, ce vor avea ca scop redefinirea politicilor față de amenințările actuale. Pe cât se vrea a fi evitat termenul de „Război Rece”, trebuie sesizată totuși o retorică, dar și acțiuni concrete, care indică faptul că s-a intrat de ceva vreme în această logică. Blocul Alianței nu dorește să fie prins nepregătit și trece la o întărire a flancului său estic, în timp ce Moscova continuă războiul declarațiilor și merge pe mâna diplomației. O betonare în punct de vedere militar a acestei regiuni estice a Alianței este mai mult decât necesară în acest climat de insecuritate. Unul creat de Moscova prin războiul pe care îl poartă camuflat în estul Ucrainei și anexarea Crimeei.

Nominalizarea ambasadorului Valeri Kuzmin la București, un bun cunoscător al spațiul ex-sovietic și est-european, arată că NATO nu va avea viață ușoară. Cel puțin la nivelul declarațiilor tăioase. Rusia are și o experiență bogată în a face diplomație bazată pe gălăgie. Avem exemple concludente anterioare, precum Dmitri Rogozin, ca ambasador la NATO, sau cel de la Bruxelles, Vladimir Cijov. Sigur, dacă întrebi Moscova, ți se va răspunde că apără interese legitime ale Rusiei. Cât despre Kuzmin, acesta a avut misiune la Chișinău atât în timpul ultimului mandat al comuniștilor, cât și a celor câteva Alianțe pentru Integrare Europeană (AIE). Nu puține au fost declarațiile belicoase din partea sa la adresa Bucureștilor. Mai mult, el cunoaște bine politicienii din această zonă și știe ce butoane sensibile să apese când e vorba de apucăturile lor cotidiene.

Faptul că Rusia vrea să-l trimită pe acesta la București exprimă dorința Moscovei de a conecta la pachet politicile față de România și Republica Moldova. Numai că Valeri Kuzmin și-a făcut mai mult un renume de segregaționist în zona, nu de puține ori luând partea separatiștilor de la Tiraspol în negocierile cu Chișinăul. Este foarte greu de crezut că el va lucra constructiv la dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre Moscova și București și nu se va concentra pe rolul ingrat de a fi un ghimpe în coasta României. Postul de ambasador într-o țară riverană a Mării Negre a devenit unul extrem de important, ca și greutate, pentru diplomația rusă. Odată cu amplasarea scutului antirachetă, dar și cu patrulările de nave americane în bazinul Mării Negre, România a devenit un punct fierbinte pentru Rusia. De altfel, recent, în Grecia, Putin a transmis un mesaj foarte clar de amenințare la adresa României, dar și a Poloniei. O astfel de retorică din partea liderului de la Kremlin nu poate fi decât amplificată prin vocea ambasadorilor săi în regiune.

Nici R. Moldova nu se află tocmai la adăpost de furia Moscovei. Partidele de orientare pro-rusă și-au scos și ele megafoanele, de unde trâmbițează Apocalipsa, în cazul în care Chișinăul nu va renunța la drumul său european. La nivel de propagandă prin mass-media se lucrează și acolo foarte intens. Tiraspolul este la fel de inflexibil în negocieri și aruncă tot mai multe acuze înspre Chișinău. Găgăuzii sărbătoresc de zor ziua Rusiei, anul acesta pe stomacul gol, fără băutură și mâncare, doar cu muzică. Mai mult, în paralel cu comemorările primului val de deportați din Basarabia în 1941. Iar butoanele Moscovei nu se opresc aici pentru Republica Moldova. Ce trebuie însă remarcat este faptul că militarii americani au început să-și intensifice colaborarea cu cei moldoveni, iar acest lucru nu poate fi decât în beneficiul Chișinăului. Asta cu toate că „sperietorile de serviciu” vor încerca să semene panică în rândul populației pe această temă. Nimeni nu e sigur în regiune, dar a sta cu mâinile în sân și capul plecat nu este o opțiune.  

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului