Mădălin Necșuțu

Justiția, vișina putredă de pe relația București-Chișinău

Caruselul iliberalismului se învârte tot mai rapid în Europa. După Polonia și Ungaria, România a devenit ținta predilectă a acestui tip de conducere autocratică care nu ține cont de statul de drept și justiție, valorile democratice sau drepturile omului.

Cetățenii Republicii Moldova au privit România ca pe un exemplu de urmat pe calea europeană. A înțeles-o mai bine, a urmărit fenomenele socio-politice și a trăit în mare parte succesele Bucureștiilor pe drumul european. România la rândul ei a încercat să fie un model de bune practici în justiție și să-l exporte pe cât a putut în regiune.

Conducerea administrativă de la Chișinău s-a inspirat până la copy/paste din legislația românească și a transpus cât a putut din legislația europeană. Ba până și rapoartele de activitatea ale ANI au fost photoshopate și redate fidel la Chișinău. Dar această conducere s-a oprit întotdeauna la capitolul justiție, acolo unde nu a putut, dar nici nu a vrut, să facă mai nimic.

Un păienjeniș de interese obscure nu a lăsat instituțiile de justiție să se dezvolte și să respire cu proprii plămâni aerul democrației funcționale. Mai grav este că, în ultima perioadă, nici România a alunecat în zodia nefastă a conducătorilor săi certați cu legea. După OUG-urile, coduri modificate, prerogative căzute în mâini mânjite, a venit astazi și inevitabila revocare a șefei DNA, Laura Kovesi. DNA, instituție care a fost ani de zile nava-amiral a justiției române. Una care a funcționat bine, cu unele excepții, de prin 2004 și până astăzi.

Deși părea că se îndreaptă, așa cum spun clișeele pe un drum ireversibil, justiția română a fost atacată pe toate căile și cu toate tunurile de propagandă media din dotare de politicenii corupți care au simțit în ceafă răsuflarea rece a legii. Și aproape au reușit să o răpună, după ce liderul PSD Liviu Dragnea a simțit că poate aplica modelele din Ungaria și Polonia.

Din păcate, toate aceste situații au„ inspirat” parcă și conducerea de la Chișinău să ia aceeași atitudine față de justiție. Una pe care au stăpânit-o încă de la început și o folosesc ca pe o extensie ajutătoare în atingerea dezideratelor politice.

După netransparența judecării mai multor cazuri de corupție, dar care ar fi meritat totuși un proces echitabil, a urmat lovitura. Mai multe instanțe din R. Moldova au anulat rezultatul alegerilor libere pentru Primăria Chișinău, în ciuda tuturor criticilor partenerilor externi și a populației.

Anterior, adoptarea peste capul Comisiei de la Veneția și a UE a schimbării sistemului de vot dintr-unul proporțional într-un mixt a fost preambulul confirmării definitive a inexistenței unui justiții echitabile în Republica Moldova.

Categorisirea Moldovei drept „regim hibrid”, ca o penultimă clasificare înainte de regim dictatorial, a fost un fel de sistem de alarmă dat de Freedom House în ultimul său raport despre starea democrației în lume. UE nu este Rusia să bată cu pantoful în masă, așa cum făcea Hrusciov pe vremea defunctei URSS la ONU, atunci când nu îi convenea ceva, dar a încercat prin toate modurile diplomatice să explice așa-numitei guvernări pro-europene de la Chișinău că nu îi va mai tolera ieșirile și derajele anti-democratice.

În schimb, guvernarea a încercat să se uite mai puțin către UE și mai mult înspre Washington, în speranța că americanii vor fi mai toleranți la matrapazlâcurile interne și vor închide ochii la ce fac ei la Chișinău. Totul cu multe perdele de fum, PR, articole plătite și iluzionism în speranța că SUA vor fi mai multe interesate de un aliat minuscul în regiune împotriva Rusiei.

Dar să treci ca țară nefuncțională din punct de vedere administrativ care trăiește în special pe banii donatorilor externi, la un atac direct asupra UE și bașcă să o mai scoți și vinovată pentru combinațiile tale politice oneroase pe interior, deja asta e altă poveste. Una în care bagi copii și profesori în față pentru a-ți găsi scuze la abuzurile premeditate pe care le comiți.

Întotdeauna m-am bucurat că PSD-ului lui Liviu Dragnea nu a avut prea mult interes, sau poate timp, să construiască o relație atât de apropiată cu PD lui Vlad Plahotniuc. Pentru că dacă șmecheria balcanică și „light” românească s-ar fi împletit cu cea ex-sovietică de tip Solntsevskaya Bratva ar fi ieșit poate cel mai monstruos hibrid de tip mafiot.

Cele două țări ar fi făcut o „splendidă unire” de a-mi fi rămas toți ca la dentist: cu dureri și cu banii luați. Miliarde generoase s-ar fi scurs prin „landromate” puse la adăpostul așa-zisei justiții, iar oligarhii rușii, români și moldoveni și-ar fi spălat miliardele la vedere în plină zi.

Cu toate acestea, atât la Chișinău, cât și la București, lumea încă nu sesisează încă gravitatea situației și alunecarea înspre dictatura partidului-stat. Justiția nu este doar o instituție, este o stare de fapt. Una care odată sufocată și redusă la tăcere va crea o stare de beznă totală a minții și a libertăților. Se va instala haosului.

Sigur, concediile sunt în toi, iar lumea e cu gândul în altă parte, dar toate aceste „roade” se vor culege abia la toamnă. Mai ales la Chișinău, acolo unde vor avea loc alegeri parlamentare. Unele de care poate va depinde viitorul acestei țări. Fie va încheia ciclul politic început în 2009, fie va trece într-o altă etapă. Totuși, datele problemei până acum nu colorează decât în culori sumbre viitorul R. Moldova.

Unul care va da o culoare de vișină putredă din combinația cromatică a roșului cu albastru. Până atunci, artizanii de pe ambele maluri vor lega justiția nu numai la ochi, dar și la mâini și la picioare și o vor azvârli în Prut!

Sursa: EvZ Moldova

 

Opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă neapărat poziţia CIJM.

Toți bloggerii portalului